Aniversarea celor 90 de ani de viata ai regelui Mihai nu este doar un eveniment national. Este un eveniment european. Majestatea Sa este ultimul lider din timpul celui de-al doilea razboi mondial ramas inca viata si este inrudit cu cele mai mari monarhii europene. Este istorie vie si macar pentru acest lucru merita intreg respectul tuturor romanilor, indiferent daca au sau nu convingeri monarhice.
Are parte oare Majestatea Sa de acest respect? Eu ma indoiesc, cu mare tristete. E drept ca asistam la un puseu promonarhic aproape fara precedent. Opozitia nu mai stie ce osanale sa-i ridice Regelui. Ion Iliescu, cel care candva il fugarea pe autostrada ca pe un infractor, ii trimite acum epistole pline de afectiune. Opozitia a fortat o sesiune extraordinara a Parlamentului, in care regele se va adresa plenului pentru prima data dupa abdicare.
Daca toate ar fi rezultatul unor convingeri autentice ar fi minunat. Ar fi dovada unei maturizari a societatii romanesti. Din pacate, cred ca este vorba doar despre un joc politic si nimic din toate acestea n-a fi existat fara acea iesire badaraneasca a lui Traian Basescu la adresa Majestatii Sale si fara iritarea vizibila pe care subiectul i-o produce actualului presedinte. Regele este pentru Opozitie doar o tema cu care sa-l enerveze si sa-l provoace pe Traian Basescu sa se dea in petec. Atat si nimic mai mult. Din secunda in care Traian Basescu va parea indiferent la subiect si monarhismul subit al Opozitiei se va stinge ca un foc de paie. Cam la fel si omagiile care nu mai contenesc pe la televiziunile de stiri.
Puterea, la randul ei, chiar oameni care candva pareau sa-i poarte cu adevarat respect regelui (spre exemplu Sever Voinescu) s-a grupat intr-o solidaritate totala cu presedintele, o solidaritate care ar fi fost mult mai utila in privinta reformelor. Asa ca PDL a ajuns sa incerce sa blocheze discursul in Parlament al Majestatii sale, folosind pretexte ridicole. Si chiar daca pana la urma a facut un pas inapoi, evenimentul este boicotat la nivel inalt.
Este indamisibil ca de la sedinta solemna dedicata regelui sa lipseasca presedintele Romaniei, premierul si presedintele Camerei Deputatilor. Sunt ocupati. Sunt tantosi si jalnici, incapabili sa reactioneze institutional si sa respecte, pana la urma, istoria Romaniei. Traian Basescu intreaba ce mesaj sa-i timita el regelui. Unul care sa spuna simplu ,,La multi ani, Majestate!" ar fi o varianta, domnule presedinte? O urare ca de la un sef al statului catre un fost sef al statului, simplu si respectuos nu fata de un om, ci fata de institutii fundamentale. De ce oare in SUA este posibil ca fosti presedinti si actualul detinator al functiei, adversari aprigi in politica, sa poata sta umar la umar, sa poata comunica elegant si respectuos cu ocazia momentelor solemne? Ce ne lipseste pentru asa ceva? Un singur inalt demnitar roman a fost din nou la mare inaltime, dincolo de orice suspiciuni de politizare si interese meschine - domnul Mugur Isarescu.
Dar nu numai PDL s-a dezis de rege. N-au reactionat la badaraniile prezidentiale oameni care candva se declarau monarhisti convinsi, precum Gabriel Liiceanu sau Horia Roman Patapievici. Poate le-a fost sila sa reactioneze, dar cred ca regele nu trebuia lasat singur in fata atacului josnic. Daca e sa dam asadar la o parte toata isteria politica actuala, nu cred ca regele are acum mai multi sustinatori decat inainte. Daca-i scadem pe lasi, poate chiar mai putini.
Si nici uitandu-se catre Casa Regala, nu stiu daca Majestata Sa are motive de mare satisfactie. Mesajul acesteia a fost confiscat de un personaj cel putin discutabil care a ajuns la ridicolul suprem al unei candidaturi la presedintie. Ma indoiesc ca Majestatea Sa sa nu constientizeze ca pe mana lui Radu Duda lasa de fapt Casa Regala si viitorul monarhiei romanesti, ceea ce nu poate fi deloc incurajator. Pana la capat, Regele Mihai pare a nu putea iesi din tiparul unui destin tragic, emblematic pentru destinul poporului sau.