În perioada în care Regina Maria locuia la Castelul Peleș și la Castelul Bran, ea s-a îndrăgostit de tradițiile și bucătăria românească. Cozonacul era un desert de bază, cu un aluat pufos și umplut cu nuci, stafide sau cacao, care reprezenta o parte importantă a mesei de sărbătoare.
Cozonacul este un desert tradițional românesc, adesea asociat cu sărbătorile religioase, și a avut un loc important în dieta reginei. Se spune că Regina Maria aprecia preparatele tradiționale românești și, în special, cozonacul făcut în stilul autentic românesc.
Regina Maria a arătat de-a lungul timpului o apropiere față de cultura românească, iar preferința sa pentru cozonac în detrimentul deserturilor internaționale arată respectul față de tradițiile locale. Deși deserturile franțuzești, precum eclerele sau torturile Mille-Feuille, erau adesea servite în cadrul evenimentelor oficiale sau la mesele regale, ele nu aveau aceeași semnificație pentru Regina Maria.
Delicatesele internaționale, apreciate pentru rafinamentul lor, erau asociate mai degrabă cu statutul monarhiei și cu protocolul curții decât cu un atașament personal față de cultura reginei.
Cozonacul, cu aroma sa inconfundabilă, a fost pentru regină mai mult decât un simplu desert. Alegerea unui astfel de desert nu era doar un gest de preferință culinară, ci și o modalitate prin care Regina Maria încuraja păstrarea identității culturale românești în fața influențelor externe.
Regina Maria a României avea însă o afinitate deosebită și pentru dulciurile din copilărie. Printre preferatele sale se mai numărau și fondantele din fragi proaspeți, servite în coșulețe mici de hârtie, pe care le considera "hrană vrednică de zâne". De asemenea, desertul numit "Mehlbrei", o budincă de vanilie ușor rumenită, pe care îl savura aproape în fiecare duminică la bunica sa, Regina Victoria, ocupa un loc special în inima sa.