Decembrie 2022 – 33 de ani de libertate, un vis frumos, întunecat de realitatea generată de aleșii noștri, care una promit… și alta fac

Generația actuală a luat o țară distrusă de comunism și a dus-o în Uniunea Europeană și NATO. Avem o șansă extraordinară să îndeplinim total visul european și să aderăm la spațiul Schengen. Depinde doar de noi! – declarație a d-lui Ciolacu, Președintele PSD.

Asta era declarația d-lui Marcel Ciolacu, înainte de Consiliul JAI, din 8 decembrie. Se pare că n-a avut dreptate. N-a depins doar de noi… Și nici n-am știut să improvizăm o soluție la provocarea cancelarului austriac, care să-l determine să facă pasul în spate. Acum, după ce euforia s-a dus, locul nostru din coada UE nu ni l-a luat nimeni, considerația partenerilor europeni am simțit-o, deși nu meritam. Ar trebui să ne trezim, să refacem scara de valori din societatea noastră, pe merite, nu pe sinecuri, să reconstituim patrimoniul distrus, sau devalizat, cât se mai poate, fără se ne lamentăm prea mult, că sigur nu ajută, și să o luăm de la început, de jos, că nu-i nici o rușine. O lume eterogenă, plină de nedreptăți, cu interese diverse, cu fenomene amplificate de progresul tehnologic, cu tendințe de multipolaritate, tot mai pregnante, în care reconfigurarea sferelor de influență nu mai este de ajuns. Asta se conturează, din ce în ce mai tare, în acest sfârșit de an zbuciumat. Și cu război la graniță. Pardon, o “operațiune militară specială”.

Mai avem puțin și aniversăm 33 de ani de la schimbarea regimului din România, chestia cu revoluția, cu trecerea anilor, este tot mai greu s-o înțelegi, iar dacă n-ar fi pata aia albă de lângă Cimitirul Belu, unde odihnesc cei uciși în ’89, mai, mai că n-aș fi deranjat, că unii, mai abili, au acaparat puterea. Se întâmplă, au mai fost cazuri în istorie. Ce este trist, este că cei suiți pe val, fără merite, n-au înțeles nimic din evoluția vremurilor, după 1989, au persistat în greșeala lor, de a ține sub presiune și sărăcie, o întreagă națiune, a cărei singură vină a fost că era vie, și trăia pe aceste meleaguri.

De atunci, multe s-au schimbat, din păcate, în rău, nu în bine, cum am sperat, multe s-au polarizat și mai tare, cele mai multe, pe sinecuri acordate sau luate cu forța, nu pe merit antreprenorial. Căci, nu-i așa, în “economia socială de piață”, spiritul antreprenorial prevalează, nu impostura, raptul și nedreptatea.

După 33 de ani de libertate (asta nu poate fi contestată de nimeni), ce vedem că s-a ales din societatea românească?

În afară de polarizarea societății, care este pregnantă și constantă, începând cu guvernarea Stolojan (de dl. Roman dinainte, cu mormanul lui de fiare… ce să mai zici), când naționalizarea valutei societăților comerciale, a dat lovitura de grație SRL-urilor abia înființate, din foste prăvălii de stat, prin MEBO, s-a remarcat încă de atunci, grija față de cei amărâți, lăsându-i într-o pauperitate greu de imaginat, fără ca vreun partid să-și pună problema, cum poți trăi dacă inflația, în 1996, ajunsese la 500%.

A urmat CDR-ul, cu denominarea monedei naționale, am pierdut atunci tot ce câștigasem față de vecinii noștri, în anii în care, pe sănătatea noastră și a familiilor noastre, forțați de conducerea statului, a trebuit să plătim datoriile pentru industrializarea forțată. În sine, acea industrializare nu era o greșeală, cum susțin azi deontologii teoreticieni, care n-au lucrat niciodată să-și câștige existența, și n-au făcut un dolar, venit național țării în care s-au născut. Problema, cum am mai spus-o, erau importurile de completare, tăiate de mai marii epocii, care erau necesare, ca ceea ce s-a proiectat, mai cu idei proprii, mai cu “inspirații”de la firme consacrate, să dea rezultate, și exportul să creeze bunăstarea, care să ducă la un nivel de trai, aproape de cel occidental. Asta, după ’90.

Bineînțeles că nu s-a întâmplat așa, bineînțeles că cei care au ajuns în conducerea țării, după ‘90, n-au avut preocupări privind dezvoltarea economică a României, pentru că ei nu proveneau dintre cei care au muncit în vremurile grele, sau dacă au existat pe acea vreme, erau în posturi călduțe, vezi entități macro sau zone ale guvernului, ce le permiteau aprovizionarea de la gospodăria de partid de la 1 Decembrie, și după ’90, și-au asigurat banii necesari să-și cumpere tot ce vor, din destrămarea patrimoniului existent, care nu era al lor, și nici al lui Ceaușescu.

Întreprinderi mari că IMGB, 23 August, Electrotehnică, Contransimex, Vulcan, Automatica, Electroaparataj, IPRS Băneasa, ALRO Slatina, IOS Târgoviște, Combinatul Metalurgic Tulcea, Nicolina Iași, Progresul Brăila, Tractorul Brașov, e greu să enumăr până la cca 1300, numai cele mai mari, care, dacă aveau un management serios, aplicat către progres prin retehnologizare, și profit, puteau fi rentabile și funcționau și astăzi. Dar mai simplu a fost, să le închidă, să arunce la fier vechi toate utilajele care ne-au luat nouă, tinerii din acea vreme, tinerețea. Tot ce ne putea bucura, era să dăm copiilor noștri ce găseam bun prin piața neagră, în speranța că o să trecem și peste asta, și că sacrificiul nostru n-o să se mai repete, ca ei să se bucure de o viață demnă și plină de prosperitate.

A venit, mai târziu decât speram, intrarea în UE, în 2007, cu negocieri care au durat mai mult de 3 ani (trebuia să intrăm în 2004), în urma cărora, multe din asset-urile naționale au fost înstrăinate, ca moneda de schimb la susținerea pentru aderare, sau ca o dovadă de servilism, greu de înțeles, când națiunea noastră era departe de a fi printre cele care își pot permite să facă cadouri, în timp ce cetățenii lor erau sub limita subzistenței, după toate criteriile, nu numai după cel al INS-ului local- vai de el. De atunci, într-adevăr, PIB-ul țării a crescut, de multe ori, nivelul de trai a cunoscut și el o creștere, modestă, nu pe măsură creșterii PIB-ului, dar datorită eliminării vizelor, cei mai îndrăzneți, siguri pe cunoștințele și experiența lor, au plecat în țări care aveau un alt nivel de trai, în care munca era apreciată, rămânând în țară cei care nu se puteau adapta la schimbări radicale, sau le era teamă de eșecuri.

Oricum, eu cred că cca 5 milioane au luat calea străinătății, dacă nu mai mult. Din aceștia, poate, vreo 3% s-au întors. Ce i-a împins? Lipsa perspectivelor financiare și sociale, nesiguranța zilei de mâine, impozitele și taxele, sistemul de educație, sănătate, munca neapreciată la o valoare cu care să-şi acopere cheltuielile familiale, casă, mașină, educație, sănătate, etc. Și guvernanții se lamentează că n-o să mai aibă cine să plătească contribuțiile de asigurări sociale, neglijând preocuparea pentru creșterea nivelului de trai – pierdeau investitorii… gen Nokia.

După atâtea zbuciumări, ce vedem, în anul de grație 2022?

Guvernul nu știe cum să manevreze prin meandrele legislației, tot de ei construită, nu zic strâmb, dar nici ca stejarii de dreaptă, ca să dea ceva pensionarilor, nu zic de ajuns, căci aș fi la fel de ipocrit ca ei. Cum să spui dacă îi dai cuiva, care moare de foame, ca ajutor, 300 sau 1000- de lei, îl scoală din morți – ori nu știi pe ce lume ești, ori îți bați joc de cei cărora le faci această “favoare”. De reconstrucția structurală a întregului sistem financiar de salarizare și de pensii nu e timp, conducătorii au alte probleme, nu de muncă le arde lor.

Și așa cum a fost o încercare, palidă, a PSD în 2018, cu Legea 127, acum se încearcă, dar cu multe răzgândiri, prin care dau pe la nas amărâților, cum ar putea fi dacă se dă una sau alta, toate pomeni, nimic structural sau de refacere a puterii de cumpărare, tot așa se încearcă și pentru 2024. Miza e într-adevăr imensă. Toate alegerile, toate în același an, localele dau ponderea primarilor, care pot influența parlamentarele, care la rândul lor pot influența prezidențialele, care la rândul lor pot da sinecurile pentru europarlamentare. La câtă încredere e în clasa politică actuală, greu de spus cum va fi. Și miracole…nu prea s-au văzut.

Bine, bine, da’ cu poporul ce ați avut?

Ei, dragă, ei înțeleg, că pentru noi, cei de la mansardă, e important să dăm bine la Bruxelles, să avem mașini de protocol, cu care să-i primim pe cei veniți în vizită, să avem asigurată viața noastră și a familiei, fără să fim deranjați de ANI, DNA și alte abrevieri nesemnificative, căci noi suntem vizionarii ce vor duce România pe noi culmi de civilizație și progres. Parcă am mai auzit placa asta, încă nu am pierdut simțul realității și nici memoria. Chiar dacă e îmbrăcată în alte haine, placa e aceiași cu timpul în care eu, tânăr, mă chinuiam să fac venit țării, ca să plătim datoria externă.

Justificarea scoasă de dl. Câciu, pentru creșterea punctului de pensie din 2023, este pusă într-o cheie triumfalistă, citez: “Aș menționa că este o creștere nominală de 199 lei a punctului de pensie. (…) E o recuperare, până la urmă, nu este o creștere de pensii, în momentul acesta, pentru că avem o inflație foarte mare. Dar la nivelul nominal e cea mai mare creștere a punctului de pensie, de când există sistemul public de pensii”, a explicat dl. Câciu.

Măcar, are bunul simt să recunoască că nu este o creștere a pensiilor (așa cum ar fi trebuit de mult, conform legii 127, propusă de PSD în 2018 și votată, cu ambele mâini, de toată clasa politică), dar pierde testul de sinceritate, cu justificarea nivelului scăzut al procentului de majorare, datorită inflației foarte mare.

Păi, dansul nu a fost în țară, când colegii de coaliție se jucau de-a liberalizarea pieței de energie, de gaze și combustibili?

Nu era aici când, după mărețele realizări ale guvernului de dreapta, inflația s-a înfoiat și a crescut, că Făt Frumos, într-o lună, cât într-un an. Nu avea situații de la subordonați, în care vedea câte falimente s-au înregistrat (sunt sigur că tabelele aveau și detalii cu cauze).

Anul trecut, domnia sa promitea că face un audit al exercițiilor financiare 2020-21, când s-a dublat, aproape, datoria externă pe împrumuturile luate de Ministerul Finanțelor. Și că, după finalizare, convoacă o conferință de presă și comunică ce a găsit, ce s-a făcut cu banii, care sunt randamentele împrumuturilor. Căci, după cum mi-aduc aminte ce perora dl. Câțu, el nu se gândea decât la investiții, altceva nu avea în minte, deci acum se adună banii din profitul realizat, după nenumăratele “investiții” făcute acum 2 ani, acum un an și ceva. Sau nu?

Nimic nu permite o speranță pentru 2023, Bugetul aprobat nu are componente îmbucurătoare pentru problemele structurale din domeniul pensiilor, pentru salarizarea corelată cu situația tarifelor la energie, cauza inflației de 2 cifre, nu vedem că cei care și-au bătut joc de simulacrul de plafonare a prețurilor la energie și gaze, plătesc pentru fundătură în care au băgat o țară întreagă, nu vedem că cei care au negociat PNNR-ul, introducând acolo bazaconii, greu de înțeles și dacă erau euforici în momentul elaborării, plătesc pentru greșelile lor, ba mai dau și lecții, cu un tupeu rar întâlnit. Nu vedem nimic din toate astea. Nu știm ce or să mai coacă, pentru 2023, guvernanții noștri, după ce ne-au exasperat cu explicarea majorării pensiilor și cu ajutoarele acordate celor cu pensii sub 3000 lei, cu minunea de OUG 119, scoasă din malaxorul Parlamentului, cu unicitatea tarifării favorabile (pentru cine? – că pentru noi, oamenii normali, asta e o creștere de 5 ori a prețului Kilowatului, oricum o dai), după care, câteva milioane de oameni trebuie să alerge să facă cereri, să dea declarații și multe altele. De ce? Pentru că respectul pentru consumator, arătat de acești domni parlamentari, nu există, este numai în cărți sau în filmele istorice.

În luna mai o să urmeze rocada convenită, din coaliția de guvernare. Până la 31.03.2023 rămân valabile minunile introduse în OUG din martie 2022, completate în luna asta, cum ați văzut. Onorabilii, care se gândesc numai la noi, mai au încă 2 luni -aprilie și mai – în care să pună pe butuci de-a binelea tot ce mai mișcă în țara asta. Foarte simplu. Să ridice și tarifele de la Hidroelectrica la nivelele care le-au tot perorat, căci la ei, anul trecut, cine a semnat contract cu ei, a beneficiat de tarif maxim de 0.68 Lei/kw (că s-a dus la 0.73 Lei/kw, așa e mai “așezat”, deși nu am fost întrebați). Dar nici nu am primit facturi pentru perioada 1.07-30.11.2023. Motivul - hotărârea labilă a d-lui V. Popescu cu OUG-urile lui de plafonare a prețului, introduceri, scoateri din lista a unor categorii de clienți, și tot așa. Iar soft-urile de facturare nu se modifică ușor.

Sperăm că, după ce dl. V Popescu o să primească “mulțumirile” întregii națiuni, pentru prestația sa de la Ministerul Energiei (n-aș vrea să fiu în locul domniei sale, după ce pleacă), să vină cineva, pregătit, care să pună în ordine structura tarifară, piețele caracteristice, cu reglementări ferme și restrictive, pentru evitarea speculei și a profiturilor ilegale, să redea încredere întreprinzătorilor, că își pot relua afacerile fără spectrul falimentului, creat de mărimea facturilor de energie și gaze, din prezent. La cât îl văd de liniștit pe dl. V Popescu, cred că nici nu realizează ce dezastru a provocat cu “experiența” sa, demolatoare. Tare sunt curios să știu cine l-a susținut în această funcție. Oricum o să iasă la suprafață, la un moment dat. Știți cum se spune, când știu două persoane, deja nu mai e un secret.

Dacă dl. Ciolacu, sau cine va ajunge premier, după mai 2023, va știi să gestioneze problema tarifelor la energie, gaze și combustibili, și să reducă prețurile la nivelele corecte, rezultate din procesele tehnologice, nu din cine știe ce piață caracteristică, unde traderi veroși, rotesc ca pe tiribombă, aceiași cantitate de energie, până ajunge la prețul dorit de ei, până la sfârșitul anului 2023, putem reveni la inflația cu o singură cifră. Să se poate relua ciclul de creștere economică, care să ne permită și majorări de nivel de trai, dar și investiții, pentru că avem nevoie de surse care să producă plusvaloare, nu să stăm la mâna băncilor, care ne dau credite la dobânzi împovărătoare.

Dacă aceste două probleme sunt rezolvate – creditarea bancară civilizată și tarifele la utilități (energie, gaze, combustibili) – vom vedea că și aprecierea partenerilor europeni se va schimba, iar dacă guvernanții vor reface nivelul de salarizare și de pensii, în acord cu evoluția economiei, real, în scurt timp vom reveni la creștere economică, de 7-9%, cu efect pozitiv asupra vieții noastre, care-i numai una, din păcate. Speranța moare ultima. Asta ne-a mai rămas.

Doru Sinca este de profesie inginer, absolvent al Institutului Politehnic București, în prezent pensionar.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Klaus Iohannis a transmis ministrului Justiției cererile de urmărire penală față de Petre Roman și Gelu-Voican Voiculescu

Klaus Iohannis a transmis ministrului Justiţiei cererile de urmărire penală a lui Roman Petre, în calitate de fost premier, şi a lui Voiculescu Gelu-Voican, fost viceprim-ministru, pentru...

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...