Legile educației sau omul care ar fi vrut să urce muntele dar s-a răzgândit

Zilele acestea cu toții ne uităm uimiți la legile educației, cele care au venit în urma unui demers numit ‘România educată’, pornit cu mare elan, promisiuni de bine, surle și trâmbițe acum aproximativ 8 ani.

Uimirea noastră este legată de nimicul pe care legile acestea îl aduce în sistemul de educație, de micimea intereselor unor persoane, (printre care interesul personal al celui de la care a pornit proiectul) care sunt adresate și rezolvate prin aceste legi. Uimirea noastră este legată de neclaritatea și multitudinea de interpretări care pot fi aduse, de faptul că aceste legi vor genera fel de fel de regulamente ulterioare care nu sunt încă nimănui clare, de brambureala pe care o va stârni desființarea și apoi reînființatea unor structuri administrative.

Și de ce toată această confuzie? Pentru că legile nu au la bază o viziune clară. Lipsa de claritate lasă multitudinea de norme și regulamente care vor veni în seama unor politicieni vremelnici care pot sau nu să aibă în vedere interesele beneficiarilor acestui sistem. Singurul argument pe care doamna ministru l-a găsit potrivit ca să ne liniștească este că legile nu se aplică de imediat, ci peste 1 până la 4 ani, și totul va fi lămurit când se vor adopta normele de aplicare.

Mă gândesc la celebrul discurs ținut de președintele Kennedy pe 12 septembrie 1962, discurs în care a anunțat viziunea lui de a trimite oameni pe lună într-un deceniu. O singură propoziție care a schimbat radical sistemul de educație american. Toate deciziile luate ulterior au avut la bază această propoziție. Investițiile în sistemul de educație au fost aliniate viziunii și au mers înspre a-i aduce pe copii înspre înțelegerea științei. Curicula, centrată până atunci pe studii sociale și umanistică, a fost îndreptată înspre științele exacte. Copiii au început să învețe mai mult matematică, fizică și chimie. S-au schimbat chiar și jucăriile pe care părinții le cumpărau copiilor și care au început să fie orientate spre știință (jocuri cu experimente științifice și asemenea). Toată națiunea s-a așezat în spatele acestei idei, și bineînțeles că viziunea s-a realizat nu într-un deceniu, ci în mai puțin de 8 ani.

Ce se întâmplă acum la noi mă duce cu gândul la o poveste despre un om care s-a mutat în satul de la baza unui munte, și omul nostru vedea în fiecare zi pe geam muntele și își dorea ca și el într-o zi să urce pe acel munte. Nu mult a trecut până când el a pornit la drum dar, până să înceapă să urce, s-a întâlnit cu un călător care se întorcea de pe munte. Și omul nostru l-a întrebat pe călător cum a fost calea și cum se vede lumea de pe vârful muntelui. Și călătorul i-a spus cum a fost calea lui și cum a văzut el lumea de pe vârful muntelui. Apoi a mers mai departe și s-a întâlnit cu un alt călător care venea de pe munte, și l-a întrebat și pe acesta cum a fost calea lui, și cum a văzut el lumea de pe vârful muntelui, iar călătorul acesta i-a spus despre o altă cale și i-a împărtășit experiența lui de pe vârful muntelui. Apoi omul nostru s-a întâlnit cu mulți călători și pe fiecare dintre ei l-a întrebat cum a fost calea lui și cum se vede lumea de pe vârful muntelui. Și așa au trecut zile și zile, ani și ani, în care omul nostru îi întreba pe cei care se întorceau de pe munte aceleași întrebări: cum a fost calea și cum se vede lumea de pe vârful muntelui. Într-o bună zi, după mulți ani, omul și-a spus: acum am aflat experiențele atâtor călători care au urcat pe munte încât cred că nu mai merită să-l mai urc și eu. Atunci omul a renunțat să mai urce muntele și s-a întors la el acasă.

Cel mai trist lucru din toată povestea asta este că noi suntem locuitorii acelui sat de la baza muntelui care și-au pus speranța, și i-au dat puterea de decizie acestui om care ar fi vrut să urce muntele dar s-a răzgândit.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

România: riscurile de azi și ce se întâmplă (până) în 2035

Poate România ține pasul cu schimbările rapide care au loc în marile economii europene? Și ce-ar trebui să facă pentru a nu fi lăsată în urmă? O analiză de Sabina Fati. Un Raport al...

Ce șanse are Edi Iordănescu să rămână selecționerul României: ”Eu am discuții în fiecare zi”

Preşedintele Federaţiei Române de Fotbal, Răzvan Burleanu, a declarat, marţi, într-o conferinţă de presă, că sentimentul pe care îl împărtăşeşte cu selecţionerul Edward Iordănescu...