2022, an de cumpănă în devenirea statului România și în istoria națiunii române

Contextul internațional va pune presiune pe publicul național român pentru adoptarea unei anumite atitudini față de marile probleme din vecinătate, continentale și globale, probleme care nu mai sunt de mult o surpriză, singura lor necunoscută fiind momentul în care ele se vor acutiza până la criză sau chiar conflict. Iar anul 2022 ar putea să fie un asemenea moment.

În același timp, contextul intern va pune la rândul său o anumită presiune pe publicul național, pentru adoptarea unei atitudini față de marile probleme ale edificării instituționale a statului, nesoluționate de aproape două decenii încoace, la care se adaugă marile probleme recurente ale confiscării statului de către oligarhia politico-administrativă, ale corupției instituționalizate și ale propagandei ostile românilor, dusă pe teme de identitate națională, în context euro-atlantic.

Care vor fi atitudinile adoptate rămâne să vedem. Vom avea de ales dintr-un spectru suficient de larg de atitudini, de la nu e treaba noastră și până la haideți să ne apucăm de treabă, că nu se mai poate așa!

Important este să înțelegem două lucruri, acum, la început de an de cumpănă.

Unul ar fi că și nepăsarea, indolența, dezinteresul, lenea sau resemnarea sunt și ele atitudini, la fel cum sunt implicarea, angajarea, interesul, hărnicia sau asumarea responsabilității individuale și de grup.

Ca urmare, când zicem că contextele internațional și intern vor pune presiune pe publicul național românesc pentru adoptarea unor anumite atitudini, avem în vedere presiunile pentru adoptarea și unor asemenea atitudini colective de rezervă față de marile probleme, poate chiar mai apăsat decât pentru adoptarea unor atitudini active, angajante, responsabile.

Al doilea lucru important de înțeles de pe acum este că binele colectiv, mai ales la nivel național, se obține mult mai greu și cu eforturi mult mai mari decât se întâmplă cu răul colectiv.

Ca urmare, este obligatoriu ca intenția de a face bine unei națiuni să devină obiectiv asumat de publicul național la un nivel de la care să fie posibile eforturile pentru obținerea lui și pe o durată de timp suficient de îndelungată pentru ca atingerea acelui obiectiv. Asta, în același timp cu contracararea ori descurajarea demersurilor de a face rău națiunii române, din interior sau din afară.

La sfârșitul anului trecut, făceam câteva observații pentru publicul meu facebook. Un public modest ca număr, dar drag mie și desigur foarte select.

Observațiile mele se refereau la faptul că edificarea instituțională a statului România nu numai că este incompletă, imperfectă și improvizată într-o oarecare măsură, dar este și croită astfel încât să protejeze impostura și infracționalitatea demnitarilor, corupția înaltă, dar și să prezerve deținerea puterii reale de către persoane care nu sunt publice, nu sunt alese și nu dau socoteală nimănui pentru deciziile pe care le impun publicului național, prin guvernanții aleși formal de acest public.

Nu vorbim despre context aici, ci despre tema însăși a unei eventuale emulații populare, ce ar trebui să se declanșeze chiar de la începutul acestui an. Necesitate justificată de două argumente de bun simț.

Argumentul de timp, de moment istoric, ne lămurește că, în fiecare zi, lună sau an, în care România funcționează în cadrul acestui edificiu instituțional șubred, incomplet și cu defecte de funcționare, națiunea română se dezvoltă cu pierderi mari și într-un ritm mult mai scăzut decât ar fi fost cazul, înseamnă că majoritatea oportunităților strategice (mai ales cele oferite de apartenența României la NATO și la Uniunea Europeană) sunt ratate ori sunt exploatate parțial și fără succes deplin, înseamnă că bunăstarea unora, puțini și selecți, se întâmplă pe seama sărăcirii altora, de obicei mulți și anonimi, precum și mai înseamnă că statul România răspunde încet și stângaci la orice amenințări, riscuri și pericole de securitate națională, sau la crize și dezastre naturale ori produse de mâna omului.

Argumentul acțional ne lămurește că este o eroare strategică să încredințezi repararea edificiului instituțional de stat tocmai celor care profită cel mai mult de pe urma faptului că edificiul are defecte, goluri și cârpeli. Concret, este fundamental greșit ca cei care profită de pe urma problemelor de edificare instituțională să modifice ei Constituția, să schimbe ei legile, să impună ei noi proceduri, să stabilească noi reguli de comportament și mai ales să spună ei publicului național ce e are el de făcut, pentru ca statul România să funcționeze, în context internațional și intern, iar națiunii române să îi fie bine.

Acestea două sunt argumente de bun simț. Ele sunt folositoare în adoptarea unei anumite atitudini publice, la nivel național. Nivel la care funcționează bunul simț comun.

Ele nu sunt nici critica edificiului instituțional și nu sunt nici soluții la repararea stricăciunilor pe care le vedem în acest edificiu, cu ochiul liber. Aceste argumente sunt însă foarte potrivite pentru declanșarea unei emulații naționale, prin care să se facă și critica instituției statale, dar să se propună și soluțiile pentru perfecționarea acestei instituții statale.

Ce aș putea face eu, pe această temă, este să îmi propun, ca rezoluție de Anul Nou, să contribui cu ceea ce știu și cu ceea ce mă pricep, din materia instituționalizării de stat, într-o eventuală dezbatere de idei, pe această temă.

Contribuție ce poate lua diferite forme și poate avea diferite intensități. Care vor fi acele forme și intensități depinde excluziv de cererea pe care o voi primi. Eu sunt gata să accept orice variantă. De la mai lasă-ne cu chestiile ăstea teoretice și până la oferta de a scrie o carte la temă. Trecând prin varianta unui club virtual sau real de discuții, printr-o eventuală publicație ori prin alte forme consacrate, cum sunt studiile, investigațiile sau evaluările de stadiu.

Singura condiție pe care o pun este ca oricine mă solicită să fie convins că oferta mea este una onestă și serioasă, provenită din plăcerea mea personală de a fi de folos unui public anume.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Dacă “fiecare gospodină trebuie să știe să conducă statul”, orice bucureștean trebuie să știe să conducă PMB

Lenin a fost un vizionar, iar una din maximele lui, pe care o regasiti in titlu, pare a fi valabila si in Romania zilelor noastre... Aceasta este o radiografie a momentului politic actual, cu...

Schimbare radicală la turneul final. România s-a calificat miraculos, pentru prima dată în istorie

Turneul final al Billie Jean King Cup se va disputa sub formă de tablou eliminatoriu, la Sevilla, între 12 şi 20 noiembrie, a anunţat joi Federaţia Internaţională de Tenis (ITF), care...