Retrospectiva Campionatelor Mondiale: Franța 1998. România ”blondă” s-a oprit în optimi. Formidabilii ”cocoși” au spulberat Brazilia în finală VIDEO

Găzduind după şase decenii un nou turneu final al Cupei Mondiale de fotbal, ''cocoşul galic'' a primit pe tărâm francez cea mai aşteptată întrecere FIFA a planetei. Ajunsă în vârful tabloului competiţional, naţionala magistralului ''playmaker'' Zizou avea să se dueleze, într-o confruntare mult aşteptată de iubitorii fotbalului mondial pentru râvnitul trofeu, cu naţionala nestemată a Braziliei lui Ronaldo.

Cea de-a 16-a ediţie a Cupei Mondiale s-a desfăşurat în perioada 10 iunie - 12 iulie 1998, conform https://www.fifa.com/. Trei ţări au depus dosarul de candidatură pentru găzduirea ediţiei 1998 a turneului final: Elveţia, Franţa, Maroc. Elveţia avea să se retragă ca urmare a neîndeplinirii unor criterii tehnice ale FIFA, Maroc a primit 7 voturi, iar Franţa 12 voturi. Anunţul găzduirii ediţiei 1998 a Cupei Mondiale de către Franţa a fost făcut public la Zurich de Comitetul Executiv al FIFA la 1 iulie 1992, potrivit https://historyofsoccer.info/.

Un număr total de 32 de echipe naţionale reprezentative au participat la ediţia din 1998, găzduită de zece stadioane din tot atâtea oraşe (Stade de France - Saint-Denis, Parc de Princes - Paris, Stade Velodrome - Marsilia, Stade Gerland - Lyon, Stade de la Beaujoire - Nantes, Stadio Felix Bollaert - Lens, Stadium de Toulouse - Toulouse, Parc Lescure - Bordeaux, Stade Geoffroy Guichard - Saint-Etienne, Stade de la Mosson - Montpellier), potrivit https://www.stadiumguide.com/.

Patru echipe naţionale s-au calificat din zona Asia (Iran, Japonia, Arabia Saudită, Coreea de Sud), trei din America centrală şi de nord (Jamaica, Mexic şi SUA), cinci din Africa (Camerun, Maroc, Nigeria, Africa de Sud, Tunisia) şi cincisprezece din Europa (Austria, Belgia, Bulgaria, Croaţia, Danemarca, Anglia, Franţa, Germania, Italia, Olanda, Norvegia, România, Scoţia, Spania, Fosta Republică Iugoslavia). Au fost disputate 64 de partide, fiind marcate în total 171 de goluri. La meciuri au asistat în total 2.785.100 de spectatori, conform https://historyofsoccer.info/.

Pentru prima dată de la ediţia din Spania (1982), FIFA a decis să crească numărul de echipe participante la 32, grupele rămânând stabilite în acelaşi format de câte patru echipe.

Meciul de deschidere, din Grupa A, la 10 iunie 1998, a pus faţă în faţă campioana mondială Brazilia şi Scoţia, partidă încheiată cu scorul de 2-1, conform https://www.aworldofsoccer.com.

Selecţionata României a fost repartizată la această ediţie a Cupei Mondiale în Grupa G, alături de reprezentativele Columbiei, Angliei şi Tunisiei. În primul meci al grupei, la 15 iunie 1998, România învingea Columbia cu scorul de 1-0 prin golul marcat de atacantul Adrian Ilie (minutul 45+1), potrivit https://www.aworldofsoccer.com/. Anglia a fost învinsă, la 22 iunie 1998, de selecţionata României, cu scorul de 2-1, prin golurile marcate de Viorel Moldovan (minutul 46) şi Dan Petrescu (minutul 90), pentru englezi punctând atacantul Michael Owen (minutul 81). În ultimul meci al grupei, la 26 iunie 1998, România a încheiat nedecis, la egalitate, cu selecţionata Tunisiei (1-1), golurile partidei fiind marcat de Viorel Moldovan (minutul 71) şi Skander Souayah (din penalty, în minutul 12). România a încheiat grupa cu 7 puncte, urmată de selecţionata Angliei cu 6 puncte.

Calificată în faza optimilor de finală, România întâlnea la 30 iunie 1998 reprezentativa Croaţiei, una dintre cele mai puternice selecţionate, meci în care tricolorii au evoluat cu părul vopsit blond, în urma unui pariu după calificarea din faza grupelor. Echipa condusă de pe bancă de Miroslav Blazevic învingea cu 1-0 prin golul marcat de atacantul Davor Suker, cel care avea să fie cel mai bun marcator al turneului.

În celelalte meciuri eliminatorii din optimi, Argentina a învins (4-3), după loviturile de departajare, selecţionata Angliei, la finalul celor 90 de minute regulamentare scorul înregistrat indica 2-2, Olanda a dispus (2-1) de echipa naţională a Fostei Republici Iugoslavia, Germania a trecut de Mexic cu un scor similar partidei precedente. Danemarca a făcut spectacol cu ''vulturii'' nigerieni (4-1), iar ''cocoşul galic'' a învins la limită (1-0) Paraguay, potrivit https://www.fifa.com/. Campioana mondială, Brazilia, a întrecut cu un spectaculos 4-1 selecţionata Chile, iar Squadra Azzurra, condusă de pe bancă de marele Cesare Maldini şi din teren de Paolo Maldini (cpt.), a depăşit naţionala Norvegiei cu un clasic scor italian (1-0).

Faza sferturilor de finală a opus unele dintre cele mai strânse confruntări: Franţa a învins la loviturile de departajare Italia (4-3), Brazilia a dispus de Danemarca, într-un meci strâns, cu 3-2, Croaţia a trecut la scor de neprezentare de ''Mannschaft'' (3-0), iar ''Portocala mecanică'' a depăşit Argentina cu 2-1. În cele două semifinale, Brazilia a învins Olanda la penalty (4-3) după ce la finalul timpului regulamentar de joc tabela indica 1-1, iar Franţa a învins Croaţia cu 2-1, aceasta din urmă învingând în finala mică echipa lui Guus Hiddink cu 2-1 şi adjudecându-şi medalia de bronz.

Stade de France găzduia finala, în 12 iulie 1998, opunând ţara gazdă cu o echipă formidabilă construită pe un ax central redutabil Desailly, Zidane, Petit, Henry, având la timonă pe experimentatul selecţioner Aime Jacquet, iar de cealaltă parte Selecao, cu unul dintre cele mai bune formule de după 1990, cu jucători precum Cesar Sampaio, Cafu, Dunga (cpt.), Rivaldo şi Ronaldo. Franţa a jucat extraordinar din punct de vedere tactic, Jacquet l-a surprins cu mutări de şah pe marele Zagallo, dar a avut în coordonatorul de joc ''Zizou'' acel ''magician brazilian'' din teren care a reuşit o dublă (minutele 27 şi 45+1), iar Emmanuel Petit, ''tunarul londonez'', a închis tabela la 3-0 în minutul 90+2.

Ronaldo, ''Il Fenomeno'', primea balonul de aur al competiţiei, atacantul englez Michael Owen premiul pentru cel mai bun tânăr jucător al ediţiei, atacantul croat Davor Suker fiind recompensat cu gheata de aur pentru cel mai bun marcator. O înfrângere neaşteptată pentru suporterii Selecao, însă o bucurie stelară pe Stade de France pentru suporterii cocoşului galic, inundând Franţa de acest succes magnific. După decenii, de la ediţia din 1938, Franţa primise fotbalul mondial în propria-i casă şi păstra şi trofeul mult râvnit.

Citește și:

Retrospectiva Campionatelor Mondiale: SUA 1994

Retrospectiva Campionatelor Mondiale: Italia 1990

Retrospectiva Campionatelor Mondiale: Mexic 1986

Retrospectiva Campionatelor Mondiale: Spania 1982

Retrospectiva Campionatelor Mondiale: Argentina 1978

Retrospectiva Campionatelor Mondiale: R.F. Germania 1974

Retrospectiva Campionatelor Mondiale: Mexic 1970

Retrospectiva Campionatelor Mondiale: Anglia 1966

Retrospectiva Campionatelor Mondiale: Chile 1962

Retrospectiva Campionatelor Mondiale: Suedia 1958

Retrospectiva Campionatelor Mondiale: Elveția 1954

Retrospectiva Campionatelor Mondiale: Brazilia 1950

Retrospectiva Campionatelor Mondiale: Franța 1938

Retrospectiva Campionatelor Mondiale: Italia 1934

Retrospectiva Campionatelor Mondiale: Uruguay 1930

Veste teribilă pentru naționala României. Internaționalul scos cu targa de pe teren va lipsi la Euro 2024 VIDEO

Selecționerul Edi Iordănescu a primit o veste neplăcută de la unul dintre cei mai în formă internaționali români, în perspectiva participării României la Euro 2024. Astfel, Olimpiu...

Penalty executat de președintele Franței, Emmanuel Macron. Unde s-a dus mingea VIDEO

Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, a jucat miercuri într-un meci în scopuri caritabile, alături de foste glorii ale fotbalului francez şi mondial, reuşind să transforme o lovitură de...