Rosia Montana: O vanzare de resurse specifica secolului XIX - Interviu cu Mircea Cosea

Joi, 05 Septembrie 2013, ora 07:50
6086 citiri
Rosia Montana: O vanzare de resurse specifica secolului XIX - Interviu cu Mircea Cosea

Romania nu are o strategie pe termen lung cu privire la exploatarea resurselor, prin urmare e prematur sa se ia o decizie referitoare la Rosia Montana, unde statul roman are doar un interes pur contabil, aritmetic, de includere in buget a unor sume care, avand in vedere valoarea zacamantului pe termen lung, sunt absolut infime, afirma analistul economic Mircea Cosea.

Desigur, Romania are nevoie sa isi puna in valoare resursele minerale, dar nu in felul acesta, nu in pripa si nu sub o presiune pe care nu o cunoastem, mai spune profesorul Mircea Cosea intr-un scurt interviu acordat Ziare.com in care a fost intrebat punctual ce castiga statul roman, ce castiga comunitatea locala si ce castiga compania Rosia Montana Gold Corporation daca se da unda verde acestui proiect.

Cat castiga statul roman daca parafeaza actele necesare demararii exploatarii de la Rosia Montana in conditiile prevazute de legea adoptata de Guvernul Ponta?

Nu orice castig este important, nu orice suma de bani. In momentul de fata este important sa existe un concept in legatura cu valorificarea pe termen lung a acestor resurse, de aceea problema nu este cat castiga statul roman, ci care este strategia pe care statul roman ar trebui sa o aiba in legatura cu resursele naturale pe care le detine.

Deocamdata, asa cum apare proiectul de lege el este insuficient si pe mine nu ma lamureste. Sunt lucruri pe care nu le inteleg pentru ca metodele de calcul nu sunt transparente si nici nu cred ca pot sa fie.

Spre exemplu, se evalueaza un castig pe 20 de ani, dar nu exista niciun fel de informatie reala (si nici nu poate sa existe) in legatura cu evolutia pietei aurului in urmatorii 20 de ani.

In al doilea rand, nu stim care este capacitatea de productie a zacamantului, nu cea existenta in zacamant (si chiar si cifra existenta este relativa, pentru ca e o cifra geologica, nu economica).

In al treilea rand, redeventa pe care o obtine statul roman, desi este putin mai mare decat cea cu care ne-am obisnuit pana acum, nu este la nivelul celei pe care ar trebui sa o aiba un zacamant de aur clasat ca fiind al treilea in lume acum - vorbim, deci, despre un zacamant important pentru care statul ar putea sa pretinda o redeventa mai mare.

Si in sfarsit, nu este deloc clar din ceea ce spune Guvernul cum poate sa castige pana la 75% sau si mai mult din zacamant, pentru ca in aceste conditii apare o intrebare foarte clara: mai este interesat investitorul sa mai faca aceste investitii si sa se implice intr-o afacere cu un castig atat de mic? In general, atunci cand se vorbeste despre resurse, intotdeauna cel care exploateaza resursa, care are potentialul tehnic (pentru ca asta este problema - Romania nu il are), castiga mai mult decat posesorul de resurse.

Asa cum este legea acum, din punctul meu de vedere, este vorba despre o vanzare de resurse specifica secolului XIX. Se clarifica inca o data ceea ce eu am spus de vreo trei ani de zile, si anume ca Romania se afla intr-un stadiu de colonizare.

Banca Nationala nu are nevoie de acest aur, ea a declarat inca de acum cativa ani ca rezerva de 100 de tone de aur este arhisuficienta si nu are nevoie de mai mult, pentru ca o rezerva suplimentara inseamna costuri suplimentare.

Aurul este un produs industrial pentru industriile de varf - aviatie, armament, Hi-Tech, informatica. Ar trebui sa existe o destinatie a aurului pe care guvernul pretinde ca il ia de la Rosia Montana, alta decat intrebuintarea lui pentru pentru lantisoare, inele si verighete.

Dar noi nu avem o strategie a dezvoltarii industriale si nici perspectiva dezvoltarii unor ramuri de inalta tehnicitate care sa foloseasca aurul ca resursa de dezvoltare industriala, nu ca materie prima pentru bijuterii. Si atunci intrebarea este: E oportuna in momentul de fata deschiderea acestui zacamant sau e mai bine sa se astepte conditii mai bune de exploatare?

Concluzia mea economica este urmatoarea: Deocamdata, ceea ce ar fi util pentru Romania ar fi inceperea unor discutii, a unor analize, a unei gandiri foarte profunde in legatura cu stabilirea unei strategii de punere in valoare a resurselor naturale. Asa cum se procedeaza in prezent cu Rosia Montana este prematur sa se ia o decizie, pentru ca nu exista o strategie, nu exista o gandire.

Exista doar un interes pur contabil, aritmetic, de includere in buget a unor sume care, avand in vedere valoarea zacamantului pe termen lung, sunt absolut infime. Sunt sub orice fel de asteptare.

Deci, eu cred ca argumentele economice, asa cum sunt ele prezentate in proiectul de lege, nu lamuresc inceperea acestei exploatari, ci ar trebui sa existe o gandire, o consultare, expertize foarte serioase pentru a vedea ce facem cu acest zacamant.

Vreau sa subliniez ca nu sunt impotriva exploatarii aurului la Rosia Montana, din contra. Cred ca Romania are nevoie sa isi puna in valoare resursele minerale, dar nu in felul acesta, nu 'pe picior', nu sub o presiune pe care nu o cunoastem (e politica? e economica? tine de interes personal? de interes de grup?). De ce aceasta graba, in conditiile in care nu sunt clarificate in niciun fel avantajele pe care Romania le va avea?

Ce castiga comunitatea locala daca se da drumul acestui proiect?

Pentru comunitatea locala avantajul ar fi, ca sa spun asa, la jumatatea drumului, nici pozitiv, nici negativ. Se vor crea anumite locuri de munca in mod sigur, dar asta arata slabiciunea si lipsa de gandire strategica a Guvernului.

In conditiile unei astfel de zone, pentru interesul national pe termen lung guvernul ar fi trebuit sa aiba o strategie alternativa de creare de locuri de munca. Slava Domnului, exista fonduri comunitare pentru punerea in valoare a potentialului turistic, a potentialului istoric, as spune eu, chiar de dezvoltare a unor ramuri de activitate pentru intreprinderile mici si mijlocii.

Crearea a 1.000-2.000 de locuri de munca in industria miniera (o industrie care creaza valoare adaugata mica, pentru ca noi livram minereu, nu livram produse prelucrate) nu este un avantaj care sa ma determine sa zic ca am prins pe Dumnezeu de un picior din punct de vedere al somajului.

Nu, este dovada lipsei de imaginatie economica si politica a acestui guvern, dar nu numai a acestui guvern, a tututor celor care de atata timp discuta despre Rosia Montana.

Ce castiga Gold Corporation?

Gold Corporation, care e o companie obscura (nimeni nu stie prea multe despre ea, se vorbeste ca ar fi in proprietatea unui mare om de afaceri aflat acum sub ancheta si in Franta si in Elvetia), castiga un lucru foarte important: are in posesie unul dintre cele mai mari zacaminte de aur din lume.

Repet, intr-o maniera coloniala, pentru ca i se dau toate avantajele. A cumparat, prin banii pe care i-a investit in PR si in publicitate, administratia locala, iar pe termen lung isi poate negocia aceasta posesie pe care o are vanzand-o, revanzand-o, avand la dispozitie un zacamant care ii apartine.

Si mai beneficiaza chiar si de un lucru cat de poate de straniu: capacitatea de expropriere a terenurilor in folosul ei si nu in folos public, romanesc.

Deci ea castiga foarte mult, si pozitie pe piata, si pozitie strategica in viitor, si dreptul sau posibilitatea de a negocia acest drept cu alte firme in conditii mult mai bune, statul roman nemaiavand aceasta capacitate, fiind actionar minoritar.

Asa cum scrie in proiectul de lege, statul roman nu depaseste 25%. Iar cum ajunge la 25% este un alt mister pe care guvernul nu l-a lamurit pana in prezent.

Daca este atat de dezavantajos pentru Romania, credeti ca acest constract ar trebui reziliat dupa modelul Bechtel?

Nu pot sa ma pronunt pentru ca a aparut un element pe care nu il cunosteam si care a fost spus in treacat de guvern, si anume ca ar exista o clauza in contract potrivit careia rezilierea lui ar insemna o pierdere de 2 miliarde de dolari pentru Romania. Nu stiu ce inseamna aceasta clauza, dar nu ma mira. Daca este asa, introducerea ei ar apartine guvernarii in timpul careia s-a semnat contractul (1999 - n.red.). La noi este o victorie atunci cand reziliem contracte platind celui care pleaca, vezi cazul Bechtel...

Parerea mea personala este ca ar merita sa reziliem, chiar cu 2 miliarde pierdere, daca am avea o strategie nationala de utilizare a resurselor, in asa fel incat sa avem capacitatea pe viitor sa le exploatam.

De altfel, eu am propus copierea unui exemplu italienesc de prin anii '50 si anume crearea unei entitati de stat care sa exploateze in proprietatea statului zacamintele minerale, finantandu-se prin imprumuturi. Pentru ca un zacamant ca acesta si altele pe care le mai avem ar fi argumente foarte importante pentru obtinerea unui imprumut pe piata internationala, iar zacamintele ar putea fi exploatate de catre Romania in folosul statului roman.

Asta ar fi valabila si pentru Cupru Min, unde se intampla iar o tragedie - se vinde pe nimic un zacamant.

Italienii au facut acest lucru, printr-un institut care se numea Istituto per la Ricostruzione Industriale (IRI), si au reusit, dupa razboi, sa pastreze in proprietatea statului si industria si resursele de care mai dispuneau. Am putea sa ne uitam la ei si sa adaptam acel model.

HoReCa, 1/5 din PIB – TradeVille
HoReCa, 1/5 din PIB – TradeVille
Evoluția Cifrei De Afaceri Din Comerțul Cu Ridicata Cifra de afaceri din comerțul cu ridicata (cu excepția comerțului cu autovehicule si motociclete) a scăzut, in luna ianuarie, cu 20%...
Ministerul Dezvoltării a virat peste 286 de milioane de lei, pentru plățile restante din programul "Anghel Saligny"
Ministerul Dezvoltării a virat peste 286 de milioane de lei, pentru plățile restante din programul "Anghel Saligny"
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei (MDLPA) a virat suma de 286.390.685,13 lei, în vederea decontării facturilor pentru 237 de obiective finanţate prin Programul...
#Cosea Rosia Montana, #avantaje economice Rosia Montana, #castiguri Rosia Montana , #Gold Corporation
Comentarii