Razboiul pentru Rosia Montana: Au sufocat zona si oamenii au devenit tot mai saraci Interviu

Depopularea zonei Rosia Montana a avut un caracter sistematic in ultimii 17 ani. In asteptarea unui proiect niciodata aprobat, compania RMGC a inchis afacerile localnicilor, a cumparat case si le-a demolat, izolandu-i pe indaratnici si fortandu-i sa plece, impiedicand atragerea altor investitii in zona, sustine Sorin Jurca, vicepresedinte al Fundatiei Culturale Rosia Montana.

Acesta a vorbit, intr-un interviu acordat Ziare.com, despre procesul de depopulare si despre campania mediatica a RMGC, care a inceput cu promisiunea a 30.000 de locuri de munca pentru localnici.

Cum a inceput RMGC sa achizitioneze proprietati in Zona Rosia Montana?

Venind in 1997, compania a inceput sa informeze lumea printr-o asa numita gazeta, pe care o distribuiau in toata localitatea, in care spuneau tot ce vor sa faca.

Promiteau 25.000 de locuri de munca, daca proiectul va demara, si ca si pentru asta este nevoie ca localnicii sa se stramute. Relocarea a venit putin mai tarziu, in sensul in care, daca oamenii opteaza pentru case, atunci compania poate sa le faca si case. Cei care voiau sa se stramute pot sa-si ia doar banii si sa plece.

Era vorba de 25.000 de locuri de munca?

Da, la inceput da. Chiar aparusera pe postul national de televiziune, intr-o seara, nu o sa uit toata viata, ministrul Dan Ioan Popescu, cu Frank Timis, care a spus ca la Rosia Montana vor fi 30.000 de locuri de munca. In gazeta se ofereau mai putine, doar 25.000.

Acum cate locuri de munca se promit?

In urma cu doi ani era un baner aici, chiar in centrul localitatii, cu 6.000 de locuri de munca.

Iar acum?

Acum, de pe site-ul companiei se dau 880 de locuri de munca in timpul exploatarii si 2.300 pe perioada de constructie a minei.

Cum a inceput RMGC sa cumpere casele?

Era o opozitie destul de puternica la nivel local atunci, erau multe voci care spuneau ca nu e bine ce se intampla, nu are rost sa parasim localitatea, ca astia nu au bani. Intr-adevar, din 1996 pana-n 2001 nu s-a aruncat cu nici un ban pentru stramutarea populatiei.

Incepand cu 2001, compania a adunat localnicii si angajatii in Caminul Cultural si li s-a spus ca intr-o luna de zile o sa demareze un proces de stramutare si se vor cumpara case din Zona 1 de exploatare.

Ca in curand or sa inceapa platile, or sa vina echipe de negociere care or sa evalueze proprietatile, casele si terenurilor si le recomanda acelor angajati sa isi vanda casele, pentru ca in contract se va stipula ca cel putin un membru al familiei va ramane angajat.

Era vara, in iunie, cand s-a vandut prima casa din Rosia Montana, chiar casa de langa mine, lipita de casa mea.

In acea zi s-au vandut trei proprietati si oamenii au fost chemati la sediul companiei, la Casa Alba, cum i se spune. Cand au venit sa-si ridice banii, li s-au inmanat banii in niste saci de plastic transparenti, in bancnote foarte mici, de 10.000 de lei (1 leu - n.red.), pentru a-i impresiona pe cei care vad si pentru a-i convinge ca merita sa-ti vinzi casa pentru un sac de bani.

Aceasta operatiune a durat cam trei luni, dupa care s-au oprit. A fost o strategie a companiei, aceea de a a-i pune pe ganduri si de a zice: "Nu mai cumpara case, noi ce facem, daca toata lumea pleaca atunci noi ce vom face? Hai sa plecam si noi". Asa a inceput sa se rostogoleasca bulgarele.

Dupa inca trei luni au reinceput sa cumpere si au fost mult mai eficienti, pentru ca au dat anunturi in presa ca miliardarii de la Rosia Montana trebuie sa aiba grija ce fac cu banii, sa-si ia toate masurile, pentru ca s-ar putea ca anumite persoane sa-i atace, si pusesera multa politie in jurul sediului lor. Ultimul episod al acestor achizitii s-a oprit in 2007.

Atunci compania a luat hotararea de a nu mai cumpara case pana nu se deblocheaza studiul de impact. Dadusera o data ultima in care se mai cumparau case si erau foarte multi oameni care alergau sa-si dea casa, deoarece erau tematori ca vor ramane singuri pe niste strazi, ca vor ramane izolati.

Chiar m-am intalnit cu un domn care isi vanduse casa dimineata si l-am intrebat daca a vandut bine. Mi-a zis: "Nici nu ma intereseaza, am semnat, sa fiu sigur ca vand".

Cam care erau preturile?

S-au vandut case de la 10.000 de euro si cred ca au fost si case de 250.000 de euro, dar foarte putine.

Cate familii au vandut?

Din ceea ce spune compania, a obtinut in jur de 78% din proprietatile de care are nevoie. Cam de 800 de proprietati.

Si cati au mai ramas in zona?

260 de proprietati, dar asta nu inseamna ca mai sunt 260 de familii, deoarece unii au mai multe proprietati, doua, trei. In total, in aceasta zona ar mai fi 609 locuitori.

Acesti oameni sunt indarjiti, nu vor sa plece?

Nu toti, din pacate. Unii sunt hotarati, altii nu, altii nu stiu in ce ape se scalda, iar altii vor preturi foarte mari.

Am vorbit cu cineva de aici din zona, care a spus ca fara un milion de euro nu pleaca. Acum, de cand au mai prins curaj cei de la RMGC, am inteles ca iar au trimis echipe de negociatori in unele locuri, pe Valea Cornei, si au spus unor oameni ca se apropie momentul si sa se gandeasca la niste sume.

Au fost alte mijloace de a forta oamenii sa plece?

Cu afacerile. RMGC a chemat pe multi oameni care aveau afaceri la discutii sa inchida firmele. "Nu o sa le mai puteti tine, hai veniti cu cifrele de afaceri ca sa va despagubim". Si eu am un magazin, dar nu m-am dus la acele discutii. Dar pana la urma aproape toti si-au inchis firmele.

Conform contractului trebuiau sa inchida afacerea imediat dupa ce vor fi despagubiti, nu mai aveau voie sa deschida alta afacere. Asta a fost un mod de a le spune locuitorilor: "Vedeti, nici magazine nu mai sunt!". Si farmacia s-a inchis, pentru ca plecand atat de multi oameni, nu mai venea nimeni la farmacie.

Fostul primar, Virgil Narita, si-a vandut doua afaceri care erau in functiune, un magazin alimentar si o carciuma, dar care au mai functionat si dupa ce le-a vandut. Carciuma functioneaza si astazi. Un alt mod de presiune a fost ca au daramat casele cumparate.

Oameni care au avut cinci vecini in jurul lor s-au trezit ca cinci case s-au demolat. Atunci nu au mai putut sa reziste si au vandut si ei. Mai cunosc doua familii intr-un loc care nu au vrut sa vanda, iar compania a daramat aproape douazeci de case in jurul lor. In unele locuri, chiar daca unele case nu sunt demolate, au luat tot din ele, usile, ferestrele.

Domnul Borbely, fostul ministru al Mediului, spunea ca Rosia Montana este un oras fantoma. Orasul este pus in genunchi de acesta companie chiar inainte de a incepe proiectul.

Stiu ca RMGC a renovat niste case prin centru.

Da. Prima casa restaurata este chiar in centrul istoric si a fost facuta cu mult scop publicitar. Au facut si un muzeu pentru a arata ce lucruri minunate fac ei aicea. Acolo de fapt sunt birourile lor. De fapt a ramas fatada, dar i-au schimbat toata configuratia, nu mai este o casa traditionala, pentru ca au folosit mult fier-beton si ciment si au zugravit-o frumos.

Dar cum te departezi de centrul istoric, la doi pasi, sunt case sprijinite cu stalpi de lemn, case care mai rezista un an doi si or sa cada. Case pe care sunt placute cu niste explicatii, iar ultima fraza este: "Aceasta casa va fi restaurata numai cand va incepe exploatarea".

Alte presiuni din partea RMGC?

Sunt presiuni asupra turistilor. Oamenii care vin in Rosia Montana sunt priviti cu multa ura de catre angajatii RMGC. Cand apare cineva, este intrebat: "Tu de partea cui esti?". Alte presiuni vin din faptul ca nu poti sa desfasori activitati la Rosia Montana. A fost un program de patrimoniu, vin studenti de la arhitectura pentru restaurarea unor case.

In fiecare seara faceau cu profesorii lor o dezbatere la Biserica Unitariana. Nu au fost lasati in pace, erau huiduiti, amenintati, injurati de catre angajati ai companiei care se aduna acolo.

Personal ati simtit vreo presiune?

Am casa parinteasca intr-o zona care a fost toata cumparata de companie si m-am trezit intr-o zi ca au venit pana in marginea terenului si au facut lucrari si un zgomot infernal de dimineata pana seara la opt. Era un praf si un fum si mizerie, iesea si apa. Dar nu aveam ce sa spun, ca era pe teritoriul lor.

Faptul ca zona are caracter monoindustrial va afecteaza?

Nu poti sa atragi niste fonduri europene. Necazul care e: ca noi am anulat de trei ori in justitie caracterul monoindustrial, dar primaria, cu ajutorul prefectului, il repune. Consilierii care votau acele PUZ-uri si PUG-uri au rude angajate la companie si intrau in conflict de interese. Ii prindeam, atacam in instanta, dar iarasi il prelungeau.

Nu pot sa vina investitori pentru ca nu primesc autorizatii de constructie, iar consiliul local clar le va pune piedici. Sunt lucruri care ne afecteaza foarte mult. De 17 ani de cand e compania aici, astepti proiectul si nu poate nimeni sa dea drumul la altceva. Situatia de acum este creatia companiei.

Consiliul local a taiat orice elan de dezvoltare. Au sufocat aceasta zona si oamenii au devenit din ce in ce mai saraci. Am ramas o mana de oameni blocati, care vrem sa traim aici, dar nu suntem lasati.

Iar minciuna asta cu locurile de munca nu o s-o cred niciodata. Locurile de munca nu or sa fie pentru oamenii din Rosia Montana, ei nu sunt specializati in mineritul modern pe care il propune compania.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

”Nu am ce să-mi reproșez. Mandatul rămâne pe masa coaliției”. Cîrstoiu a făcut declarații în faţa Spitalului Universitar. Explicaţii privind acuzaţiile de incompatibilitate

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

Dan Tănasă, candidatul AUR la Primăria Brașov: ”Braşovenii nu mai sunt nevoiţi să aleagă răul cel mai mic”

Alianţa pentru Unirea Românilor, filiala Braşov, a prezentat, vineri, candidatul pentru funcţia de primar al Municipiului Braşov în persoana deputatului Dan Tanasă. Acesta a declarat...