20.000 de oameni in strada, pentru Rosia Montana - Revolutia generatiei mele - Reportaj

E deja a treia duminica de manifestantii publice impotriva mineritului cu cianuri de la Rosia Montana. La ora 17:00, la Universitate sunt cateva sute de persoane.

Protestatarii produc un sunet asurzitor, de pet-uri umplute cu pietricele, tobe si tamburine. "Uniti, salvam, Rosia Montana", se scandeaza sacadat. Nu e un sunet nervos, nu seamana deloc cu zgomotul unui protest.

Oamenii curg siroaie din toate partile. Eugen David, presedintele Alburnus Maior, e insotit de cativa rosieni. Le spune oamenilor, la microfon, sa nu renunte la proteste. In Piata, acum e si mai multa lume.

La colturile Facultatii de Arhitectura, stau grupuri de jandarmi tineri, relaxati, aproape nepasatori. Dincolo de fantana, in fata, spre Balcescu, in dreapta, spre Geografie, in stanga, spre Cazinou, sunt protestatarii: mame cu copii, copii cu parinti, hipsteri, universitari, corporatisti, casnice, ecologisti, profesori, preoti, biciclisti. Sunt oameni luminosi, nu au nimic din incrancenarea pe care am vazut-o eu la alte proteste.

Oriunde ma uit, vad pe cineva cunoscut: un sfert din prietenii mei virtuali de pe Facebook sunt in Piata. E un eveniment la care nu doar bifezi "attend", esti fizic acolo. "Doar puterea activa, manifestata nu la TV si nici Facebook, ci numai si numai in strada, a celor multi si constienti, ne poate feri de o catastrofa ecologica si constitutionala", imi spune o veche cunostinta care e, de 15 seri, la Universitate.

Pe treptele de la TNB, vreo 100 de persoane protesteaza fata de eutanasierea maidanezilor. Au incercat sa se asocieze cu manifestantii anti-RMGC, insa nu le-a iesit. Nu neaparat pentru ca manifestantii de la Universitate ar fi pentru eutanasierea maidanezilor, ci, spun ei, nu e bine sa amesteci mesajele.

La 19:00, cu precizia unui ceas elvetian, se sparge cordonul de jandarmi, fara imbranceli. Circulatia e blocata pe ambele sensuri ale Bulevardului Nicolae Balcescu, pana in zona hotelului Intercontinental. Se scandeaza "Noi nu vrem cianura!" pe ritmul melodiei "We will rock you" si se flutura pancarte cu "Soarta Rosiei Montane = Soarta Romaniei", "Ma voi lega cu lanturi de 24 de karate", "Victoras! Ai grija de copilas, Gabriel", "Daca vreti sa sapati, haideti in Drumul Taberei" sau "Gimme' hope, Rovana".

Se pregateste cordonul de manifestanti: mamele cu carucioare, in spate urmeaza bannerele uriase, apoi tobele, vuvuzelele... Estimez (prost, se va dovedi ulterior) ca sunt vreo 3.000 de manifestanti, flancati de o parte si de alta de biciclisti. Se pleaca in sfarsit in mars: un puhoi de oameni striga-n valuri: "Uniti, salvam, Rosia Montana". Nu se mai merge nici la Guvern, unde se sting luminile cand ajung manifestantii si unde oricum nu e nimeni care sa ii asculte, nici in fata TVR, care oricum ignora ce se intampla de doua saptamani in strada. De data asta, protestarii se duc direct in inima cartierelor - sa le arate bucurestenilor ca ei exista si ca sunt de sute de ori mai multi decat minerii cu casti noi, care protestau in subteran, in galeriile-muzeu, pentru exploatarea de suprafata.

Cordonul se misca greoi, multimea e compacta. Cu indulgenta, am 1,63. Ma ridic pe varfuri, nu vad decat o mare de steaguri. Ma catar pe pasajul de la Unirii. Maiculita! N-am vazut in viata mea atatia oameni la un loc. 8.000, 10.000? Cum poti sa stii? Fac cateva poze, dar e imposibil sa ii prinzi pe toti intr-un singur cadru. Intreb in stanga si in dreapta, poate o fi cineva mai priceput ca mine in ale estimarii. Sunt 10.000 plus. Inca nu-mi dau seama de unde au aparut, dar oamenii continua sa se alature marsului. "Iesiti din casa, daca va pasa!" - blocurile amplifica scandarile. 30 de minute astept sa mi se deruleze prin fata ochilor tot puhoiul de protestatari.

Varful multimii ajunge la Biblioteca Centrala Universitara. Lumea se opreste, se scandeaza "Vrem cultura, nu cianura!". Un echipaj de la Antena3 incearca sa transmita de la protest, manifestantii ii inconjoara: "Presa romana, plina de minciuna!". Intre timp, premierul Ponta i-a convins pe mineri sa renunte la protest. Lumea e siderata. Pancarta cu "Puie Monta!" e agitata si mai abitir. Acelasi mesaj e pe tricoul unui protestatar.

In coloana de manifestanti, un cuplu de septugenari se tine de mana. Cu cealalta mana, domnul flutura o pancarta cu "Salvati Rosia Montana", sotia agita un pet umplut cu pietricele. "Protestam ca sa nu mai fiti voi mintiti si sa aveti o viata mai buna", imi spune batranul. Doamnei ii promit ca le pun poza pe Facebook.

Multimea ajunge la Timpuri Noi. Oamenii scandeaza si bat ritmic din tobe. Un batran tine ritmul cu o lingura de lemn, cu care bate intr-o cratita cu smaltul ciobit: "Nu mai vrem coruptie, facem revolutie!". De la balcoane, oamenii privesc timid de dupa perdea. Unii sting lumina, iar altii aplauda si flutura steaguri.

Ajungem la Tineretului. 15.000 de oameni, pe 2,5 kilometri, spun scepticii. Altii, mai entuziasmati, vorbesc de 25.000 de manifestanti. Totul incepe sa semene cu o procesiune. Pe Dimitrie Cantemir, oamenii nu mai lovesc pet-urile, nu mai bat tobele, nu mai sufla in vuvuzele. "So-li-da-ri-ta-te, so-li-da-ri-ta-te!" si manifestantii se iau de mana. Nu se cunosc intre ei, dar se tin strans de mana si striga cu frenezie. Rosia Montana nu mai e un protest, e deja o stare de spirit.

La Unirii, varful manifestantilor ia o pauza. Se asteapta si oamenii din spate, cordonul devine iar compact. Pe contrasens se circula cu dificultate. Soferii claxoneaza in ritmul pet-urilor. Pe la 23:00, ajung primii oameni la Universitate, locul de unde a pornit marsul. Biciclistii dau ture in jurul rondului, fluturand steaguri. Oamenii golesc sticle de apa pe carosabil, pe care le umplu mai apoi cu pietricele - isi fac instrumente de protest.

Trec 20 de minute ca sa ajunga toata lumea in Piata. Bulevardul Nicolae Balcescu, cu trotuarele si zona de la fantana, este plin de oameni. Din cand in cand, destul de rar, se mai da la portavoce tonul la o scandare. Oamenii sunt obositi, se asaza pe caldaram in fundulet, vorba lui Basescu, si trantesc de asfalt pet-urile cu pietre. Altii se intind pe jos, visand ca asfaltu-i plaja. Vorbesc cu emotie despre mars si despre cum sa-l faca si mai mare duminica viitoare. Un tanar se plimba printre manifestanti. Nu scandeaza nimic, doar tine pancarta cu "Asta e generatia mea si sunt mandru de ea!".

La Universitate, oamenii nu mai cred in partide si in promisiunile politicienilor ("PDL si USL, aceeasi mizerie!"). Nici nu mai e vorba doar de Rosia Montana, asta a fost doar chestiunea care a trezit o generatie adormita. Toti oamenii astia au iesit pentru o cauza si s-au trezit o comunitate. Asta e generatia mea si eu sunt mandra de ea!

Foto: Facebook Razvan Rosculet/Nicoleta Negru

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...