Ziare.com

O romanca ce lucreaza pentru ONU: Fie ca e Taksim sau Rosia Montana, protestatarii cer respect - Interviu

de Alex Varzaru
Duminica, 29 Septembrie 2013, ora 16:42

   

O romanca ce lucreaza pentru ONU: Fie ca e Taksim sau Rosia Montana, protestatarii cer respect - Interviu
Traieste la Istanbul din 2002 si a fost martora unui protest care seamana mult cu protestele din Romania fata de proiectul Rosia Montana. Ana Oprisan este consultant pentru Natiunile Unite, doctorand in Studii de Dezvoltare la SOAS - University of London si activist pentru drepturile rromilor.

Intr-un interviu pentru Ziare.com, Ana Oprisan a povestit cum s-au revoltat turcii pentru "cativa copaci", nu pentru un munte, cum au participat tinerii si "hipsterii" la proteste si cum au fost demonizati si ridiculizati de guvernul turc.

"Este important insa ca vocea cetatenilor sa se ridice atunci cand nu se poate face altfel auzita: prin proteste pe strada sau pe hartie, prin marsuri, mitinguri, negocieri, dar mai ales prin educarea opiniei publice", spune Ana Oprisan, un martor roman intr-o societate mult mai violenta decat cea romaneasca.

De ce s-au revoltat oamenii din Istanbul pentru un parc? In Romania s-au revoltat pentru un munte aflat la mare departare. De ce crezi ca se intampla acest lucru?

In Istanbul, Parcul Gezi a fost un simbol, si protestul inchegat pentru salvarea lui - o incercare de aparare a dreptului de exprimare democratica. Taksimul a fost intotdeauna spatiul unde s-au petrecut cele mai importante demonstratii si proteste; piata in care cetatenii se intrunesc si isi cer drepturile.

In ultimii ani, "ultimii" copaci ai centrului Istanbulului au inceput sa devina din ce in ce mai pretiosi. Locuiesc in Istanbul din 2002 si simt pe zi ce trece cum incepe sa fie greu de "respirat"; e din ce in ce mai mult beton, si din ce in ce mai putin "verde" in oras.

Istanbulul incepe sa fie planificat pentru folosinta celor care umplu strazile cu masini, iar cladirile care aduc aminte de istorie si cultura sunt demolate si inlocuite cu mall-uri, turismul cultural fiind inlocuit treptat cu cel comercial.

Populatia cartierelor care dadeau culoare centrului Istanbului este triata si schimbata pe zi ce trece, gentrificarea urbana netinand seama de natura si adevaratele nevoi ale oamenilor din diferite grupuri etnice si sociale care sunt mutati ca la sah dintr-un loc intr-altul, dand nastere unor probleme sociale la care nu se gaseste usor rezolvare.

Fie ca este vorba de cativa copaci din mijlocul orasului in Istanbul sau despre un munte pe care n-am apucat sa-l fi vazut, la Rosia Montana, cred ca vorbim despre acelasi lucru. Din punctul meu de vedere, protestele vorbesc despre dorinta din noi de a fi respectati.

Protestul ar trebui sa fie doar o etapa, insa si o lectie in sine. Lipsa de organizare se plateste. Simplul fapt de a ajunge in fiecare seara in strada demonstreaza faptul ca a existat o lipsa de echilibru in exercitiul democratic.

Care au fost etapele revoltei in Turcia? Au fost violente de la inceput?

In Istanbul, protestul in sine a inceput de la copacii din Gezi Park, insa multi dintre participanti erau "vechii" protestatari impotriva distrugerii unei serii de cladiri din patrimoniul cultural sau a planurilor de transformare a Taksimului intr-o zona care sa nu permita manifestarea vocii publice, atat din punct de vedere al structurii sociale, dar si a planificarii urbane.

Un grup de sustinatori ai Platformei Taksim, o initiativa civica formata din arhitecti, experti in planificare urbana si mediu, s-a adunat sa protesteze impotriva pregatirilor de escavare a parcului Gezi (Promenada). Politia s-a adunat, mai multi cetateni au inceput sa apara, sustinuti si de un parlamentar kurd care s-a pus in fata buldozerelor.

S-a continuat apoi in ritm de "un pas inainte si unul inapoi", intre politie si protestatarii care au inceput sa se inmulteasca, "parcul" fiind o cauza a carei simbolistica imediata permitea participarea fara intrebari ideologice. In Turcia, exista foarte putine proteste care sa nu se manifeste fara amenintarea fortelor de ordine.

In cazul Taksimului, anul acesta, insolenta si violenta politiei si-a jucat singura feste. Raspunsul violent al autoritatilor si discursurile instigatoare ale primului ministru au rezultat intr-un dezastru de imagine publica si de repunere a Turciei, care incepuse sa promita progres in domeniul democratizarii, pe lista tarilor mentionate negativ de presa internationala si de organizatiile pentru drepturile omului.

Violenta a existat de la bun inceput. Si nu s-a manifestat doar in a ataca grupurile de protestatari cu gaze lacrimogene sau cu jeturi de apa si diferite chimicale, ci s-a soldat cu moartea a 6 persoane, din cauza loviturilor primite de la politisti, de canistrele de gaz sau de gloantele de cauciuc trase in plin, in diferite orase ale Turciei.

Pe langa acestia, exista un numar foarte mare de raniti si schiloditi pentru totdeauna (12 persoane sunt estimate a-si fi pierdut cate un ochi din cauza canistrelor de gaz trase in multime). La randul lor, protestatarii au "construit" baricade si au invatat ad-hoc sa joace jocul politiei, pana la extenuare. Zile in sir, parcul si piata au fost ocupate; cand de protestatari, cand de politisti.

Dupa incheierea oficiala a protestelor au mai existat actiuni?

Violenta nu a fost numai fizica in Turcia in cazul "parcului Gezi". Din primele zile si pana astazi, la ceva vreme de la proteste, vendeta autoritatilor continua impotriva celor care au fost pe strada sau si-au manifestat sustinerea in vreun fel.

Artisti dati in judecata si hartuiti, simpli participanti dati afara de la serviciile lor (lectori universitari) sau expulzati (studenti Erasmus). Campanii de denigrare pe retele de socializare, arestari pentru postari pe Facebook sau Twitter, acuzatii de terorism...

Care au fost acolo categoriile de cetateni revoltati? In Romania miscarea de protest a fost acuzata ca e formata din "hipsteri". Restul populatiei a inteles mesajul lor? A fost populatia alaturi de protestanti sau de guvern?

In Romania protestatarii au fost catalogati drept "hipsteri", in Turcia au fost numiti direct de premier drept "uc bes capulcu" (trei-cinci jefuitori), sau marginali. Protestatarii au fost in general tineri.

Foarte multi tineri, despre care s-a spus ca ar fi fost apolitici sau ca faceau parte din grupuri care, in mod normal, se manifestau fanatic: "Carsi" (fanii clubului de fotbal Besiktas), grupurile de "Ataturkcu" (republicani, sustinatori ai liderului Ataturk), membrii diferitelor partide sau grupuri de "solcu" (de stanga, socialisti/comunisti), "BDP'li" (kurzi cu culoare politica din Partidul Pacii si Democratiei), dar si membri ai organizatiilor LGBT (membrii minoritatilor sexuale) sau ecologisti, sindicalisti si artisti.

La un moment dat, intr-una din seri, cand premierul a cerut mamelor sa vina sa-si arate responsabilitatea fata de copiii lor, practic sa-i ia de urechi si sa-i duca acasa, un grup insemnat si admirat de femei au venit sa-si sustina copiii din "parc" in uralele multimii.

S-a spus despre cei care au participat la proteste ca ar face parte din paturi sociale mai avantajate, un pic "entel-dantel" ("entel" de la intelectuali) si ca ar fi de fapt iresponsabili si nu ar intelege "vocea poporului" invocata de Erdogan.

Tacerea presei, sau mai bine zis, folosirea ei la discretie numai de catre guvernanti a facut ca mesajul protestului si protestatarii sa nu fie pe deplin intelesi de restul populatiei. Dupa innabusirea violenta a manifestatiilor, protestele s-au mutat, in alta forma, in alte parcuri, unde se organizeaza (cu mai putina intensitate insa, si astazi) forumuri, unde participantii pot discuta subiecte civice care ii privesc direct.

Care au fost urmarile? A castigat strada sau nu? Guvernul a renuntat la proiect?

Strada a castigat dintr-un anumit punct de vedere. Parcul nu a fost demolat, este inca in uz, dar planurile pentru transformarea zonei Taksim in general sunt inca neclare. Scandalul starnit de protestul parcului i-a distrus foarte mult din carisma lui Erdogan si a reusit intr-un fel sa scoata la lumina o alta realitate, ascunsa de multi ani in spatele promisiunilor de progres economic.

Care crezi ca vor fi urmarile in Romania? Vor ajunge si aici protestatarii la violente? Sunt romanii facuti din alt material decat turcii?

Turcia nu se poate compara cu Romania in foarte multe privinte si din foarte multe motive evidente, care tin atat de economie, demografie, suprafata si cultura revoltei. Protestele, in general, sunt la ordinea zilei in Turcia. Ce s-a intamplat in Istanbul in cazul Gezi Park a fost doar un exemplu.

De fiecare 1 Mai si de fiecare Newroz (sarbatoare kurda), se organizeaza mitinguri si proteste care se termina, de foarte multe ori, cu violente si arestari si chiar morti. De ani de zile, in fiecare sambata, pe Istiklal, in inima Istanbulului, se aduna mamele celor disparuti in arestul politiei si care cer sa li se faca dreptate.

De foarte multi ani, exista un razboi armat care a tinut o intreaga zona in sud-estul Turciei aproape in blocaj social si sub-dezvoltare. Violenta asupra protestatarilor asa-zisi "elitisti" din Istanbul, anul acesta, nu este decat un mic memento al violentelor despre care alte sectiuni ale societatii din Turcia nu au avut habar ca se intampla sau despre care nu au vrut sa auda.

Asta fie din cauza ca nu rezonau cauzei lor, in forma manifestata sau in forma in care le-a fost prezentata de presa. Romania nu are acelasi trecut ca al Turciei; nu suntem facuti din acelasi material si nici nu trebuie. Ar trebui sa avem in Romania o cultura indeajuns de dezvoltata a participarii in societatatea civila. Ar trebui sa gasim solutii prin dialog si nu prn violenta.

Este clar ca exista un nivel jenant de coruptie, si ca cei care ar trebui sa gestioneze binele tarii, se gospodaresc doar pentru ei insisi. Este important insa ca vocea cetatenilor sa se ridice atunci cand nu se poate face altfel auzita: prin proteste pe strada sau pe hartie, prin marsuri, mitinguri, negocieri, dar mai ales prin educarea opiniei publice.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 8220 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
3 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

In Romania gradul de constiinta civica a crescut foarte mult.

Acum protestatarii sunt cu educatie si logica la protestele de strada, deosebit de protestele USL cu haitele de haulici platiti ca sa urle in public orice nerozie.

 

Acum protestatarii disting interesul lor din actiunea guvernului...

...si il apara cum pot ei.
E interesul cetateanului ca persoana si nu a unor partide cu sau fara ideologie.
Protestatarii sunt motivati de interesul lor regasit prin protest ,dar si al tarii.

 

Sa incercam sa fim neutrali in exprimare si pentru adevar !!

Noi toti, indiferent de ce afiliatii politice avem, sintem considerati in tarile din vest un fel de popor crud, care macelareste cainii, provoaca un genocid, trimitand milioane de romani sa munceasca in alte tari,si in acelasi timp distrugand practic milioane de familii, avem de grija ca tortionarii si criminali anilor 1950-60 sa ramana in viata (se poate interpreta ca , criminalii se protejeaza intre ei ),nu ne ingrijim de tanara generatie, multi dintre ei ajungand sub influenta drogurilor, guvernul nu se ingrijeste de batrani, inchidem spitalele si inchidem fabricile de medicamente (totul avand ca scop distrugerea semenilor nostri),distrugem muntii, padurile, campiile, inlocuim APA cu lacuri de cianuri, mintim de la cel mai inalt nivel pina jos, furam, cersim, etc,etc. Cum putem fi noi caracterizati ? Daca nu ne trezim odata, s-ar putea ca sa primim in viitor o decizie a UE prin care sa fim anuntati : Romania este o tara europeana, frumoasa si nu mai permitem ca voi (care va trageti din criminalii anilor 1950, ca oricum elitele le-ati omorat si pe ele atunci) sa o distrugeti. De la data de……carati-va de acolo ! Asta ca sa fiu gentil !!

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor