Roșia Montană. De ce balega nu-i ponei

Știți, bănuiesc, bancul cu copilul optimist care primește cadou o balegă și caută poneiul care a făcut-o. Ei bine, românii au ajuns să se bucure că Roșia Montană a fost salvată de la exploatare prin introducerea în patrimoniul UNESCO. Fericirea că nu câștigi ceva ce ți se cuvine e o anomalie greu de explicat unui om normal, însă bine „subînțeleasă” de păstorii Mioriței.

Ca și când să te naști cu un dar e un ghinion ce nu poate fi compensat decât prin anularea sau reducerea la inutil a norocului cu care natura te-a pricopsit. Exemplul norvegienilor, cu petrolul din Marea Nordului, sau al arabilor devine un contraexemplu. Adică de ce ai exploata un zăcământ în folosul populației care trăiește în regiune, când poți să-l lași de izbeliște, sine die?

Ei bine, paradoxal, pentru românul de rând bine-intenționat, există un motiv bine fundamentat. Convingerea că liderii lui nu-l vor exploata în folosul general. Convingerea că beneficiile vor umple doar buzunarele unor șmecheri. Convingerea că orice Acord de exploatare va fi virusat de codicile secrete și că eventualele măsuri de exploatare ecologică nu se pot impune și aplica de autoritățile corupte care populează instituțiile statului român.

Și atunci, mai bine să rămână blocat, în speranța unor viitoare generații mai onorabile în intenții, decât să îmbogățească și mai mult clasa de escroci fără mamă-fără tată care fac legea în România.

În spatele mercenarilor care mimează ecologismul se ascund interese economice mercantile

Observați, vă rog, că m-am referit la românii de bună-credință, nu la mercenarii care mimează cauze nobile ca ecologismul, în spatele cărora se ascund interese economice concurente, al căror scop real este doar mercantil sau, poate mai rău, ca să împiedice pur și simplu dezvoltarea și bunăstarea regiunii și a țării în general.

Și uite așa, reacția populară la aceasta potop de intrigi și fake-news a ajuns să fie blocarea exploatării unui zăcământ peste care am avut șansa să ne naștem stăpâni, dar avem neșansa să nu-l putem valorifica.

Iar cireașa de pe tort o reprezintă, în opinia mea, acei politicieni care în goană după notorietate și imagine se laudă cu îngroparea acestei șanse, ca și când treaba lor nu e să prezinte garanții că putem beneficia de acest cadou pe care ni l-a oferit natura, ci doar să câștige niște vouchere de încredere că ar mai putea rămâne la putere. O putere care nu prezintă încredere, care nu aduce nimic bun, dar care le satisface orgoliul și le burdușește contul.

Ce șanse are Edi Iordănescu să rămână selecționerul României: ”Eu am discuții în fiecare zi”

Preşedintele Federaţiei Române de Fotbal, Răzvan Burleanu, a declarat, marţi, într-o conferinţă de presă, că sentimentul pe care îl împărtăşeşte cu selecţionerul Edward Iordănescu...

Dacă “fiecare gospodină trebuie să știe să conducă statul”, orice bucureștean trebuie să știe să conducă PMB

Lenin a fost un vizionar, iar una din maximele lui, pe care o regasiti in titlu, pare a fi valabila si in Romania zilelor noastre... Aceasta este o radiografie a momentului politic actual, cu...