De ce nu renunță Putin la Ucraina. Argumentele Kremlinului amintesc de retorica Războiului Rece ANALIZĂ

În ultimele săptămâni, o acumulare de trupe rusești de-a lungul graniței cu Ucraina i-a făcut pe liderii occidentali să se teamă de o incursiune similară sau poate chiar mai largă decât anexarea Crimeei de către Rusia, în 2014.

Apoi, pe 17 decembrie 2021, Vladimir Putin a cerut ca niciun stat fost sovietic, cum este și Ucraina, să nu fie admis în NATO – alianța occidentală la care Ucraina și-a exprimat de mult timp dorința de a se alătura – și ca NATO să înceteze orice cooperare militară în Europa de Est.

O astfel de retorică aduce înapoi Războiul Rece, când politica globală se învârtea în jurul unei lupte ideologice între blocul comunist din Est și un Occident capitalist. De asemenea, servește obiectivului ideologic și politic al Rusiei de a-și afirma poziția ca putere globală.

La baza obiectivului lui Putin se află viziunea istorică a Rusiei asupra Ucrainei ca parte a imperiului rus. Asta explică acțiunile lui Putin și modul în care acesta se sprijină pe această viziune asupra Ucrainei pentru a-și avansa agenda.

Ucraina numără astăzi 44 de milioane de oameni și este a doua cea mai mare țară din Europa ca suprafață. Dar timp de secole, în cadrul Imperiului Rus, Ucraina a fost cunoscută ca „ Malorossia” sau „Mica Rusie”.

Folosirea acestui termen a întărit ideea că Ucraina era un membru junior al imperiului. Și a fost susținut de politici țariste care datează din secolul al XVIII-lea, care au suprimat utilizarea limbii și culturii ucrainene. Intenția acestor politici a fost de a stabili o Rusie dominantă și mai târziu de a elimina Ucrainei o identitate ca națiune independentă, suverană.

Un truc similar a fost folosit pentru a minimiza independența Ucrainei în secolul XXI. În 2008, purtătorul de cuvânt al lui Putin de atunci, Vladislav Surkov, a susținut că „ Ucraina nu este un stat ”.

Putin însuși a scris recent un articol în care susținea că rușii și ucrainenii sunt „ un singur popor — un singur întreg ”. Acest concept al unui singur popor derivă din istoria „Rusiei Kievene” — federația medievală care includea părți ale Ucrainei și Rusiei moderne și a avut ca centru actualul Kiev, capitala Ucrainei.

În ultimii ani, comemorările din Rusia ale istoriei Rusiei Kievene au crescut în proeminență și amploare.

În 2016, o statuie a Prințului Vladimir din Kiev, considerat un conducător sfânt deopotrivă de ucraineni și ruși, a fost dezvelită la Moscova. Statuia a stârnit consternare în rândul ucrainenilor . Plasarea unei reprezentări mamut a lui Vladimir în centrul Moscovei a semnalat, pentru unii, încercarea Rusiei de confisca istoria Ucrainei.

Faptul că a venit la doar doi ani după anexarea Crimeei de către Rusia, în 2014 și invazia regiunii Donbass din estul Ucrainei, nu a ajutat.

În anii care au precedat acțiunile militare ale Rusiei, Putin și aliații săi au invocat adesea conceptul de „ Lumea Rusă” sau „Russkii Mir ” – ideea că civilizația rusă se extinde peste tot în locurile în care trăiesc etnicii ruși.

Ideologia afirmă, de asemenea, că indiferent unde se află rușii în lume, statul rus are dreptul și obligația de a-i proteja și de a-i apăra. Ucraina – atât în 2014, cât și cu poziția aparent tot mai beligerantă a lui Putin acum – oferă peisajul perfect pentru acest concept. Și se presupune că Rusia a promovat ideologia „Lumea Rusă” prin înarmarea separatiștilor pro-ruși în regiunile ucrainene Donețk și Luhansk din 2014.

Dar a privi Ucraina ca pe o țară împărțită între etnicii ruși pro-Moscova și ucrainenii pro-occidentali, este însă o simplificare excesivă.

Tensiuni etnice?

Structura etnică a Ucrainei de astăzi - cu o minoritate deosebit de mare de ruși care trăiesc în est - reflectă absorbția țării în Uniunea Sovietică din 1922.

Etnicii ucraineni au trăit în toată țara înainte ca aceasta să fie încorporată în Uniunea Sovietică. Între 1932-1933, liderul sovietic Iosif Stalin a provocat o foamete care a ucis aproximativ 4 milioane de ucraineni în regiunile din est. Foametea, cunoscută sub numele de „Holodomor”, a făcut posibilă mutarea etnicilor ruși pe teritoriul Ucrainei.

Acești noi rezidenți au condus campania de industrializare a lui Stalin. Până în prezent, Donbasul rămâne inima economiei industriale a Ucrainei.

Când ucrainenii au votat pentru independența față de Uniunea Sovietică în 1991, toate cele 24 de „oblaste” sau regiuni ale sale – inclusiv Donețk, Lugansk și Crimeea – au susținut independența. Marea minoritate a etnicilor ruși – 17,3% din populație la ultimul recensământ al Ucrainei din 2001 – au fost incluși ca cetățeni ucraineni într-un stat independent. În cea mai mare parte, și ei au votat pentru independență.

În cea mai mare parte a primelor două decenii după independență, etnicii ruși au trăit în pace cu ucrainenii și cu celelalte minorități etnice ale țării. Dar asta s-a schimbat în 2010, când Viktor Ianukovici, un politician din Donețk, a devenit președinte al Ucrainei. Deși nu a declarat în mod categoric că preferă un viitor pro-rus pentru Ucraina, multe dintre politicile sale au marcat o îndepărtare de politicile pro-europene ale predecesorilor săi și a făcut jocurile lui Vladimir Putin privind Ucraina.

Kievul era pe cale să semneze un acord de asociere cu Uniunea Europeană în 2013. În schimb, Ianukovici a decis să se alăture unei uniuni economice cu Rusia. Acest lucru a declanșat proteste în masă în toată țara, care au dus la înlăturarea lui Ianukovici. Putin a anexat apoi Crimeea sub pretextul că îi protejează pe etnicii ruși care trăiesc în peninsula respectivă.

Între timp, separatiștii pro-ruși au preluat mai multe orașe din regiunile Donețk și Lugansk, în speranța că Rusia va avea un interes similar în protejarea rușilor din estul Ucrainei.

Dar etnicii ruși și vorbitorii de limbă rusă din estul Ucrainei nu i-au susținut automat pe separatiști sau nu au vrut să facă parte din Rusia. Din 2014, aproximativ 1,5 milioane de oameni au părăsit Donbass pentru a locui în alte părți ale Ucrainei. Între timp, cel puțin un milion de oameni au plecat în Rusia.

Multora dintre cei care rămân în teritoriile ocupate de separatişti li se oferă acum o cale rapidă pentru cetăţenia rusă . Această politică îi permite lui Putin să crească sentimentul pro-rus în estul Ucrainei.

Consolidarea identității Ucrainei

În timp ce Putin susține că etnicii ruși care trăiesc în Ucraina fac parte din lumea rusă, în realitate, etnia nu este un predictor al apartenenței politice în Ucraina.

Cu alte cuvinte, a fi etnic rus sau vorbitor de rusă nu indică faptul că cineva se vede ca parte a lumii ruse. Mai degrabă, în toată Ucraina, a existat o creștere a sentimentului unei identități ucrainene puternice și unificate începând cu 1991. Între timp, marea majoritate a ucrainenilor sprijină intrarea în NATO.

Majoritatea ucrainenilor își văd viitorul într-o țară suverană care face parte din Europa. Dar acest lucru vine în contradicție cu obiectivele lui Putin de a extinde lumea rusă. Sunt viziuni contradictorii care ajută la explicarea de ce Ucraina rămâne un punct fierbinte.

Ambițiile Evgheniei Guțul și strategiile Moscovei

Agentul cel mai activ al Rusiei din ultimele săptămâni în Republica Moldova a devenit Evghenia Guțul, bașcana Autonomiei Găgăuze. Dacă compari agitația ei cu marile drame și...

Ce crede Kremlinul că vrea să facă Ucraina în timpul armistițiului olimpic

Kremlinul a reacţionat, marţi, la apelul preşedintelui francez Emmanuel Macron pentru un armistiţiu în conflictele internaţionale în timpul Jocurilor Olimpice de la Paris, spunând că...