Dizidenți cu epoleți. De ce politica naționalistă a lui Putin naște nemulțumiți de calibru în Rusia

Rusia continuă să-și reamintească, precum și lumii exterioare, că nu este nici la fel de reprimată și nici la fel de monolitică pe cât ar pretinde unii, în ciuda recentei înclinații a guvernului către un autoritarism deplin.

În plus, riscul unei alunecări în război, în Ucraina, a demonstrat că opoziția politică față de Kremlin vine nu numai din partea intelectualității liberale, ci și a naționaliștilor, pentru care Putin nu este un patriot, ci un oportunist, scrie Mark Galeotti în Moscow Times.

A fost destul de izbitor când, la sfârșitul lunii ianuarie, peste 5.000 de oameni au semnat o declarație publică în care se avertiza că „cetățenii Rusiei devin ostatici ai aventurismului criminal” și oferind „o provocare deschisă și publică războiului”.

Criticile generalului Ivașov

Cu toate acestea, a fost, probabil, mai demn de remarcat atunci când generalul în retragere Leonid Ivașov, un om cunoscut pentru că susține sistemul sovietic, acum președinte al unei asociaţii a ofiţerilor din întreaga Rusie, a publicat pe site-ul său „un apel către președinte și cetățenii ruși”. Într-un text intitulat „În ajunul războiului”, generalul Ivaşov se opune escaladării crizei ruso-ucrainene într-o confruntare militară la scară largă între Moscova şi Kiev.

Este o cerere clară nu doar ca Vladimir Putin să pună capăt „politicii sale criminale de a provoca un război”, ci și să demisioneze.

Ivașov critică regimul pentru crearea unei situații în care principalele amenințări la adresa sistemului nu vin din Ucraina sau Occident, ci din interior.

El apreciază că Rusia se află „la limita încheierii istoriei sale”. Deşi afirmă că țara se confruntă cu ameninţări, acestea nu sunt critice. Principala ameninţare fiind ordin intern. Politica externă a Rusiei este falimentară, iar cea internă este lipsită de atractivitate, insistă el.

„Toate domeniile vitale, inclusiv demografia, sunt în degradare continuă”, subliniază Ivaşov. Potrivit generalului în rezervă rus, cauzele acestei degradări sunt „incapacitatea completă şi lipsa de profesionalism a sistemului de putere şi de administraţie”, precum şi „pasivitatea şi dezorganizarea societăţii”.

Toate acestea fiind spuse, ar trebui să punem acest lucru în context, scrie Mark Galeotti. Ivașov a fost multă vreme un critic al actualului regim (și al Occidentului, de altfel), și cu tot titlul său expansiv, Adunarea Ofițerilor din toată Rusia este un corp cu greutate politică limitată și cu un număr incert de membri, mai mult o casă de pensionari și ofițeri de rezervă cu păreri naționaliste extreme.

Printre membrii săi se numără, de exemplu, colonelul Vladimir Kvacikov, din fostele forțe speciale Spețnaz, închis pentru tentativa de asasinare a lui Anatoli Ciubais în 2005.

Cu toate acestea, apelul lui Ivașov reamintește faptul că, deși opoziția liberală prietenoasă cu Occidentul poate avea mai multă influență asupra publicului – și cu siguranță este în atenția jurnaliștilor, diplomaților și academicienilor occidentali deopotrivă – există, de asemenea, o puternică critică naționalistă la adresa lui Putin care se interconectează cu elemente ale opoziției sistemice și non-sistemice, dar are și o circumscripție în cadrul aparatului de securitate de care depinde Kremlinul.

Critica naționalistă

La urma urmei, naționaliștii și monarhiștii au jucat un rol semnificativ în mișcarea de protest Bolotnaia din noiembrie 2011. Adesea, criticile naționaliste se concentrează pe corupție și puterea arbitrară, credința că acest regim se îmbracă în steag, în timp ce fură. Alții adaugă și alte păcate.

De exemplu, Igor Girkin – „Strelkov” – consideră Kremlinul drept un cuib de trădători, deoarece crede că a trădat interesele reale ale Donbasului atunci când au renunțat la ideea de a crea „Novorossia” și l-au forțat să abandoneze lupta . Cu toate acestea, problemele corupției, incompetenței și arbitrarului tind să fie temele comune care traversează critica naționalistă.

Dizidenți cu Epoleți

Cel mai important, aceasta este o critică care pare să atragă o gamă largă de oameni de rang mediu din cadrul aparatului militar și de securitate: căpitani, maiori, chiar și unii colonei, ofițeri de carieră care nu duc viața cu adevărat răsfățată a celor de la vârful conducerii armatei, care probabil s-au alăturat cel puțin parțial din simțul datoriei și care își simt valorile respinse de cei din vârful lanțului de comandă.

Dacă te uiți pe conturile lor de Telegram sau prin alte rețele devine clar cât de puternică poate fi critica naționalistă la adresa guvernului. Guvernul rus a avut tendința să presupună că atâta timp cât îi plătea bine, îi lăuda des și îi decora cu orice ocazie, le-ar cumpăra loialitatea. Pentru unii, fără îndoială merge. Cu toate acestea, chiar și soldații și ofițerii de securitate au vieți dincolo de stat și probabil că cei din interior sunt cei care văd mai bine păcatele sistemului.

Acesta este motivul pentru care Kremlinul a încercat atât de des să distragă atenția și să coopteze politica naționalistă, cel mai recent cu mișcarea „Pentru adevăr” a scriitorului Zahar Prilepin, care de atunci a fuzionat cu Patrioții Rusiei și O Rusie Justă.

În cele din urmă, totuși, astfel de gambit-uri eșuează deoarece critica naționalistă este în esență una morală, înrădăcinată nu într-o structură politică sau alta, ci într-un sentiment de nedreptate și indignare, și de aceea, oricât de mult ar fi naționaliștii în dezacord fundamental cu liberalii în ceea ce privește cauzele și soluțiile la situația actuală, aceștia pot conveni că status quo-ul nu poate și nu ar trebui să fie lăsat să continue, subliniază Mark Galeotti. Ivașov însuși este irelevant.

Faptul atracției sale publice, totuși, este semnificativ, deoarece vorbește despre frustrarea și îngrijorarea resimțite într-o fracțiune a scenei politice rusești care tinde să rămână în culise, dar care are, probabil, mai multă tracțiune decât oricare alta în cadrul securității, forțe, care sunt și garanții supremi ai autorității lui Putin.

Nu ne apropiem de punctul în care putem vorbi în mod semnificativ de opoziție activă acolo, dar acesta este un memento util că politica rusă este mai complexă decât se presupune adesea și că retorica naționalistă beligerantă a lui Putin cu siguranță nu convinge pe toată lumea.

Ambițiile Evgheniei Guțul și strategiile Moscovei

Agentul cel mai activ al Rusiei din ultimele săptămâni în Republica Moldova a devenit Evghenia Guțul, bașcana Autonomiei Găgăuze. Dacă compari agitația ei cu marile drame și...

Rusia își concentreză atacurile hibride asupra Finlandei, prin trimiterea de migranţi. Preşedinta Comisiei Europene: „A încercat să ne destabilizeze”

Ursula von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene a declarat vineri, 19 aprilie, că Rusia îşi concentrează atacurile sale hibride asupra Finlandei, prin trimiterea de migranţi, pentru a...