Evadarea spectaculoasă a unei familii ucrainene din Rusia lui Putin. Cum a trecut prin „lagărele de filtrare” ale rușilor

Oksana tocmai își termina cafeaua în dimineața zilei de 24 februarie, când bombele au început să plouă asupra Mariupolului.

Auzise zvonurile despre o potențială invazie rusă. „Dar toată lumea a crezut că este doar un fel de panică. Nu am înțeles cât de periculos este”, a spus ea. „În ultimii opt ani am ascultat sunetele îndepărtate ale împușcăturilor și am înțeles că suntem deja în război”, povestește ea pentru Politico.eu.

Mariupol a fost ținta forțelor ruse în 2014, când președintele Vladimir Putin a invadat pentru prima dată Ucraina. Dar în anii de după, Mariupol fusese în mare parte în afara poligonului de tragere, deoarece faza fierbinte a războiului a lăsat loc unei bătălii măcinate de uzură.

Dar 24 februarie a fost diferit. Curând, avioanele rusești zburau deasupra capului. Pe măsură ce bombardamentul s-a intensificat, Oksana – care, ca și celelalte persoane din această poveste, a cerut să nu le fie folosite numele de familie – a devenit îngrijorată de siguranța copiilor ei. Fostul ei soț a sunat-o și i-a sugerat să se întâlnească cu toții la blocul de apartamente al tatălui său, care a fost construit după al Doilea Război Mondial și avea ziduri solide și un subsol. Au luat câteva obiecte personale în mijlocul exploziilor și au fugit.

Dar nu se simțeau în siguranță acolo. Când au auzit că oamenii se strângeau într-un adăpost anti-aerian fortificat sub clădirea Casei de Cultură din cartier, au decis să se mute.

Două zile mai târziu, în încăperile subterane ale clădirii, ea și-a găsit alți membri ai familiei sale, inclusiv pe nepoata ei, Daria, în vârstă de 24 de ani, împreună cu alte aproximativ 60 de persoane. Nu știau asta atunci, dar toți aveau să petreacă următoarele trei săptămâni în adăpostul rece, în plină iarnă, fără să iasă o dată afară.

Mâncarea și apa erau rare, au spus femeile. Daria a spus că familia s-a bazat pe bunicul ei pentru a le aduce pâine și orice altceva a putut să adune.

Daria, editor de cărți, a spus că cele 20 de zile pe care le-au petrecut în adăpostul anti-aerian rece și întunecat „au fost un coșmar”. Dar ce a urmat a fost iadul.

Daria și Oksana au povestit că au ieșit din adăpost și au dat peste trupele ruse.

„Prima dată când am văzut lumina soarelui”

Pe 15 martie, după 20 de zile de stat în adăpostul din Mariupol, soldații ruși au intrat, au deschis ușa buncărului și au ordonat tuturor femeilor și copiilor să se îmbarce în autobuzele care așteptau afară.

Soldații le-au înghesuit familia împreună cu sute de alți ucraineni în autobuze șubrede, i-au lipsit de hrană, apă și acces la toalete și i-au dus de acasă, într-o „tabără de filtrare” și apoi peste graniță în Rusia.

Autobuzele au dus-o pe Oksana și copiii ei — precum și pe Daria și pe sora ei Marina și pe bunica fetelor — la est de Mariupol. Călătoria a durat câteva ore. S-au oprit în satul Bezimenne, la aproximativ 24 de kilometri vest de granița cu Rusia. Trupele ruse, lucrătorii de urgență și agenții ai Serviciului Federal de Securitate Rus, FSB, îi așteptau într-o serie de corturi, au spus femeile.

Adulții și copiii deopotrivă au fost fotografiați din diferite unghiuri, le-a fost luate amprentele, ca și cum ar fi comis o crimă, a spus Daria. Apoi, toată lumea a fost forțată să dea adresele de acasă și documentele.

De asemenea, au trebuit să-și deblocheze telefoanele, care erau apoi conectate la un computer. Toate datele și contactele lor au fost descărcate, au spus Oksana și Daria. Rușii au scanat și au accesat conturi ale rețelor sociale. Totul a fost făcut pentru a „verifica” dacă au „legături cu statul ucrainean sau cu personalul militar”, a spus Oksana. Daria a spus că au întrebat-o în mod special dacă este afiliată la Sectorul de Dreapta, un grup militant marginal de extrema dreapta despre care Rusia pretinde în mod fals că face parte dintr-un contingent extremist care controlează Ucraina.

Oksana a spus că și copiii ei au fost interogați de agenții FSB, care au fost deosebit de îngrijorați de unele fotografii pe care fiica ei adolescentă le avea pe telefon de la un concurs de artă la care s-a clasat pe locul al doilea cu doi ani înainte. Concursul a fost sponsorizat de Ministerul de Interne al Ucrainei. „Când au găsit aceste fotografii, întrebarea imediată a fost: „Cum sunteți în legătură cu această structură?””

Toți au fost întrebați despre război. „Ne-au întrebat cine este de vină? Cine are dreptate și cine greșește?” spuse Oksana.

Interogatoriul a durat până noaptea chiar dacă erau epuizați, au spus femeile. Unii au dat răspunsuri care rușilor nu le-a plăcut; au fost duși într-o zonă separată și nu i-au mai revăzut. Femeile cred că au fost mutați în orașul Donețk sau în alte locuri unde separatiștii pro-ruși locali aveau centre de detenție.

În jurul miezului nopții, Oksana și copiii ei, împreună cu Daria, Marina și bunica lor au fost puși înapoi în autobuze și conduși mai spre est, trecând prin orașul Novoazovsk. Temperatura era cu mult sub zero și nu aveau pături cu ei. Și-au amintit că tremurau în autobuzele reci. Era ora 2:17 când au ajuns la granița cu Rusia.

„Bine ati venit în Rusia“

Imediat a început o altă rundă de interogatorii, de data aceasta de către polițiștii de frontieră ruși. Dariei și Oksanei le-au fost puse întrebări despre ce arme au văzut că are armata ucraineană.

Interogatoriul s-a încheiat în jurul orei 11 dimineața, iar apoi s-au întors în autobuze. Următoarea lor oprire a fost Taganrog, un oraș-port din regiunea Rostov.

Acolo, unora dintre ucraineni li s-a dat de ales: dacă au trecut de taberele de filtrare și de interogatoriu și au mijloace să meargă pe cont propriu, pot să o facă. Daria și sora ei Marina au reușit să strângă niște bani prin intermediul prietenilor și al unei rețele în plină dezvoltare de voluntari din Rusia, care îi ajută pe ucrainenii deportați. A fost suficient să se urce într-un tren spre Moscova și, în cele din urmă, spre Sankt Petersburg. De acolo s-au îndreptat spre Ivangorod, lângă granița cu Estonia, unde au putut trece în Narva după o verificare de patru ore a documentelor pe 20 martie, la cinci zile după ce a început evacuarea lor forțată spre est.

Dacă nu au asemenea resurse, ucrainenii sunt duși mai departe în Rusia și plasați în locații temporare. Oksana, care și-a lăsat pașaportul când a fugit din apartament, a fost separată de nepoatele ei și forțată să urce cu cei doi copii ai săi într-un tren care i-a dus la Moscova și apoi mai departe în orașul Vladimir, la peste 1448 de kilometri nord de Mariupol.

Când au sosit pe 19 martie, au fost întâmpinați de o hoardă de echipe de jurnaliști ruși de la canalele de televiziune de stat dornice să arate modul în care autoritățile îi ajută pe refugiații ucraineni.

„Eram obosiți, înfometați, murdari și, bineînțeles, nespălați. Am stat într-un subsol o lună, am mers zile întregi, apoi am dat peste aceste camere și microfoane care ni s-au pus în față”, și-a amintit Oksana. „M-am simțit ca și cum aș fi într-un fel de grădină zoologică.”

Ea a spus că autoritățile locale au dat fiecărei familii 10.000 de ruble, sau aproximativ 150 de dolari, și le-au spus că ar trebui să fie recunoscători pentru asistență. Oksana și copiii ei au fost escortați într-o cameră minusculă pe care aveau să o împartă pentru luna următoare.

În acel timp, Oksana a spus că au mai suportat cel puțin patru interogatorii. În fiecare săptămână, un oficial al unei agenții guvernamentale, inclusiv un agent al FSB, venea să le pună întrebări despre sentimentele lor față de armata ucraineană. Unul i-a spus că trebuie să-și înscrie copiii la școală, ceea ce a făcut fără tragere de inimă pentru că simțea că au nevoie de o aparență de normalitate după săptămâni de întrerupere.

Dar la școală, a spus Oksana, fiica ei cea mare a fost tachinată de colegi pentru că este refugiată și doi profesori s-au comportat într-o manieră „ostilă” față de ea pentru că este ucraineană. Curriculumul a inclus lecții de istorie revizionistă despre cum Ucraina nu era o țară reală, ci ceva care a fost creat de Rusia și, prin urmare, ceva care ar putea – și ar trebui – să fie eliminat.

Într-o zi, un grup de soldați ruși a sosit cu o echipă de televiziune și au scos-o pe fiica Oksanei din clasă. Au dus-o pe ea și alți câțiva ucraineni într-o cameră mică, unde au început să le ceară să discute despre cum i-a salvat armata rusă.

„Fiica mea a fost isterică după aceea”, a spus Oksana. „Nu a vrut să i se pună acele întrebări și nu a vrut să fie în fața camerei. Apoi au folosit aceste imaginile în propaganda lor.”

„După acest incident, mi-am dat seama că nu va mai exista viață aici”, a adăugat ea.

Evadare spre Vest

Pe 18 aprilie, ea le-a spus copiilor să-și facă bagajele. Folosind o autorizație specială care i-a fost dată pentru a-i permite să găsească de lucru în oraș, ea și copiii ei au părăsit locuința, spunând că vor vizita rude îndepărtate din apropiere.

Pe 20 aprilie, au ajuns la Ivangorod și au încercat să treacă în Narva, ca și Daria. Dar polițiștii de frontieră ruși i-au respins pentru că Oksana nu avea pașaport la ea. O a doua încercare a doua zi a eșuat. După ce au cerut sfatul unei cunoștințe, au reușit să găsească o altă cale – dar a fost nevoie de patru zile, două trenuri și un taxi pentru a-i duce în siguranță în Letonia. Oksana a cerut să nu dezvăluie exact cum au reușit să scape din Rusia din cauza temerilor că dezvăluirea rutei ar putea împiedica alți ucraineni să facă același lucru.

Oksana, Daria și restul familiei locuiesc acum în siguranță în Letonia și Suedia și sunt tratați bine de țările gazdă, spun că vor să se întoarcă în Ucraina - dar numai atunci când va sigur să o facă.

O campanie sistematică de strămutări forțate

Calvarul acestor femei este un microcosmos a ceea ce se întâmplă cu peste un milion de ucraineni în regiunile de est controlate de ruși.

Soldații Kremlinului rețin ucrainenii în zonele pe care le ocupă și îi duc forțat în lagăre, unde sunt separați de familiile lor, deposedați de documentele personale și uneori de haine, percheziționați și interogați de trupe și agenți ai serviciilor de securitate. Adesea, ei sunt traficați peste graniță către complexe păzite din Rusia la sute sau uneori la mii de kilometri distanță de casele lor, potrivit victimelor ucrainene, oficialilor americani și ucraineni și documentelor obținute de POLITICO.

În multe, dacă nu în majoritatea cazurilor, acești oameni nu doresc să fie duși în Rusia, dar sunt amenințați cu violența de către trupele ruse, potrivit autorităților ucrainene. Pe lângă Daria și Oksana, POLITICO a mai vorbit cu trei persoane care au fost deportate forțat și au trecut prin așa-numitele lagăre de filtrare în zonele controlate de Rusia din estul Ucrainei, înainte de a fi duși peste graniță și plasați în diferite clădiri, inclusiv cămine și colonii penale, unde libertățile sunt restricționate. Ei au confirmat detalii despre taberele de filtrare, dar au cerut să nu fie citați, deoarece au familii care locuiesc încă în Mariupol și în alte zone aflate sub controlul Rusiei și se tem pentru siguranța lor.

Peste 1.185.000 de ucraineni, inclusiv 206.000 de copii — dintre care 2.161 sunt orfani — au fost duși din estul și sudul Ucrainei în Rusia de la începutul invaziei lui Putin din 24 februarie, potrivit Ludmilei Denisova, ombudsmanul Ucrainei pentru drepturile omului. Aceste cifre se potrivesc îndeaproape cu cifrele Rusiei, deși Moscova a susținut că ucrainenii au cerut să fie evacuați pentru propria lor siguranță.

Ministrul de externe Serghei Lavrov a declarat că, de la sfârșitul lunii februarie, aproximativ 1 milion de oameni, inclusiv mulți din zonele din regiunile Donețk și Lugansk, care se află sub controlul Moscovei din 2014, au fost mutați în Rusia. Vorbind cu POLITICO săptămâna trecută, Denisova a numit ceea ce face Rusia drept „deportare forțată” și „crimă de război”.

Documentele furnizate de Denisova despre care ea a spus că au fost obținute de serviciile de informații ale Ucrainei arată că Rusia avea planuri pentru tabere de filtrare și zone de relocare cu săptămâni înainte de invazie.

Un document arată că termenul limită pentru pregătirea 100% a centrelor de deținere temporare din Rusia a fost 21 februarie. Documentele detaliază adăposturi situate în cinci dintre cele opt districte federale ale Rusiei, inclusiv Caucazul de Nord, Siberia și Orientul Îndepărtat.

Denisova a spus că bărbații sunt adesea duși într-o locație separată din zonele ocupate de ruși, unde sunt percheziționați și examinați. „Se uită la tatuajele lor” pentru orice ar putea sugera că fac parte din organizațiile militare sau naționaliste ucrainene. Ei verifică, de asemenea, dacă au bătături și vânătăi pe brațe și degetul arătător, semne care ar putea indica că au manipulat recent o armă. „Mulți dintre bărbați sunt forțați să facă muncă brută, inclusiv sun trimiși să scoată cadavrele din dărâmăturile clădirilor distruse”, a spus Denisova.

POLITICO nu a putut verifica în mod independent autenticitatea documentelor prezentate de Denisova, dar conținutul acestora se potrivește cu informațiile din SUA și ale altor guverne occidentale despre intențiile Moscovei, precum și cu rapoartele grupurilor pentru drepturile omului recunoscute la nivel internațional - chiar și personalitățile guvernamentale ale Rusiei.

Genocid și crimă de război

„Toate aceste documente și rapoarte arată că acestea au fost acțiuni planificate, că acestea sunt acțiuni sistematice”, a spus Denisova. „Acesta este un genocid asupra poporului ucrainean, o crimă de război”.

Potrivit informațiilor guvernului ucrainean, Rusia încă deportează cu forța între 15.000 și 25.000 de ucraineni din zonele din estul Ucrainei aflate sub controlul forțelor ruse în fiecare zi. Pe lângă beneficiul golirii orașelor pentru a-și desfășura mai bine războiul în Ucraina, Denisova consideră că Moscova dorește să înlocuiască rezidenții ucraineni din orașele aflate sub controlul său cu ruși și să umple unele dintre zonele slab populate ale Rusiei cu ucraineni. Ambele măsuri, a spus ea, sunt menite să „rusifice” ucrainenii și să „șteargă identitatea noastră națională”.

Oksana și Daria au spus că experiența lor demonstrează tocmai asta. Ele au vorbit cu POLITICO prin Skype din Letonia și, respectiv, Suedia, unde ambele sunt acum în siguranță după ce au evadat din Rusia.

Fostul președinte al Rusiei, după ajutorul dat de SUA Ucrainei: ”Un vot al nenorociților veseli”

Cu o situație pe frontul contra invadatorilor ruși tot mai dificilă și mai vulnerabilă, Ucraina a primit sâmbătă seara, 20 aprilie, și o veste bună. Camera Reprezentanților din Congresul...

Lupta cu drone din Ucraina a început să dea o lovitură mortală unuia dintre cele mai puternice simboluri ale puterii militare americane

Potrivit cotidianului The New York Times, în ultimele două luni, rușii au scos din luptă cinci tancuri americane M1 Abrams din cele 31 de tancuri care au fost trimise în Ucraina în toamna...