Ce sugerează ascensiunea „prințișorilor” în Rusia lui Putin

Recenta remaniere a guvernului rus și a administrației prezidențiale reprezintă schimbări calitative ale regimului îmbătrânit al lui Vladimir Putin. Perdanții au fost cei direct responsabili pentru pregătirea și execuția invaziei Ucrainei din februarie 2022.

Noul guvern al lui Putin este ponderat mult mai clar în favoarea clanurilor care s-au format sub conducerea liderului de la Kremlin. Potrivit lui Aleksei Levceenko, de la publicația rusă The Insider, ascensiunea „prinților” – rudele lui Putin și cei mai apropiați asociați ai săi – sugerează că guvernul se pregătește pentru o nouă etapă în tranziția la putere.

În timp ce majoritatea observatorilor discută despre numirea neașteptată a noului ministru al apărării Andrei Belousov, mult mai puțină atenție a fost acordată retrogradării simultane a principalilor planificatori ai invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina. Deși atât Serghei Șoigu, cât și Nikolai Patrușev au primit noi funcții (după cum știm, Vladimir Putin rareori lasă pe cineva să iasă complet din cercul său), schimbarea posturilor lor nu pare a fi o promovare - ca să nu spunem altceva.

După ce a ocupat funcția de director al FSB din 1999 până în 2008, Patrușev a primit sarcina de a conduce Consiliul de Securitate al Rusiei, un organism de coordonare care funcționează sub autoritatea administrației prezidențiale și care este format în mare parte din ofițeri ai serviciilor speciale, generali și foști oficiali ai serviciilor de informații. Sub conducerea extrem de influentă a lui Patrușev, consiliul a devenit un fel de think tank care are ca scop lupta împotriva "dușmanilor" din interiorul Rusiei, elaborarea de scheme de represiune politică și abordarea oricăror potențiale amenințări la adresa regimului Putin. Se zvonește că listele de agenți străini și noii candidați pentru organizațiile indezirabile sunt aprobate în cadrul reuniunilor Consiliului de Securitate în fiecare vineri.

Consiliul de Securitate a jucat un rol-cheie în pregătirea analitică a invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina. Se crede că rapoartele operaționale și mesajele codate care au trecut prin acest organism - și care au fost condensate de Patrușev personal - au promis o victorie rapidă și glorioasă pe frontul ucrainean.

Succesul în "războiul scurt și victorios" urma să fie asigurat de noua și strălucitoarea armată rusă, o marcă creată de Serghei Șoigu și vândută triumfător lui Vladimir Putin la parade, exerciții militare și forumuri bine coregrafiate în Parcul Patrioților din Moscova. Succesele de PR ale biatlonurilor de tancuri ale lui Șoigu au fost atât de impresionante încât chiar și analiștii militari occidentali au început să considere trupele rusești "a doua cea mai bună armată din lume".

Numirea lui Patrușev „consilier prezidențial pentru construcțiile navale” pare o batjocură

Castelul de nisip s-a prăbușit în prima lună a războiului. În loc să zdrobească inamicul folosind „super tancurile” Armata, moderne, soldații ruși care încercau să avanseze spre Kiev în tancuri T-72 din era sovietică au fost uciși în masă de forțele ucrainene înarmate cu rachete Javelin furnizate de Occident. Consiliul de Securitate și Ministerul Apărării s-au învinuit reciproc, surse apropiate de armată învinuind analiza foarte greșită a grupului lui Patrușev, iar surse prietenoase cu FSB și Consiliul de Securitate învinuind corupția larg răspândită în ministerul lui Șoigu.

Însă Kremlinul nu putea admite un eșec atât de catastrofal. De aceea, cei doi confidenți de lungă durată și de nivel înalt ai lui Putin au fost înlocuiți într-o manieră care să pară că face parte dintr-o rotație de rutină, programată la începutul noului mandat prezidențial al lui Putin. În practică, însă, nici Șoigu, nici Patrușev nu vor mai avea aceleași oportunități ca înainte. Șoigu nu va deveni noul maestru al securității politice a Rusiei, deoarece îi lipsesc abilitățile necesare și accesul la infrastructura serviciilor de securitate. În ceea ce-l privește pe Patrușev, numirea unui om, odinioară văzut ca a doua cea mai puternică figură din țară, în rolul de „consilier prezidențial pe probleme de construcție navală” pare o batjocură.

Apariția lui Andrei Belousov ca ministru al Apărării indică neîncrederea profundă a lui Putin în armată. Dar, de altfel, președintele nu a avut niciodată încredere în generalii țării sale.

Belousov, un om de stat rece și introvertit, va trebui să curețe instituția militară de corupție și să direcționeze fondurile eliberate către uciderea tot mai eficientă a militarilor și civililor ucraineni. Fosta echipă economică a lui Șoigu este deja demontată în cel mai dur mod posibil, un proces care arată dezamăgirea extremă a comandantului suprem. Cu toate acestea, înfrângerea corporației militare nu va fi o sarcină ușoară. În armată, Belousov, care nu are nicio experiență militară, va fi văzut ca fiind nimic mai puțin decât a doua venire a lui Anatoli Serdiukov.

Serdiukov, un om de afaceri și fost funcționar fiscal care a fost ministrul rus al Apărării din 2007 până în 2012, a fost însărcinat cu reformarea forțelor armate ale țării și cu crearea unei armate eficiente și "profesioniste" - mai bine echipate, cu efective mai mici și mai responsabile din punct de vedere financiar. Mai multe aspecte ale reformelor, cum ar fi reducerile majore ale corpului de ofițeri al Rusiei, au fost întâmpinate cu o opoziție acerbă din partea "vechii gărzi" a armatei.

Împărțirea puterii între clanuri

Celelalte mutări de personal ale lui Putin par să păstreze echilibrul anterior al facțiunilor, cel puțin la prima vedere. Cu toate acestea, în timp ce nu s-a produs nicio schimbare în nomenclatura cantitativă a pozițiilor, a avut loc o schimbare în calitatea acestor poziții. Noul guvern al lui Mișustin s-a îndepărtat de dihotomia cabinetelor anterioare, în care supervizorii, vice-miniștri și miniștri sectoriali, proveneau adesea din echipe diferite. Acest lucru a creat un conflict care a lucrat în favoarea Kremlinului, permițându-i să evite întărirea excesivă a oricărui membru al guvernului.

De data aceasta, clanurile guvernului rus au distribuit responsabilitatea destul de deschis. A apărut verticala Rostec-Sergei Cemezov, evidentă în legătura dintre prim-viceprim-ministrul Denis Manturov și ministrul Industriei, Anton Alihanov. Transporturile și logistica sunt legate de frații Rotenberg, care sunt apropiați atât de viceprim-ministrul Vitali Saveliev, cât și de noul ministru al Transporturilor, Roman Starovoit, fostul guvernator al regiunii Kursk.

Foști membri FSB care preluaseră anterior controlul asupra sectorului agricol și-au păstrat controlul nu numai asupra Ministerului Agriculturii, ci au văzut și promovarea lui Dmitri Patrușev — fiul lui Nikolai Patrușev – în funcția de viceprim-ministru supervizor.

Echipa primarului Moscovei, Serghei Sobianin — reprezentată de ministrul Economiei, Maxim Reșetnikov, ministrul Educației și Științei, Valeri Falkov, și viceprim-ministrul pentru Construcții, Marat Hușnullin — și-a văzut reprezentanții păstrându-și funcțiile. Viceprim-ministrul Iuri Trutnev are doi miniștri proprii — Alexei Cekuncov, la Dezvoltarea Extremului Orient, și Alexei Kozlov, la Resurse Naturale.

Premierul Mihail Mișustin, marele perdant

În mod ciudat, cel mai mare perdant pare să fie prim-ministrul Mihail Mișustin, care a pierdut una dintre figurile din noua componență a guvernului — pe viceprim-ministrul Viktoria Abramcenko. Deși pierderea nu pare critică, debutul restrângerii în domeniile de influență prefigurează o scădere în cariera viitoare pentru însuși Mișustin, către sfârșitul mandatului lui Putin.

Mișustin are reputația unui birocrat extrem de ambițios, dar evită să se arate astfel, rămânând echivalentul modern al discretului Nikita Hrușciov în Politburo-ul lui Stalin. Cu toate acestea, funcția de prim-ministru este una extrem de importantă, deoarece în cazul oricărui fel de forță majoră, el va deveni șeful interimar al statului. Și cu cât ne apropiem de 2030, cu atât mai multe argumente va avea Putin pentru a numi o persoană cu adevărat „dragă” în funcția prim-ministru.

Pe măsură ce regimul îmbătrânește, liderii autoritari au din ce în ce mai puțină încredere, chiar și în cercul lor interior. Odată ce foștii prieteni se transformă în șefi puternici și încep să-și joace propriile jocuri. Acest lucru îl obligă pe dictator să subțieze periodic și să zguduie elitele.

În timpul domniei de 24 de ani a lui Putin, bancherul Serghei Pugaciov, asociații serviciilor speciale Viktor Ivanov și Vladimir Iakunin (care erau cândva considerați ași în pachetul Kremlinului) au căzut din cercul interior al șefului statului rus. În stadiul actual al remanierii, se pare că reprezentanții „familiei” Elțin au fost în cele din urmă îndepărtați de Kremlin. În cea mai nouă încarnare a administrației prezidențiale, Aleksandra Levițskaia, soția influentului Aleksander Voloșin, fost șef de cabinet în timpul primului mandat al lui Putin, și-a pierdut funcția de consilier.

Ascensiunea „prințișorilor“

Și cu cât tranziția puterii este mai apropiată, cu atât mai des rudele apropiate ale liderului par a fi cei mai de încredere potențiali succesori. Nursultan Nazarbaiev în Kazahstan și Islam Karimov în Uzbekistan, de exemplu, au încercat să transmită puterea fiicelor lor - dar amândoi au eșuat. Aleksander Lukașenko din Belarus visează, de asemenea, la o succesiune monarhică.

Fiicele lui Vladimir Putin par a fi încă pe margine, dar numirea lui Serghei Țivilev, soțul strănepoatei lui Putin, Anna, în funcția de ministru al Energiei, pare deja destul de revelatoare. Și Anna însăși, de altfel, ocupă și ea o poziție importantă în sistemul de valori al lui Putin, în calitate de director al fondului veteranilor din cadrul "Operațiunii militare speciale", care se bucură de un buget de mai multe miliarde de dolari.

Exemplul soților Țivilev nu este singurul caz de ascensiune a "prințișorilor" ca urmare a recentei remanieri a puterii. Apariția fiului lui Iuri Kovalciuk, Boris, în fruntea Camerei de Conturi și ascensiunea în funcția de vicepremier a lui Dmitri Patrușev se înscriu în aceeași linie.

Elita, dorind să își consolideze poziția, va încerca să numească tot mai mulți dintre copiii, soțiile, nepoții și nepoatele sale în funcții de conducere. Dar tocmai acest simptom devine adesea un vestitor al schimbării, atunci când, în etapa finală a unui regim muribund, autoritățile nu reușesc să reziste la faptul că societatea s-a săturat de stagnare, conchide The Insider.

Dictatorul Siriei este îndemnat de aliați să fugă din țară. Familia lui ar fi deja la Moscova. Ofensiva fulger a rebelilor e apropie de un oraș major

Rebelii sirieni se apropie de Homs după ce au cucerit alte două orașe importante într-o ofensivă fulger care a reaprins războiul civil după mai mult de un deceniu și a pus sub semnul...

Semnal de la Kremlin pentru Georgescu: „Se pune la îndoială supraviețuirea României”, „Georgescu va deveni un martir”, „un puci este în desfășurare”

Presa de stat din Rusia se arată în favoarea lui Călin Georgescu și critică intens decizia CCR de a anula alegerile prezidențiale. Situația nu este întâmplătoare, pentru că abordarea...