Toxina botulinică este o neurotoxină produsă de bacteria Clostridium botulinum și utilizată în scopuri medicale și cosmetice. În neurologie, această toxină a găsit o aplicație importantă în gestionarea unor simptome asociate cu diverse boli neurologice.[1][2] În acest articol, vom explora beneficiile și riscurile utilizării toxinei botulinice în tratamentul afecțiunilor neurologice.
Cum funcționează toxina botulinică?
Atunci când este injectată într-un mușchi, toxina botulinică blochează eliberarea unui neurotransmițător numit acetilcolină. Acetilcolina este responsabilă pentru transmiterea semnalelor nervoase către mușchi, determinându-i contracția. Prin blocarea semnalelor nervoase, toxina botulinică paralizează temporar mușchiul injectat, ceea ce duce la relaxarea acestuia. Efectele încep să se diminueze după aproximativ 3-6 luni.[1][2]
Beneficiile utilizării toxinei botulinice în tratamentul afecțiunilor neurologice
Unul dintre beneficiile terapiei cu toxină botulinică în cazul afecțiunilor neurologice este reducerea spasticității musculare. Aceasta poate fi cauzată de diverse afecțiuni neurologice, cum ar fi accidentul vascular cerebral, scleroza multiplă sau leziunile măduvei spinării, și este caracterizată de rigiditate și contracții musculare involuntare. Prin injectarea de toxină botulinică în mușchii afectați, aceasta blochează semnalele nervoase care cauzează contracțiile musculare excesive. Efectul relaxant asupra mușchilor poate reduce rigiditatea și spasticitatea, îmbunătățind mobilitatea pacientului și calitatea vieții acestuia.[3][4]
Toxina botulinică mai poate fi eficientă și în reducerea severității simptomelor în diferite tipuri de distonii. Distonia este o afecțiune neurologică ce este caracterizată prin contracții musculare involuntare care duc la mișcări anormale și poziții necontrolate ale corpului. Toxina botulinică este utilizată frecvent pentru a trata distonia cervicală (care afectează gâtul) și alte tipuri de distonie focală. Injecțiile ajută la relaxarea mușchilor afectați, reducând spasmele și îmbunătățind funcționalitatea pacientului.[3][4]
Poate fi, de asemenea, utilizată pentru a reduce intensitatea durerii în anumite afecțiuni neurologice, cum ar fi migrenele cronice sau durerea neuropatică.[3][4]
Riscurile și complicațiile posibile ale toxinei botulinice
Deși în general sigură, utilizarea toxinei botulinice poate fi asociată cu unele efecte adverse, care variază în funcție de individ și de zona injectată. Cele mai frecvente efecte secundare ale toxinei botulinice sunt legate de locul unde se face injecția. Acestea pot include durere localizată, vânătăi, umflături sau roșeață la locul injectării. De obicei, aceste reacții sunt temporare și dispar după câteva zile.[1][2][5]
În unele cazuri, toxina botulinică poate cauza o slăbiciune musculară neașteptată. Aceasta poate afecta mușchii tratați, dar și pe cei care nu au fost injectați direct, dar care se află în apropierea zonei tratate. Această slăbiciune este, de obicei, temporară. În cazuri rare, toxina botulinică poate afecta mușchii implicați în înghițire. Unele persoane pot dezvolta rezistență la toxina botulinică, ceea ce înseamnă că tratamentele nu mai sunt la fel de eficiente în timp. Pacienții cu anumite alte boli neuromusculare, cum ar fi scleroza laterală amiotrofică sau miastenia gravis, s-ar putea să nu fie candidați adecvați pentru terapia cu toxină botulinică.[1][3][4][5]
Este deosebit de important ca acest tip de tratament să fie administrat de un neurolog calificat și cu experiență, pentru a minimiza riscurile și complicațiile posibile.
Beneficiile utilizării toxinei botulinice în tratamentul afecțiunilor neurologice sunt semnificative, îmbunătățind calitatea vieții multor pacienți care se confruntă cu simptome debilitante ale acestor condiții. Cu toate acestea, utilizarea toxinei botulinice trebuie să fie atent monitorizată, având în vedere riscurile și efectele secundare potențiale. Este esențial ca tratamentele cu toxină botulinică să fie administrate de medici cu experiență, care pot ajusta dozele și tehnicile de injectare pentru a maximiza beneficiile și a minimiza riscurile.
Disclaimer: Acest articol are rol strict informativ și nu poate înlocui recomandările unui medic. Pentru informații privind rolul, indicațiile și beneficiile unui anumit tip de tratament, adresează-te întotdeauna unui specialist!
Bibliografie:
1. Padda, Inderbir S, and Prasanna Tadi. „Botulinum Toxin”, StatPearls Publishing, 6 Nov. 2023, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK557387/. Accesat la 3 Dec. 2024.
2. „Botox (Botulinum Toxin)”, Cleveland Clinic, 6 Sept. 2023, my.clevelandclinic.org/health/treatments/8312-botulinum-toxin-injections. Accesat la 3 Dec. 2024.
3. Charenya Anandan, and Joseph Jankovic. „Botulinum Toxin in Movement Disorders: An Update”; Toxins, vol. 13, no. 1, 8 Jan. 2021, pp. 42–42, pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7827923/, https://doi.org/10.3390/toxins13010042. Accesat la 3 Dec. 2024.
4. Intiso, Domenico. „Therapeutic Use of Botulinum Toxin in Neurorehabilitation”, Journal of Toxicology, vol. 2012, 2012, pp. 1–12, pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3172973/, https://doi.org/10.1155/2012/802893. Accesat la 3 Dec. 2024.
5. „Botulinum Toxin (Botox)”, University of Rochester Medical Center, 2024, www.urmc.rochester.edu/neurology/our-divisions/botulinumclinic.aspx. Accesat la 3 Dec. 2024.