Obiceiurile pe care românii le-au păstrat din cauza sărăciei din copilărie. "Nu ies nicăieri, pentru că ar însemna că trebuie să cheltui"/ "Îmi vine să dau retur la orice"

Oamenii care au crescut în sărăcie pot păstra obiceiuri formate în copilărie ca reacție la lipsurile experimentate. De exemplu, ei pot fi extrem de economi sau pot evita cheltuielile considerate neesențiale, chiar și atunci când nu mai sunt constrânși de limitări financiare. De asemenea, pot manifesta o tendință de a strânge și păstra resurse sau obiecte, din teama de a nu se confrunta din nou cu lipsuri. Aceste obiceiuri pot include și o aversiune față de riscuri financiare sau o neîncredere în sistemele care par nesigure sau instabile.

Este situația pe care o descrie în mediul online o tânără studentă.

"Lucruri pe care le faci pentru că ai crescut sărac"

Aceasta s-a referit la copilărie și la obiceiurile pe care le-a păstrat în viața de adult.

"Eu nu am crescut în cele mai strălucite condiții, însă în momentul de față sunt la facultate și lucrurile parca stau mai bine, nu e nici acum extraordinar, dar pot sa spun că nu mai e nici așa rău ca atunci când eram copil. Voi cu ce ați rămas din aceasta perioadă, mă refer la ticuri, gesturi sau cu alte comportamente, care sunt automatisme de-a dreptul?

Eu nu îmi cumpăr haine decât atunci când am nevoie, și atunci îmi pare foarte rău că dau bani mulți pe lucruri; când merg la cumpărături, calculez costul total al produselor din coșul de cumpărături și de extrem de multe ori am renunțat la ceva ce îmi doream, doar pentru că nu merită să dau bani pe ceva ce nu este de strictă necesitate.

Am rămas cu o obișnuință care mă face să fiu izolată: nu ies nicăieri, pentru că ar însemna că trebuie să cheltui ceva și eu mereu când trebuie sa scot o sumă din portofel, mă simt prost, chiar daca îmi cumpăr ceva necesar pentru mine sau chiar daca este vorba despre altceva."

"Nu pot sa renunț la lucruri"

Aceasta a mărturisit că nu reușește să arunce lucruri, deși nu mai are nevoie de acestea.

"Problema care mă deranjează extrem de mult la mine este că nu pot sa renunț la lucruri, mereu mă gândesc ce fac daca îmi trebuie un lucru, sau, nu pot să-l arunc, e încă util, așa că am mereu lucruri la care nu pot renunța, oricât de uzate ar fi și ajung sa păstrez obiecte si chiar să mă atașez de ele. Când trebuie să cumpăr alimente sau produse de curățenie, (știu că nu e bine) cumpăr, de cele mai multe ori, cele mai ieftine lucruri, deși știu că nu sunt la fel de bune. Fac economie la orice, și chiar daca reușesc să pun deoparte ceva bani, tot nu pot sa îmi iau ceva ce îmi doresc, pur și simplu nu pot. Lista poate să continue", a scris aceasta pe Reddit.

"Detest să cheltui bani, mai ales pe mâncare"

Postarea sa a strâns 250 de comentarii în care alți utilizatori au descris situații și experiențe asemănătoare.

"Ceea ce îmi vine prima dată în minte e alimentația deficitară. Am crescut cu 2 mese/zi, micul dejun a fost întotdeauna cereale cu lapte, iar cartofii prăjiți (sau piure, câteodată) erau nelipsiți la a două masă. Dacă făcea o tocană sau mâncare de cartofi, se mânca zile la rând același lucru. Nici acum nu am o problemă să mănânc 3-4 zile același fel de mâncare.

Mama gătește în continuare aceleași câteva feluri prin rotație, deși și-ar permite să mai încerce și altceva. Am încercat pe parcurs să mai diversific, iar acum mănânc ceva mai bine decât atunci (deși tot 2 mese/zi), dar greu tot este, fiindcă cum ai zis și tu, detest să cheltui bani, mai ales pe mâncare.

Un alt lucru ar fi socializarea - până la o anumită vârstă nu vedeam diferențele între mine și restul copiilor, poate nici nu erau atât de evidente, având în vedere că vorbim despre România de la începutul anilor 2000. Cam toți eram săraci.

La un moment dat am crescut, am mers la liceu în orașul de lângă și abia atunci diferențele au fost dureroase. Nu am chemat niciodată pe nimeni la mine acasă, nu-mi făceam ziua de naștere, nu eram antisocială cu totul, dar preferam să nu particip și să stau acasă. Cam așa sunt și acum.

În fine, e mult de muncă cu noi înșine, în primul rând ca să recunoaștem de unde vin exact anumite comportamente. Nu toate vin doar din sărăcie, ci și din sărăcie împletită cu raportarea părinților noștri la ea. Unii părinți au încercat să se mai zbată, alții au renunțat și ambele alegeri le regăsim în noi într-un fel sau altul."

"Nu pun bani deoparte"

Cineva se referă la un efect neașteptat, menționând relația pe care o are cu banii ca adult.

"Pe mine sărăcia din copilărie m-a lăsat cu o atitudine mai degrabă degajată în raport cu banii. De exemplu:

Nu pun bani deoparte. Când ești sărac și trăiești de pe azi pe mâine, nu se pune problema să economisești, că n-ai de unde. Chiar dacă azi am un venit care mi-ar permite să fac asta, nu am disciplină necesară. Practic cheltui cât câștig, iar dacă la finalul lunii rămân ceva bani în cont, rămân din întâmplare, nu pentru că am intenționat.

Când vreau să cumpăr un obiect mai scump (gen electronice și electrocasnice) nu pun bani deoparte câteva luni, ci cumpăr cu banii jos din banii de care dispun acum și apoi cheltui mai puțin în lunile următoare, până mă redresez.

Nu am nicio jenă să cer bani împrumut. Asta se leagă și de punctul anterior: mi-e mai ușor să cer bani împrumut când vreau să cumpăr ceva și să îi înapoiez, decât să îi economisesc în avans. Lipsa de disciplină financiară.

Nu am nicio jenă să dau bani împrumut. Nu întreb niciodată pentru ce, doar cât și până când. De fapt, asta e singura metodă prin care chiar reușesc să pun bani deoparte. Au fost situații în care chiar m-am împrumutat la rândul meu de la altcineva că să pot da banii respectivi împrumut cuiva care avea nevoie.

Când cumpăr lucruri de care îmi pasă și care contează pentru mine, în special atunci când diferența de preț aduce cu sine o diferența semnificativă și în calitatea produsului, merg pe principiul “sunt prea sărac că să îmi cumpăr lucruri ieftine”. Aplic principiul asta la hainele de mers la munte, de exemplu, sau la gadgeturi. În rest, cumpăr mereu ce e mai ieftin (de exemplu, apa tot așa stă în pahar, indiferent cât a costat).

Apartament și mașină cumpărate cu credit. Nu am disciplină pentru a pune bani deoparte, dar când vine vorba de credite nu s-a întâmplat niciodată să nu plătesc o rată.

Crescând sărac, banii în sine nu au contat niciodată pentru mine și nu au valoare intrinsecă. Banii contează doar prin faptul că oferă acces la lucruri și experiențe pe care mi le doresc. De asta îi și cheltui aproape iresponsabil. Nu sunt genul care să spună “Lasă că am cola acasă, în frigider”, când mie mi-e sete de cola acum și ajung acasă în 45 de minute. Îmi iau o cola la doză și îmi astâmpăr pofta. Tocmai pentru că în copilărie ne permiteam suc o dată pe luna, în ziua de salariu. Și aia nu e viață, să stai cu poftă-n gât."

"Uneori urăsc faptul că îmi cumpăr ceva"

Alții au dat exemple concrete.

"Pun apă în șampon ca să mai trag de el 2-3 spălări"

"Nu pot să mă bucur de absolut nimic pe care îl cumpăr pentru mine, chiar dacă e din salariul meu și nu e scump. Îmi vine să dau retur la orice, chiar dacă banii economisiți pe urma ăstuia nu au niciun scop/nu mă fac bogat."

"Da, și eu sunt la fel. Uneori urăsc faptul că îmi cumpăr ceva."

"Mănânc tot din farfurie și din a prietenei, că să nu facem risipă"

"Când întru în supermarket mă uit strict la prețul per kilogram al produselor niciodată la prețul per bucată. Am întrebat stânga dreapta și aparent nimeni nu face asta."

"Nu consider că-s neapărat obiceiuri de om sărac dar:

Fac o grămadă de research înainte de a-mi cumpără orice (gadget, excursie, software, mâncare livrată, etc.) ca să obțin cel mai bun raport preț-calitate.

Încerc să nu cumpăr mâncare procesată (chips-uri, dulciuri, mezeluri) pentru că sunt mai scumpe decât produsele din care sunt făcute de 2-10 ori.

Gătesc destul de mult acasă, comandând mâncare doar când sunt oferte reale pe aplicațiile de delivery sau am poftă de ceva pe care nu am cum să-l fac fără bătaie de cap.

Dacă ies undeva care se încheie de obicei până în ora 23, încerc să plec mai devreme că să prind transportul în comun, să nu dau bani pe taxi/uber.

Cumpăr foarte multe produse care nu sunt de brand, dar care au ajuns destul de apropiate de ele sau chiar sunt produse de același brand."

Ce pedeapsă au primit trei frați români, prinși de Secret Service că au furat bani din peste 220 de conturi ale americanilor

Recent, Tribunalul Brașov a pronunțat prima sentință în cazul unui grup infracțional român, acuzat de furtul a sute de mii de dolari din bancomatele din patru state americane, prin clonarea...

Jeff Bezos spune că "regula de o oră" îl face mai inteligent. Noile cercetări în neuroștiință îi dau dreptate

Mulți directori executivi, precum Tim Cook de la Apple și Indra Nooyi de la Pepsi, se laudă cu rutina lor de dimineață. Nu și Jeff Bezos. Fondatorul Amazon este cunoscut pentru faptul că...