Sfântul Dumitru este prăznuit în fiecare an pe data de 26 octombrie. Sărbătoarea este cel mai important eveniment religios al toamnei din calendarul creștin ortodox.
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, este pomenit în calendarul creştin ortodox la 26 octombrie.
Marel mucenic al lui Hristos Dimitrie s-a născut în cetatea Solun (Tesalonic), din părinţi de neam bun şi drept-credincioşi.
Tatăl său era voievod în cetatea Solunului şi era creştin. Dar nu îndrăznea să mărturisească public credinţa în Hristos, căci atunci era mare prigoană asupra creştinilor din partea păgânilor împăraţi.
"El avea în palatul său o cămară ascunsă de rugăciune, în care erau două sfinte icoane, împodobite cu aur şi cu pietre scumpe: una a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce S-a întrupat, iar alta a Preasfintei Sale Maici, Fecioara Maria, înaintea cărora întotdeauna aprindea candela şi aducea tămâie şi se ruga împreună cu soţia sa cea de o credinţă, adevăratului Dumnezeu, Cel ce locuieşte întru cei de sus, Fiului Său Unul născut şi Fecioarei Maria cea preanevinovată. Asemenea era şi milostiv către săraci şi aducea mari faceri de bine celor care le trebuiau. Dar nu aveau fii, şi pentru aceasta erau în mare mâhnire şi se rugau lui Dumnezeu cu tot dinadinsul, ca să le dea moştenitori casei lor". (Vieţile Sfinţilor)
"După multă vreme au fost auziţi, pentru că, aducându-şi aminte Cel Preaînalt de rugăciunile şi de milosteniile lor, le-a dat lor un fiu; pe acest sfânt şi vrednic de fericire Dimitrie, la a cărui naştere s-a veselit tot Solunul împreună cu voievodul lor, care a dat la toată cetatea, dar mai ales săracilor, un mare ospăţ, mulţumind lui Dumnezeu pentru acest mare dar". (Vieţile Sfinţilor)
Când copilul a ajuns la vârsta la care să poată cunoaşte şi să înţeleagă adevărul, a fost dus de părinţii săi, în camera lor de rugăciune, unde a văzut sfintele icoane. Aici chemând în taină un preot şi câţiva creştini, prieteni ai lor, l-au botezat pe fiul lor în numele Preasfintei Treimi.
După moartea tatălui său, tânărul Dimitrie a fost chemat de împăratul Maximian (286-305) şi numit în locul acestuia, voievod şi comandant al Tesalonicului, cu ordinul de a-l curăţa de creştini.
"Sfântul Dimitrie, luând de la împărat dregătoria, a mers la Solun, unde a fost primit cu mare cinste de cetăţeni şi îndată a început a mărturisi înaintea tuturor numele lui Iisus Hristos, pe care îl preamărea, precum şi a învăţa pe toţi credinţa. El a devenit pentru tesaloniceni un alt Apostol Pavel, aducându-i pe ei la cunoştinţa adevăratului Dumnezeu şi dezrădăcinând închinarea la idoli". (Vieţile Sfinţilor)
Nu după mult timp, i s-a făcut cunoscut împăratului că Dimitrie este creştin şi pe mulţi îi aducea la credinţa sa, lucru pe care auzindu-l acesta, s-a mâniat şi a dorit să meargă în cetatea Tesalonic să vadă cu ochii săi.
"Întorcându-se atunci de la războiul pe care l-a purtat cu sciţii şi cu sarmaţii, pe care i-a supus sub stăpânirea împărăţiei Romei şi venind biruitor, a făcut din cetate în cetate praznice şi jertfe idoleşti, apoi a venit şi în Tesalonic". (Vieţile Sfinţilor)
Aici l-a chemat în faţa sa pe comandantul cetăţii, tânărul Dimitrie, care stând înaintea împăratului, cu mare îndrăzneală a mărturisit că este creştin.
"Dimitrie, încă înaintea venirii împăratului în Solun, a încredinţat toată averea sa unui credincios slujitor al său, pe care îl chema Lupul, şi l-a însărcinat cu toată bogăţia ce rămăsese de la părinţii lui, aurul, argintul, pietrele de mare preţ, şi hainele, să le împartă în grabă la cei cărora le trebuiau şi la săraci, zicând: 'Împarte bogăţia cea pământească, ca să căutăm pe cea cerească' ". (Vieţile Sfinţilor)
Iar pentru mărturisirea sa, Sfântul Dimitrie a fost închis într-o baie mare şi veche, căci locul i s-a părut împăratului a fi mai de necinste decât închisoarea de obşte.
În douăzeci şi şase octombrie, începând a se lumina de ziuă, "au intrat ostaşii în temniţă şi, aflându-l pe Sfântul Dimitrie stând la rugăciune, l-au împuns pe el cu suliţele. Întâia suliţă cu care a fost împuns a fost în coasta dreaptă, în locul în care a fost împuns şi Hristos pe cruce. Căci sfântul, cum a văzut pe ostaşi, singur a ridicat mâna dreaptă şi aceştia I-au şi împuns. Astfel, închipuind patima lui Hristos Domnul, Cel împuns cu suliţa, sfântul şi-a dat în mâinile Lui cinstitul său suflet. Iar trupul lui care zăcea pe pământ fără cinste, mergând noaptea un oarecare dintre credincioşi, l-a luat în taină şi l-a îngropat". (Vieţile Sfinţilor)
Deasupra mormântului Sfântului Dimitrie a fost zidită o bisericuţă în care se săvârşeau multe minuni. În această bisericuţă a intrat prefectul Iliricului, Leontie, şi în timp ce se ruga, s-a vindecat de o boală care îl chinuia de multă vreme. Pentru acest fapt, Leontie a mulţumit lui Dumnezeu şi Sfântului Mucenic Dimitrie şi a zidit o biserică mai mare şi mai frumoasă în locul celei dintâi.
Când s-a săpat temelia pentru această construcţie, au fost găsite moaştele Sfântului Dimitrie, care izvorau mir bine mirositor, în aşa fel încât toată cetatea a fost umplută de mireasmă. De aceea, i se mai spune Sfântului Mucenic Dimitrie şi Izvorâtorul de Mir.
Într-o perioadă moaştele sale au fost luate din Tesalonic şi transportate în Apus. Se presupune că aceasta s-ar fi întâmplat în perioada cruciadelor sau puţin mai târziu. Au fost găsite în Italia, mai precis în abaţia benedictină San Lorenzo in Campo.
A fost demarată ulterior o procedura oficială cu scopul de a readuce sfintele moaşte la locul martiriului Sfântului Dumitru, la Tesalonic. Cererea a fost aprobată şi, pe 23 octombrie 1978, a fost adus mai întâi cinstitul cap al sfântului, iar după doi ani, pe 10 aprilie 1980, au revenit în sfânta biserică şi celelalte moaşte ale marelui mucenic.
De atunci Tesalonicul şi biserica Sfântul Dumitru Izvorâtorul de mir adăpostesc marea comoară a sfintelor sale moaşte, care reprezintă izvor de tămăduiri pentru toţi cei care aleargă cu evlavie şi credinţă către sfântul.
Racla argintată, ce conţine cinstitele sale moaşte, se găseşte în interiorul chivoriului de marmură din latura de nord a bisericii.
Fiind o sărbătarea atât de importantă pentru români, Sfântul Dumitru este o zi marcată de tradiții și superstiții aducătoare de noroc și sănătate.
În ajunul sărbătorii de Sfântul Dumitru, se aprinde focul lui Sumedru. Se aprind focuri, peste care sar copiii pentru a fi feriți de boli tot anul sau tinerii care doresc să se căsătorească mai repede.
În unele zone din țară, se aprinde o roată din paie și este lăsată să se rostogolească la vale. Rolul acestui foc este acela de a le oferi căldură morților și de a feri gospodăria de fiarele sălbatice și de boli. Tăciunii stinși erau aruncați în livadă și grădini pentru a da putere pământului să rodească, scrie libertatea.ro.