Talentată, frumoasă și cu un farmec aparte, Florentina Mosora a fost una dintre cele mai promițătoare tinere actrițe ale cinematografiei românești în anii 1960. La doar 19 ani, a fost distribuită în patru filme românești, printre care "Dragoste la zero grade" (alături de Iurie Darie și Dem Rădulescu), "Băieții noștri" (1959), "Post-Restant" (1961) și "Sub cupola albastră" (1962). Deși succesul în lumea filmului îi surâdea, Mosora a decis să își urmeze adevărata pasiune: știința.
Născută pe 7 ianuarie 1940, la Cluj, Florentina Mosora a absolvit Facultatea de Chimie în 1961 și cea de fizică nucleară în 1967, echivalându-și ulterior diplomele în Belgia.
A urmat specializări în biofizică medicală și neurofiziologie și a obținut titlul de Doctor la Universitatea din București. A fost cercetător la Facultatea de Medicină din București și asistentă a profesorului Vasile Vasilescu.
După mutarea în Belgia, în 1974, s-a axat pe utilizarea izotopilor stabili în medicină, devenind profesor universitar în 1988 și câștigând recunoaștere internațională în domeniul biofizicii.
De-a lungul vieții, Florentina Mosora a fost membră a numeroase societăți științifice, inclusiv Academia de Științe din New York. A fost președinta Institutului de Cercetări Marine și Interacțiunii Aer-Mare și vicepreședinta societății franceze „Izotopi stabili”.
A primit distincții de prestigiu, printre care Premiul Agathon de Potter al Academiei Regale Belgiene și ordinul „Commandeur de l'Ordre de la Couronne” (1992). Florentina Mosora s-a stins din viață în Belgia, lăsând în urmă un impresionant patrimoniu științific. Astăzi, puțini își mai amintesc de ea, dar contribuțiile sale rămân esențiale în domeniul biofizicii.
Florentina Mosora a murit răpusă de o boală necruțătoare. De-a lungul carierei sale, a luptat cu probleme grave de sănătate înainte de deces. Astăzi, puțini își mai amintesc de ea.