Cu nivelul de trai făcut praf, spre Schengen voios mărșăluim

A început încă un an în care speranțele sunt mari, dar premisele sunt sumbre, pentru că nu are cine să mobilizeze forțe importante pentru schimbarea stării de fapt din țara asta, plină de resurse, dar prost condusă și, și mai prost administrată. Sau cel puțin, nu se întrevede un lider experimentat și hotărât să schimbe paradigma asta, cum le place comunicatorilor să o numească.

Am tot auzit despre “convingeri”, “speranțe”și altele asemenea, la decidenții noștri, privind calea de urmat, după palma cu piciorul, dată de premierul Austriei și ministrul său de interne.

Luând-o metodic, ar trebui să ne întrebăm cine este domnul acesta și ce a făcut el până a ajuns să decidă soarta unei națiuni, alta decât cea care l-a ales pe el în funcția de premier.

N-am studiat prea mult profilul d-lui Nehammer, nu era ce, în primul rând. A fost ministru de interne, și printr-o excludere nu tocmai fericită pentru OVP, a ajuns premier. Ca ministru de interne, exact ce trebuia să facă cu legislația privind migranții, n-a făcut - o spune Comisia Europeană acum - a luat ca țintă cele două țări, motivele le știe dumnealui, după care vine cu fantasme în care nici dumnealui nu crede - gard construit cu fonduri UE, supravegheat cu drone, de 2 mld. euro, din fonduri niciodată alocate pentru așa ceva- fără să spună nimic despre ce a căutat președintele OMV la Cotroceni, înaintea Consiliului JAI din decembrie, momentul de cotitură în relațiile de parteneriat, până atunci, bune, după cum zic demnitarii români. Eu aș zice indiferente, pentru că nu contăm deloc în fața lor, până au tras concluzia că ar mai putea profita cu încă ceva din meleagurile dunărene. Și să mai crezi în coincidențe…

Constat că dl. Președinte Johannis nu a avut nici o tresărire, de orgoliu măcar, privind retalierea față de atitudinea Austriei, Ministerul de Externe a retrimis ambasadorul la Viena, toată tresărirea din decembrie începând, încet, încet, să se stingă, în virtutea principiului probat de mult la noi, dacă ceva merge rău, poate merge și mai rău. Mi-a plăcut expresia unui jurnalist, “joacă golf pe schiuri”, asta poate exprima, trist, preocupările d-lui Johannis, în afară de “România educată”, de care se preocupă continuu.

Ministrul de Interne, dl. Lucian Bode, nu cred că știe exact ce trebuie să facă. Problema cu frontierele, dacă e sigur că sunt securizate, așa cum susține, ar fi trebuit să convoace mass-media în zonele unde au avut loc încercări de trecere ilegală, și să dezvăluie câți migranți ilegali încearcă să treacă pe la noi spre vest, cu exemple, demontând cifrele imense clamate de premierul austriac, nesusținute decât de supoziții ale unor migranți care au dat telefoanele la control, și aceștia cică ar fi vreo 3-400. Probe… ei, hai că n-avem timp de d’astea. Grav, pentru un fost demnitar care s-a ocupat de interne într-un stat partener UE. Pentru că arunci în derizoriu viața a zeci de milioane de cetățeni, fără altă vină decât că s-au născut în România.

Ipocrizia d-lui Nehammer, fost ministru de interne, vine și din trecut, când după 2007, mii de români, în căutarea unei vieți mai bune au intrat în Austria, făcând și activități pe care localnicii nu mai vor să le facă. Atunci nu s-a sesizat că sunt migranți, pentru că aveau nevoie de medici, de asistente medicale, de profesori, de personal calificat, care culmea, mai vorbeau și germană, uneori, poate, mai bine ca austriecii. Asta le-a convenit, de exploatat i-au exploatat la sânge, nu uităm episodul cu alocațiile pentru copii și altele.

Din vârtejul iscat de veto-ul Austriei și Olandei, s-a deschis o rană adâncă din istoria recentă a economiei noastre, privatizarea Petrom. Poate se rostogolește bulgărele și în alte privatizări.

Aștept cu mare nerăbdare să văd că se vor lua măsuri, că cineva va plăti pentru aberațiile făcute cu bună știință (nu poate fi vorba de circumstanțe atenuante), în dauna statului român. Pentru că și din cauza acelei/acelor privatizări, acum, guvernanții reclamă că nu găsesc bani pentru ajustarea nivelului de trai al pensionarilor, nu pot mări salariile forței de muncă, tot mai puțină, pentru că pleacă în țările din vest, nu pot face investiții în sănătate, educație, apărare, pentru că nici nu colectează ce ar trebui să primească de la agenții economici.

Și atunci te întrebi, cum să se gândească alții să ne fie nouă bine, când cei care i-am ales să ne conducă, își bat joc, făcând tot felul de volte și șpagate în aerul rarefiat, fără nici un efect în viața cetății.

Nu învățăm nimic din ce se întâmplă în jurul nostru. Croația a avut dificultăți cu Austria înaintea JAI din decembrie. A știut să negocieze, și nu pot decât să-i felicit pe croați pentru bărbăția dovedită și fermitatea în abordarea relațiilor de parteneriat. Am avut exemplu clar, despre cum trebuie jucat cu țări cu tradiție ”imperială”. Probabil că stagiile militare în armata imperială austriacă ale croaților în istorie, au avut efect serios asupra dezvoltării națiunii. Ei știau cu cine au de a face. Și au acționat în consecință. Corect ca tactică, greu de definit ca reacție între parteneri care se respectă... Dar viața ne arată că așa merg lucrurile, în mare parte din țările evoluate.

Deși au intrat în 2013 în UE, acum sunt și în zona Euro, iarăși un punct marcat, care a cântărit clar în decizia din decembrie 2022 a JAI. Bravo lor!

Comisiile de negociere a contractului cu OMV de la Ministerul Industriilor, mai există, șefii acestor organisme încă sunt printre noi, pot și trebuie să răspundă de acțiunile lor, la comandă sau din proprie inițiativă (mai greu de argumentat, cred eu), ce interese oculte au fost implicate, cu ce scop, cine a dispus măsurile din care a rezultat clar defavorizarea statului român, închiderea unor activități, cu pierderi imense și dislocări de forță de muncă, care a părăsit țară, din lipsă de perspective. Și mai aud pe unii, care se vaită că o să rămânem mai mulți pensionari decât cei din câmpul muncii. Păi, cine să fie de vină? Eu zic că nimeni nu e de vină, așa au căzut din libertatea economiei de piață, și s-au împrăștiat pe jos, de nimeni nu mai poate să le adune, să facă ceva cu ele. Oare? Unora le-ar conveni să fie așa…

Văd că și Bulgaria deja a anunțat că începând din 2024 va trece la moneda Euro. Noi așteptăm că dl. Isărescu să-și reconsidere acțiunile și să facă ceva în direcția integrării complete în UE. Nu de alta, dar cele două drepturi fundamentale - libera circulație în Schengen și concurență echitabilă prin moneda unică, sunt lipsă la calitatea de membru UE, a națiunii române, ca să aibă drepturi depline.

Dl. Budăi, după ce ne-a convins că știe cum trăiesc pensionarii, că a fost crescut de bunici, mai stă un pic – o fi obosit la câte dosare a digitalizat – și caută formula de calcul pentru legea pensiilor din PNNR, perorând că cei dinainte nu s-au preocupat să pună în vigoare Legea 127 promulgată de PSD. Nu cred că mai are dreptate, ca acum un an și ceva, în noiembrie 2021, când a cerut 120 de zile să clarifice cum aplică Legea 127, sau cel puțin așa spunea, cu emfază, înainte de sărbători. Acum după un an de guvernare, nici măcar să nu faci public proiectul de lege a pensiilor, jalon din PNNR, cu final în martie a.c., e greu de înțeles ce a făcut, în afara pomenilor pe care a încercat să le gestioneze, dar nu prea i-a ieșit, că nu toate depindeau de el. Dacă măcar se bătea pentru reintrarea în vigoare al legii 127, era o bătălie câștigată pentru pensionari, în memoria bunicilor lui dragi. Până la noua lege, nu interzice nimeni să aplici legislația în vigoare. Chestia aia cu prorogarea, era bună pentru dl. Orban Ludovic, care atât a putut. Și acum vrea să ajungă președinte. Probabil, dacă se va muta într-un bloc de locuințe…

Dl. Budăi mai vine și ne spune:

“În jur de 3,5 milioane de dosare de pensionare sunt deja preluate în sistemul informatic, suntem în demararea achiziţiilor pe noul sistem informatic. Va fi mult mai simplu după ce aceste dosare vor fi preluate în totalitate. Problema este a impactului bugetar. Nu doar că mă pun în pielea pensionarilor, dar am spus tot timpul - eu am fost crescut de bunici și înţeleg și cunosc viaţa lor foarte bine" a dat asigurări ministrul Muncii.

După ce au angajat 1000 de specialiști, e greu să mai vorbești după aproape doi ani, despre restanţe. Toți am lucrat la timpul nostru, și bine ar fi să nu ne jignească inteligența. Decât dacă le-au dat altceva de făcut, mai pot avea o scuză. Altfel…

Cum să crezi așa ceva, când, noi, pensionarii, pentru care dl. Budăi se zbate zi și noapte, vedem că medicamentele necesare pentru răceli, gripe, nu boli cronice (astea noi nu avem, că nu e voie) te duc lunar la 400-500 lei, dacă vrei să te faci bine, că alimentele de baza s-au scumpit cu cel puțin 40%, că prețurile la utilități sunt plafonate ca să ne spolieze băieții deștepți din energie de vreo 3-4 ori la prețul pe kwh, pentru că din noiembrie anul trecut, preţurile au scăzut drastic în piața caracteristică, dar la noi pentru că e plafonul stabilit de dl. Virgil Popescu – bun băiat, pământu-i rău - au rămas la fel, că și statul are cotă parte din facturile încasate. De Consiliul Concurenței, n-a auzit nimeni și nici nu se știe ce face. ANRE e doar o sinecură, greu să ceri ceva acolo, că înţeleg greu și uită repede.

De ce dl. Budăi nu repune în vigoare Legea 127, e greu de înțeles, dacă nu ar fi restricții de ordin financiar, neclare de mult timp, neexplicate de niciunul dintre guvernanți, creând și mai mare bulversare în rândul contribuabililor.

După gafa cu impozitul CASS care în februarie, zic ei, se va regla, ce-i drept și cu ajutorul CCR, am reținut o cifra interesantă.

Pensiile peste 4000 de lei pe contribuție, sunt cca 200 de mii. Deci restul de 4,5 milioane sunt sub 4000 lei. Au mai relatat că între 2000 și 3000 lei sunt încă vreo 250 de mii, deci rămân 4,3 milioane aproximativ cu pensii sub 2000 lei. Grosier ar rezulta un necesar de cca 8.5 mld lei/lunar, poate mai puțin. Asta ar fi util să ne comunice lunar demnitarii statului, nu ce pomeni dau la unii și pe alții ii pun să se uite, în final spunând că au majorat cu 16% la toată lumea.

În loc să ne anunțe ce pomeni ne oferă, exasperant de des anunțate, pe toate căile media, ar fi mai interesant să ne spună cât s-a colectat luna trecută la Fondul de Pensii, care sunt obligațiile pentru luna în curs de plată, cum se acoperă diferența, dacă există, ce s-a întâmplat cu sumele care au fost luate de la Fondul de Pensii de diverși demnitari, dacă au fost returnate, dacă nu, cine este de vină, ce trebuie făcut să recuperăm restanțele de plată de la contribuabili. Și să vedem pe cine alimentează Fondul de pensii, pentru că nu e clar, dacă toți cei care primesc pensii din acest fond au și contribuit în vreun fel. Ar fi necesar, zic eu, ca o prima clarificare, unde suntem și care este calea de urmat. Dacă sunt și categorii de salariați din sectoare care n-au contribuit la Fondul de Pensii, corect ar fi ca statul să verse în Fondul de Pensii contribuția la pensie pentru aceștia, în raport de numărul de ani pentru care au primit decizii de pensionare, indiferent de zona din care au făcut parte. Să știm exact cine se alimentează din Fondul de Pensii și cine are alte surse, de unde se plătesc drepturi asimilate pensiilor. Dacă e contributivitate, să fie pentru toți. Nu să luăm din Fondul de Pensii, pentru că și ei sunt ai noștri. Aici nu merge așa.

Așa putem conștientiza ce dificultăți întâmpină guvernanții în gestionarea Fondului de Pensii, așa putem fi siguri că nu se deturnează bani de la acest Fond pentru alte nevoi ale Bugetului de Stat (dacă îmi spune cineva că nu s-a făcut niciodată, îl anunț că sunt născut un pic mai demult. Și dacă tot nu crede, s-o întrebe pe d-na Turcan, fost ministru al muncii). Nimic nu poate fi ținut secret veșnic.

Ce să mai zic de majorarea plafonului de impozitare promis de anul trecut pentru pensii, de la 2000 la 3000 de lei. Poate după intrarea Parlamentului în activitate, să vedem că se întâmplă ceva la Camera Deputaților, unde se află din decembrie trecut.

Până în prezent, restanța față de inflația din 2022 pentru cei cu pensii peste 3000 de lei, este de 5.1%, care se poate micșora cu încă 0.5 procente, dacă se ridică plafonul de impozitare la 3000 lei. Deci, rămân 4.6% de acoperit din 2022. Noi credităm statul fără să fim întrebați, în timp ce băncile nu dau mai mult de 6-7% pe depozitele bancare la termen, pe o inflație certificată de INS la 16.8%. Curat economie de piață.

E posibil ca resursele adunate după un exercițiu financiar anual, să nu fie de ajuns pentru măriri, corectări sau reglări de pensii, cum ar fi trebuit făcute de mult timp. Dar nu spune nimeni că, dacă cineva nu poate mai mult, trebuie să rămână pe funcția de demnitate în stat, până la terminarea mandatului. Există instituția demisiei, chiar este onorabilă, când realizezi că problemele te depășesc și e momentul să lași pe altul, care poate realiza sarcinile. Oricum, acestea nu sunt volatile, și nici nu se schimbă de la un an la altul. Ele sunt prevăzute în programul de guvernare, în documente oficiale, pe care se presupune că ți le-ai însușit în momentul semnării jurământului la intrarea în funcție.

Să vedem cine e suficient de capabil să deschidă dosarul anulării privatizării Petrom. Motive deja s-au vehiculat destule în media, sunt sigur că mai sunt și altele, cuprinse în anexele contractului. Sunt convins că acela va fi punctul de inflexiune, în care partenerii UE ne vor lua în considerare ca membri cu drepturi depline.

Și același tratament, legal și justificat, dacă legea e de partea noastră, trebuie aplicat și Olandei, care n-a pregetat să critice națiunea română, umilind-o cu MCV-ul impus de cozi de topor locale, dar trăgând avantaje financiare din toate acțiunile întreprinse pe teritoriul țării noastre. Nu contează că acum este de acord cu intrarea în Schengen. Ce să vezi, dacă suntem la pachet cu Bulgaria, n-avem noroc. Ei, chiar așa de fraieri să fim?

Cum am mai spus, din cauza ipocriziei și a lipsei măsurilor juste privind utilitățile, nivelul de trai, echilibrele macro-economice s-au dus pe apă sâmbetei, falimentele sunt la ordinea zilei, în special la IMM-uri, creând frustrare și deziluzie în rândul celor care realizează PIB-ul țării ăsteia, atât cât este. Numai Schengen-ul ne mai lipsește.

S-a văzut cu ocazia zilei de 24 ianuarie la Iași, nivelul de considerație și respect acordat coaliției de guvernare. Și nu este decât începutul. Din păcate, într-un moment solemn pentru țară și națiune. Dacă nu va treziți și nu luați măsuri pentru refacerea echilibrelor economice, distruse de prețurile năucitoare din energie și carburanți, de politica păguboasă în domeniul energiei, nu refaceți puterea de cumpărare, măcar la nivelul inflației, așa cum legea o cere, nu va așteptați să primiți, peste un an, altceva. Că n-o să vedeți, decât ce ați semănat. Devierile vă sunt imputabile, pentru felul cum conduceţi.

Revenind la Schengen, vom fi rugați să intrăm, dacă vom știi să negociem, cum au făcut croații (sunt convins că sunt bine înțeles de cei care sunt implicați direct). Dacă nu, putem avea convingeri, păreri, îmbrățișări festive… dar atât. Schengen nu.

Pe cei săraci cu duhul nu-i ajută nimeni… De aia sunt ei fericiți.

Doru Sinca este de profesie inginer, absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti, in prezent pensionar.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ciolacu susține reforma bugetară și regionalizarea teritorială: ”Să nu mai existe decalaje ca între Timişoara şi Bacău”

Premierul Marcel Ciolacu a declarat joi, 25 aprilie, la Timişoara, că regionalizarea teritorială şi reforma bugetară trebuie făcute, după o analiză şi un studiu exact în fiecare judeţ....

Clotilde Armand ironizează PSD-ul după ce i-a cerut demisia: "Mai stau, să vă scot din minţi că nu mai puteţi fura"

Trimisă în judecată pentru folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, Clotilde Armand, primarărița Sectorului 1 a declarat răspicat că nu va demisiona, aşa cum i-au cerut...