Schengen – coeziune, unitate, solidaritate – versus egocentrismul arhaic al guvernanților Austriei din 2022

Autor: Doru Sinca - inginer
Vineri, 09 Decembrie 2022, ora 10:04
5861 citiri

Singurul obiectiv care, in 2022, a unit națiunea română, pentru puțin timp, a fost propunerea Comisiei Europene de pune în discuție lărgirea Schengen, în 8 decembrie la Consiliul JAI. În acel moment exista o singură opoziție, cea a Olandei, cu mult controversatul MCV, care, ce să vezi, a fost înlăturat prin votul UE, după vizitele experților trimiși de organismele UE, pentru verificarea conformării standardelor Schengen și a foii de parcurs a MCV.

Deja toate partidele parlamentare erau în fibrilație, ce bine o să ne fie după ce intrăm în Schengen, cum ne sprijină cei din PPE în demersul necesar, conform procedurilor.

Totul, până la vizita președintelui Consiliului de Supraveghere al OMV, director general executiv al OMV, dl. Alfred Stern, în 21 noiembrie 2022, la Cotroceni.

Pot să înțeleg, dacă această vizită era una privată (din cauza etniei d-lui Președinte), dacă se cunoșteau mai demult, și de sărbători a găsit dl Stern timp, să-și viziteze prietenii. Altfel, aceasta este complet în afară uzanțelor diplomatice – vezi Convenția de la Viena, măcar pe asta dacă o citeau cei de la OMV, tot era ceva – singurul argument care ar fi justificat un asemenea gest, fiind o solicitare “neortodoxă”, de care nu trebuia să știe multă lume. Sau, cum spun diplomații – o solicitare sensibilă.

Lacunare au fost comunicatele, privind motivul vizitei și subiectul discuțiilor avute de ce doi, deși îmi este greu să înțeleg ce trebuia să transmită dl. Stern d-lui Președinte Johannis, când toate problemele pe care domnia sa le-ar fi avut, trebuia să le discute la Ministerul Economiei, sau, în cel mai rău caz (pentru domnia sa) la A.A.A.S., unde ar fi fost de lămurit clauzele nerealizate din contractul de privatizare, pentru care OMV a încasat încă din 2005, bani pentru exercițiul 2004 când Petrom era încă a statului român. Și încă multe altele, ca de exemplu cum au scăzut extracția -sectorul upstream- cum s-au închis activități care erau în planul de investiții post-privatizare, despre care nu s-a cerut, nici măcar formal, acordul părții române, deținătorul acțiunii de aur a companiei, prin Ministerul Economiei, vezi Arpechim, care producea bitum, atât de necesar pentru infrastructura națională, care nu mai e, iar noi importam bitum, cand, inainte de ’90, se bateau pe bitumul nostru de la Simleul Silvaniei, de bun ce era.

Coincidență, sau nu, în această perioadă apare în spațiul media, declarația ministrului de Interne austriac care declara ferm, că se opune intrării României și Bulgariei în Schengen, motivul fiind migranții intrați ilegal în Austria, prin Bulgaria si România (geografia ne arată că niciuna din ţări nu are graniţă cu Austria…).

Dacă ar fi să facem un concurs de tupeu ridicat pe culmi nemaîntâlnite, cred că guvernul austriac ar câștiga de departe acest concurs, nu de alta dar, trebuie tupeu, nu glumă, după ce:

- Profiturile scoase din exercițiile anuale, urmare a participării capitalului austriac -care, fie vorba între noi, nu este printre cele mai reprezentative din UE sau la nivel mondial - au spoliat companiile mixte de venituri, care le-ar fi folosit bine pentru investiții și mărirea capitalului de lucru. Asta, pe lângă contractele de consultanță “strategică” (??) care au diminuat baza de impozitare a veniturilor, fără că membrii părții române să aibă obiecții sau să devoaleze eventuale nereguli în funcționarea asocierii. Știm și înțelegem bine, modul în care au fost cumpărate liniștea și neimplicarea celor care ar fi trebuit să vegheze la păstrarea nealterată a părții ce ni se cuvenea de jure, nu de alta, dar resursele din subsol sunt al țării noastre, nu au devenit străine și ele, datorită asocierii.

- După cum știți, epopeea nesfârșită cu compania austriacă, care lucra în domeniul forestier, și care se plângea că nu câștigă destul în România, a fost un alt episod din care statul austriac și reprezentanții săi s-au înfruptat fără măsură, cu acordul tacit al autorităților din domeniu, căci altfel nu pot crede că cei care depistau camioanele pline cu bușteni tăiați ilegal și lăsate să plece, erau atât de proști și se lăsau îmbrobodiţi de poveștile cu Hans și Gretell, pe care le însăilau cei prinși în fapt. Și tot așa, nu se întâmpla nimic, ba mai mult apăreau alte zone defrișate, alte reclamații ale ONG-urilor. Nu pot crede că asta era așa, ca-n tragediile grecești, soarta bat-o vina, și mergem înainte. Hai, că nu suntem născuți ieri.

- Erste cu BCR, Raiffeisen, alte afaceri de succes al investitorilor austrieci, de care au profitat din plin în 2010, când BNR le-a permis să exporte capitalul propriu, pentru salvarea societăților mamă din Austria.

N-am auzit nici un român să fie încântat de dobânda la credite sau de avantajele că ești client al băncilor austriece, profitul anual fiind exportat cu regularitate în Austria, că nu-i așa, obrazul subțire cu cheltuială se ține.

N-am făcut remarcile de mai sus din ranchiună, uite ce șmecheri au fost ei și ce proști suntem noi. Nu. Am punctat câteva din cele mai semnificative lovituri ale “partenerilor”austrieci, să înțeleagă că nu sunt singurii care pricep ceva din economia globală, nu doresc să dezvolt ce resorturi sau cine i-a ajutat în demersul lor, căci e clar că n-au putut face toate astea singuri. Noi…, fiind la ski, sau în Grecia, la plajă.

Ce doresc și eu, așa cum dl ministru Bode- din rolul de trăgător de atenție în ceasul al 12-lea - a susținut în 8 decembrie 2022, înaintea Consiliului JAI – este RESPECT.

Dacă e ceva care e mai presus de Schengen, sau alt sat de aiurea, este demnitatea unei națiuni. Cu asta nu te joci sau dacă o faci, îți asumi și consecințele retalierii.

Încă o dată, guvernele de dreapta ne-au arătat cât contează cetățenii pentru economia UE, cât preț pun ei pe cozile interminabile din vămi și granițe, pe care trebuie să le îndure românii numai pentru jocuri politice, din care de câștigat au numai unii, noi băștinașii uitându-ne cu jind la ferestrele luminate de la castelele și cetățile vestice, unde petrec mai marii finanțelor, înconjurați servil de politicieni, folosiți vremelnic pentru scopuri comerciale, să fiu delicat.

E greu sa asiguri 1/3 din necesarul de gaze țării tale, fără ca cineva să te deranjeze, când bagi sonda în subsolul partenerului, mai ales acum, când Legea redevențelor a intrat în vigoare, și preempțiunea pentru achiziții nu e o înțelegere pe colțul mesei. E lege. Ghinion, ar spune dl. Președinte, dacă ar fi întrebat. Așa cred eu.

Și pentru asta faci din coeziunea europeană un preș, de șters picioarele tale princiare, din tată-n fiu, ziceți voi. Dacă ar fi fost așa, s-ar fi văzut din comportament. Am avut ocazia să cunosc austrieci de viță nobilă, cu strămoși importanți în arborele genealogic. Nu era nici unul lipsit de simțul realității, al bunului simț, fin cunoscător și practicant al compromisurilor. Nu știu de unde au putut veni domnii din guvernul actual, dar sigur, nu din strămoși educați și nobili, sigur nu conștienți de gravitatea refuzului lor, mai ales pe motive care nu se susțin, mai mult, ele, motivele, contrazic însăși acțiunile întreprinse chiar de dl. Nehammer. Dacă nu e așa, ce a discutat cu omologii săi, croat și maghiar, că doar nu stabileau când se văd de Crăciun sau de Paște. Culoarul Balcanilor de Vest n-a trecut niciodată prin România.

Poate pe ei, era cel mai în măsură să-i întrebe dl Nehammer, pe unde au venit cei 75.000 de migranți, pe care acum, îi folosesc ca armă electorală. Cred că pentru OSV e prea târziu. Și-au dat examenul, cred că n-au trecut clasa. Poporul austriac nu e nici indiferent, nici needucat, nici nu poate fi îmbrobodit. Alt ghinion…

După cum nu cred că, social democrații din UE, vor face, pro bono, lobby pentru intrarea noastră în Schengen, pe timpul președinției spaniole - tot social democrată. Vom vedea atunci și vom aprecia, dacă vor fi alături de noi…

Ar fi fost un vis frumos, să știe românii că nu mai stau la granița cu orele, să se ducă la toate muncile pe care occidentalii le refuză, să mai scadă și costurile datorită simplificării formalităților și scurtării timpului de livrare a mărfurilor. Dar nu se poate, pentru că rapacitatea și nesimțirea unora în a cere ce nu merită, nu are limite când vine vorba de târguieli politice. Nu sunt negocieri. Într-o negociere, unul câștigă mai mult și celălalt câștigă, dar nu tot atât. Asta e negociere. Nu ce fac austriecii “noștri”, de ani buni. Și pe care nimeni nu-i oprește. Asta e și motivul pentru care au îndrăznit. Sunt convins că i-a surprins pe ai noștri guvernanți. Dar domnilor, asta e ce ați semănat. Nu va așteptați la respect, când, vorba unora, ați stat ghiocel, și acum vreți să fiți ca brazii. Nu ține. Mai ales în lumea de azi.

Aștept cu mare interes să văd, ce face A.A.A.S. cu toate parteneriatele austriece, ce face Garda de Mediu cu toate dosarele, în care mulțime de păduri au fost doborâte și exportate, nici măcar prelucrate în mobilă n-au catadicsit. Pentru că li s-a permis. Aștept să văd cum se închid sucursale BCR și Raiffeisen din cauza restrângerii clientelei, să văd BNR, care ia la puricat obligațiile părții austriece din asociere, punând în bună ordine, lucrurile trenate, cu bună știință, de managementul abil, zic ei.

Ocazii de intrat în Schengen vom mai avea.

Dar ocazii de a ne lasă prostiți de austrieci, în halul în care au făcut-o, nu cred că vor mai avea ei șanse. Din ce știu eu, suntem un popor bun, iertător, dar nu ne călcați pe bombeu, că nici fraților nu le permitem.

Din păcate, în suferință vor fi și coeziunea și echitatea în relațiile intra-europene, care au primit o palmă grea, nemeritată, cu consecințe greu de anticipat, dar sigur vor alimenta extremismul, scepticismul, vor deschide susceptibilități, care nu sunt admisibile între parteneri, creând inegalități, vendete și retalieri, ce nu vor face viața mai bună sau mai prosperă. Dar vor alimenta dezbinarea și ura, promovate de țări non europene, ca șansă de se salva din dezastrul în care s-au băgat singure, visând la imperii demult apuse. Și Austria, dacă va continua așa, se va duce după ele. Păcat, că țara e frumoasă…

Doru Sinca este de profesie inginer, absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti, in prezent pensionar.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Citește și:
Dominic Fritz, după eșecul cancelarului Nehammer: ”Strategia anti-Schengen nu i-a ieșit”
Dominic Fritz, după eșecul cancelarului Nehammer: ”Strategia anti-Schengen nu i-a ieșit”
Dominic Fritz, primarul Timișoarei, a reacționat după ce partidul cancelarului austriac Karl Nehammer a pierdut alegerile din Austria. Fritz susține că ”strategia anti-Schengen nu i-a...
Europarlamentar român, după înfrângerea suferită de Karl Nehammer în alegeri: „Extrema dreaptă trebuie combătută, nu copiată”
Europarlamentar român, după înfrângerea suferită de Karl Nehammer în alegeri: „Extrema dreaptă trebuie combătută, nu copiată”
Europarlamentarul PNL Siegfried Mureşan transmite, luni, că rezultatul alegerilor regionale din Austria Inferioară este un dezastru pentru cancelarul Karl Nehammer şi pentru partidul său şi...