Care era planta preferată a împăratului Cezar, supranumită viagra Romei antice? Schimbările climatice au distrus-o

Dintre toate misterele Romei antice, silphium este printre cele mai interesante. Romanii iubeau planta la fel de mult cum iubim noi ciocolata. Au folosit silfiul ca parfum, ca medicament, ca afrodisiac și l-au transformat într-un condiment pe care îl turnau aproape în fiecare fel de mâncare. Era atât de valoros încât Iulius Caesar a ascuns mai mult de jumătate de tonă în vistieria sa.

Cu toate acestea, a dispărut la mai puțin de un secol mai târziu, pe vremea lui Nero, și timp de aproape 2.000 de ani oamenii nu au aflat cauza scrie „The Guardian“.

Victimă a schimbărilor climatice provocate de om

Cercetătorii cred acum că a fost prima victimă a schimbărilor climatice provocate de om – și avertizează că ar trebui să ținem cont de lecția silfiului sau riscăm să pierdem plantele care stau la baza multor arome moderne.

Paul Pollaro și Paul Robertson de la Universitatea din New Hampshire spun că cercetările lor, publicate în Frontiers in Conservation Science, arată că extinderea urbană și defrișările care au însoțit-o au schimbat microclimatul local în care a crescut silfiul.

„Veți vedea adesea narațiunea conform căreia a dispărut din cauza unui amestec de recoltare excesivă și, de asemenea, pășunat excesiv – oilor le plăcea foarte mult și le făcea carnea mai valoroasă”, a spus Pollaro. „Argumentul nostru este că, indiferent de cât de mult s-a recoltat, dacă clima se schimba, silfiul avea să dispară oricum.”

Creștea mai ales în orașul antic Cirene, astăzi orașul libian Shahhat. Cu rădăcinile sale puternice, frunzele plate și florile minuscule galbene, nu arăta prea mult. Dar planta emana o sevă aromatică atât de utilă și delicioasă încât își merita greutatea în aur.

Realizarea unei liste a utilizărilor sale ar fi o sarcină grea: tulpinile sale crocante erau coapte, sotate sau fierte pentru a fi consumate de parcă ar fi fost o legumă, în timp ce rădăcinile sale erau consumate proaspete, înmuiate în oțet.

Vechii greci, care au colonizat teritoriul nord-african în jurul anului 630 î.Hr., au încercat și nu au reușit timp de secole să cultive silfiu. „Au vorbit despre frustrările de a o transplanta.

Administratorii din Cirene au impus limite privind cantitatea de silfiu care putea fi recoltată și au îngrădit zonele în care acesta creștea, a spus Pollaro. „Există dovezi că au știut că este în declin și au încercat să păstreze planta. Dar toate aceste tactici au fost în cele din urmă irelevante, pentru că schimbaseră microclimatul.”

Silfiu a crescut de-a lungul părții mai uscate, orientate spre mare, a platoului Jebel al-Akhdar din Libia, o regiune fertilă, împădurită. După recoltare, era exportat la Roma și nu numai.

„Este greu de explicat cât de important a fost silfiul, deoarece romanii în special erau obsedați de ea”, a spus Pollaro. „Ei au bătut monede în Libia antică care aveau silfiu pe fața monedei și fața împăratului pe spate.”

Herodot, Teofrast și Pliniu cel Bătrân au scris pe larg despre plantă. Pliniu a lăudat-o ca un remediu pentru mușcăturile de câine, veninul de șarpe și hemoroizi. A fost folosită și ca afrodiziac, dar este posibil să fi fost și prima metodă de control al nașterilor cu adevărat eficientă. Semințele sale în formă de inimă sunt motivul pentru care încă mai asociem acest simbol cu romantismul.

Grecii și romanii, care au preluat controlul Cirene în jurul anului 90 î.Hr., au tăiat pădurile de pe platou pentru a construi case mai mari și mai bune și pentru a curăța pământul pentru culturi pentru populația în creștere.

Despădurirea a schimbat tiparele de precipitații, provocând o mai mare eroziune pe versanții dealurilor unde crește silfiul, ceea ce Pollaro a spus că a fost confirmat de săpăturile de la peștera Haua Fteah de lângă Benghazi. Microclimatul pentru silfiu a fost distrus și a dispărut destul de repede.

Conform legendei, silfiul a fost descoperit după o ploaie „neagră” care a lovit coasta de est a Libiei acum mai bine de două milenii și jumătate. Ulterior, iarba și-a răspândit rădăcinile largi în continuare, crescând luxuriant pe versanți imperioși și pajiști împădurite.

Poate suna ciudat. La urma urmei, Africa de Nord nu este cunoscută pentru verdeața sa, dar vorbim despre Cirenaica, o regiune a zonelor înalte cu niveluri și rezerve abundente de apă. Chiar și astăzi există zone care primesc până la 850 de milimetri de ploaie pe an, cam la fel ca Marea Britanie.

Regiunea a fost inițial populată de greci și anexată de romani în 96 î.Hr., urmată de Cirene câteva decenii mai târziu. Și aproape imediat stocurile de silfiu au început să scadă alarmant.

În decurs de 100 de ani, planta a dispărut aproape complet.

Schimbările climatice moderne au un impact similar. Asafoetida, o seva extrasă dintr-o plantă care crește sălbatic în anumite părți ale Afganistanului și țărilor învecinate, este utilizată pe scară largă în India. Dar amprenta sa se micșorează din cauza schimbărilor climatului local.

Profesorul Monique Simmonds de la Kew Gardens spune că morcovii, cafeaua și orezul pot avea aceeași soartă. „Ne bazăm pe 10 - 12 specii pentru cea mai mare parte a hranei noastre”, a spus ea. Simmonds colectează semințe de specii sălbatice pentru banca de semințe milenială și spune că această diversitate e crucială, deoarece soiurile moderne s-ar putea dovedi vulnerabile la schimbările climatice în moduri care nu puteau fi prevăzute.

„Dacă nu vom face cercetarea și colectarea de specii sălbatice, nu vom avea rezerve de material genetic în bănci pentru a face încrucișări în viitor”, a adăugat Simmonds.

Patru țări din G20 susțin o taxă de 2% pe averea celor mai bogați oameni din lume. Ce ar face cu cei aproape 300 de miliarde euro

Pentru că foarte mulți miliardari au devenit experți în plata unor taxe cât mai mici și în ascunderea banilor în paradisuri fiscale, Brazilia a propus o taxă de 2% asupra celor mai bogați...

Criza alimentară s-a agravat în 2023, pe fondul conflictelor. „Într-o lume a abundenţei, copii mor de foame”

Criza alimentară s-a agravat la nivel mondial în 2023, aproape 282 de milioane de oameni având nevoie de asistenţă de urgenţă din cauza conflictelor, în special în Gaza şi Sudan, dar şi...