Zeci de români sărmani au ajuns să fie exploatați pe plantații de portocali în Grecia, stăpâni de sclavi fiind trei cetățeni, tot români, care încasau salariile în locul oamenilor care se speteau muncind zi lumină.
Escrocii fluturau legitimații de polițiști, cătușe și înscrisuri care aveau antet cu Guvernul României pentru a-i ține în frâu pe cei care se revoltau și-și cereau salariile promise.
Muncitorii au scăpat cu viață, dar lefteri, abia când au reușit să fugă din ferme și să ia legătura cu reprezentanți ai Consulatului României din Grecia. Stăpânii de sclavi au fost arestați de autoritățile elene și ulterior extrădați în România unde au și fost condamnați de Tribunalul Hunedoara la câte 5 ani și 6 luni de închisoare, sentința nefiind definitivă.
Afacerea cu sclavi pe plantație în Grecia a început în urmă cu mai bine de zece ani. Doi români, soț și soție, și fiul lor au început să racoleze oameni săraci, fără locuri de muncă, dispuși să-și lase familiile și să meargă la muncă pe plantații de portocali în provincial Argos, localitatea Pirgella.
Oamenii au fost ademeniți cu salarii decente, de 1200- 1500 de euro pe lună, program de lucru de la 8-10 ore pe zi, cazare, transport și masă. Odată ajunși la fermă, muncitorii români aflau adevărul crunt. Erau cazați în condiții insalubre, în dormitoare cu paturi metalice, supraetajate, dormeau și câte doi în pat.
În plus, au fost informați că odată intrați pe poarta fermei de portocali au devenit brusc datori familiei de români care le găsiseră locul de muncă. Aveau de plată 100 de euro comision, 100 de euro transportul, 70 de euro cazare, 10 euro cheltuieli de întreținere, iar mâncarea nu era gratuită. La acestea au fost adăugate multe alte datorii inventate pe parcurs, astfel că la final de lună, românii se trezeau fie că nu mai au nimic de încasat, fie primeau sume derizorii.
”Muncitorilor le-au fost cumpărate alimente pe datorie de către cele două persoane acuzate, aceștia urmând să achite contravaloarea alimentelor la salariu, de cele mai multe ori preţurile fiind majorate în comparaţie cu cele practicate pe piaţă, aceasta fiind în fapt o metodă de îndatorare a persoanelor vătămate”, se arată în rechizitoriu.
Unii dintre ei, în special femei, au fost exploatați aproape doi ani de zile, alții câte șapte, opt luni. Deși angajatorul grec plătea salariul promis, 1500 de euro, româniilor li se lua totul de către conaționalii care îi aduseseră acolo.
Ca să fie ținuți în teroare, erau amenințați că, dacă încearcă să iasă în afara fermei, vor avea probleme cu poliția. Neștiutori de carte, fără să vorbească vreo limbă străini, oamenii au înghițit în sec și au muncit pe brânci la propriu, întreg venitul lor fiind luat de către stăpânii români. Dacă vreunul dintre muncitori cerea să plece acasă în România era bătut, în plus, actele de identitate erau confiscate la intrarea în fermă tocmai pentru a descuraja astfel de situații.
Ca să stârpească din fașă vreo revoltă, stăpânii de sclavi racolau din rândul muncitorilor câteva persoane cărora le ofereau un tratament preferențial. Aceștia aveau două misiuni, să ofere informații cu privire la starea de spirit din fermă, dar și să încurajeze sau să calmeze muncitorii explicându-le că banii vor veni la un moment dat, cel mai probabil la finalul sezonului de cules.
Teama le era alimentată și de faptul că soții Pîrvu se lăudau că au relații la cel mai înalt nivel, și țineau la vedere înscrisuri pe care scria Guvernul României, dar și cătușe și legitimații de polițiști, cel mai probabil false.
După ani de zile, timp în care au făcut averi pe spatele sărmanilor, un grup de muncitori a reușit să scape de la fermă și au cerut ajutor la Consulatul României, ulterior autoritățile elene declanșând ample percheziții la ferma incriminată. Cei trei români au fost arestați atunci, iar muncitorii, aduși în țară, fără bani, dar în viață.