Adevaratii vinovati pentru esecul de la bacalaureat (Opinii)

Indiferent de ce arata sondajele si de explicatiile date de unii sau de altii, adevaratii vinovati de esecul copiilor lor la bacalaureatul din acest an sunt parintii. Acesta este banalul adevar pe care, din cate am observat, nimeni nu are curajul sa il spuna cu voce tare: parintii sunt vinovati de esecul scolar al copiilor lor!

Precizez de la bun inceput ca am un baiat in varsta de 19 ani, deci stiu foarte bine ce inseamna sa cresti si sa educi un copil in sistemul de invatamant romanesc. Experienta mea de parinte, deosebit de fericita, imi confera, cred eu, autoritatea morala de a-i arata cu degetul pe acei parinti care, in conditii similare, si-au batut joc de destinele copiilor lor.

In Codul Familiei scrie foarte clar: "Ocrotirea parinteasca presupune existenta unei persoane care nu a implinit varsta de 18 ani si care nu are capacitate deplina de exercitiu. Dat fiind faptul ca ocrotirea parinteasca exista in interesul minorului, in primul plan sunt indatoririle, iar nu drepturile parintesti. Printre acestea, pot fi amintite: (...) datoria de a ingriji de sanatatea fizica a copilului, datoria de a ingriji de educarea copilului, datoria de a ingriji de invatatura si pregatirea profesionala a copilului"

Cati dintre parinti au habar ca sunt obligati sa vegheze si la formarea copiilor lor, nu doar la sanatatea acestora, si, mai ales, cati o fac temeinic, ceas de ceas, cu responsabilitate si dragoste?

Cei mai multi prefera sa caute pretexte pentru a scapa de aceasta "corvoada". Indata ce ii vad mai marisori, in stare sa tina pixul in mana si sa fie lasati singuri dimineata in curtea scolii, se debaraseaza de sarcina de a urmari ce si cum invata, invocand diverse pretexte.

Cam toate se invart, intr-un fel sau altul, in jurul banilor. Fie sunt prea multi, caz in care trebuie administrati cu mare grija si devin mai importanti decat copilul, fie sunt prea putini, caz in care trebuie facut rost de ei si ... se intampla la fel. Intreaga responsabilitate a formarii si educarii copilului este aruncata de parintii inconstienti cu mare usurinta pe umerii profesorilor.

Nu e drept fata de copil. Un parinte are datoria de a ramane alaturi de el pe tot acest drum al cunoasterii, cel putin pana la examenul de maturitate. El trebuie sa ii explice DE CE trebuie sa invete, de ce trebuie sa isi respecte profesorii, de ce trebuie sa devina din ce in ce mai bun, de ce trebuie sa nu traiasca la intamplare, ci sa isi aleaga un tel in viata si sa faca totul pentru a-l atinge.

Parintele este cel care il invata pe copil ca trebuie sa fie corect si cinstit in viata, sau, dimpotriva, ca poate ocupa pozitii nemeritate in societate copiind la teze sau la examene. Faptul ca un cadru didactic mai inchide ochii din cand in cand este secundar, cata vreme in aceeasi clasa sunt si elevi care copiaza si elevi care iau note, mari sau mici, dar in mod cinstit.

Parintele este cel care alege una din doua: fie isi pedepseste copilul pentru ca a chiulit de la scoala, fie ii "cumpara" o scutire cu care sa isi motiveze absentele.

Parintele ar trebui sa fie cel care merge la directorul liceului si cere sa se faca ore suplimentare pentru pregatirea bacalaureatului, dar tot el poate fi cel care isi chinuieste copilul cu meditatii inutile, unele chiar de la gradinita, inducandu-i astfel ideea ca oricum in sala de clasa nu se invata mai nimic, desi printre colegii sai sunt uneori si olimpici.

Tot parintele este cel care trebuie sa fie convins ca notele bune obtinute de fiul sau fiica sa la scoala reflecta nivelul de cunostinte. Sunt multe modalitati de a face acest lucru, dar si de a colabora cu profesorii si conducerea scolii pentru ca elevul sa se pregateasca mai bine.

In conditiile in care scolile nu dispun de fondurile necesare, situatie arhicunoscuta, parintele ar trebui sa participe macar o data pe an, in septembrie, la pregatirea salii de clasa, sau ar trebui sa se zbata, alaturi de ceilalti parinti si de conducerea scolii, pentru renovarea ei si dotarea laboratoarelor, prin intermediul unor sponsori sau a fondurilor europene.

Un parinte, sarac sau bogat, are datoria sa ii explice copilului ca daca invata o face pentru el, pentru viitorul lui, pentru LIBERTATEA de a-si alege mai tarziu o cariera care sa ii aduca satisfactii profesionale si materiale, care sa le asigure lui si copiilor pe care ii va avea la randul lui linistea si fericirea la care nazuieste.

Parintele este cel care trebuie sa fie constient de responsabilitatea pe care o are atunci cand pune stampila pe buletinul de vot, la alegeri. Nu e corect sa nu mergi la vot sau sa votezi fara sa ai habar de ce se intampla in sistemul de educatie, dar sa dai apoi vina pe un ministru sau altul ca l-a distrus, sa te plangi de debandada din programele scolare sau de mafia din universitatea in care copilul tau a intrat cu mari eforturi.

Cum poti sa ii compatimesti pe profesori ca nu primesc salariile binemeritate sau sa ii acuzi ca nu isi mai dau tot interesul in salile de clasa, daca tu insuti sa nu pui osul la munca, ci tragi chiulul, sau mai rau, inseli statul intr-una din sutele de modalitati in care romanii stiu sa o faca? Un parinte trebuie sa fie constient ca rezultatele muncii pe care o depune el alaturi de ceilalti parinti se reflecta si in salariile cadrelor didactice, in dotarea scolilor si, automat, in calitatea actului educational.

Un parinte nu are niciun drept sa se planga sau sa se justifice. Cunosc copii care au terminat cu brio facultatea si au ajuns oameni de toata isprava desi au fost crescuti de bunicii de la tara, parintii fiind plecati la munca in strainatate. Cunosc mame singure, devotate copiilor lor, care dupa orele petrecute la slujba, uneori chiar si peste program, se duc acasa si le verifica temele sau ii ajuta la lectii.

Un copil este "lucrarea" parintilor lui, la fel ca o casa, fie-mi iertata comparatia. Nu poti sa acuzi un copil, chiar si adolescent fiind, ca nu invata, chiuleste, copiaza sau isi umileste profesorii, dupa cum nu poti sa acuzi o casa ca e urata, stramba, gresit proportionata sau murdara. Un copil este rezultatul "muncii" de zi cu zi a parintilor lui.

Luminita Maxim a luat bac-ul anul acesta cu 9,83 si a fost admisa la trei universitati de peste hotare, desi a facut primele clase la o scoala generala dintr-o comuna de langa Capitala si a ramas fara tata in clasa a VII-a. "Nu am avut bani de meditatii, am invatat de placere. Nu cred ca e cineva implinit prin bani. Cred ca e implinit facand ceea ce ii place", spune Luminita.

Paula Fetea a facut naveta timp de 12 ani pe o distanta de 6 kilometri pana la scoala, dar asta nu a impiedicat-o sa termine liceul cu 10 pe linie, iar la bacalaureat sa obtina 9,93, cea mai mare medie din judetul Salaj. "Am fost si la fan, am hranit si animalele, am ajutat si in gospodarie. Asa ceva nu este o rusine, dimpotriva. Le sunt recunoscatoare parintilor si bunicilor pentru educatia pe care am primit-o", spune Paula.

Ioana Olarasu e singura eleva din judetul Constanta care a luat media 10 la bacalaureatul din acest an. Nici ea nu a facut meditatii, dar a invatat cu placere la scoala, iar sahul a ajutat-o sa se organizeze. "Numai tatal meu stie exact cate premii am castigat la sah. El imi aduna cu duiosie diplomele intr-un dosar", spune Ioana.

Ce dovedesc cele trei povesti adevarate de mai sus? Ca parintii care isi cresc copiii asa cum spuneam la inceput, cu atentie, responsabilitate si dragoste, le deschid acestora toate portile vietii. Aceste trei familii sunt dovada clara ca "omul sfinteste locul", ca in acest sistem de invatamant, asa subfinantat cum este el, cu aceste programe scolare invechite si greoaie, cu profesori prost platiti si uneori prea putin pregatiti, in scoli de la tara sau de la oras, un copil poate ajunge la 18 ani un om deosebit.

Cititi povestile acestor fete. Datorita lor si celorlalti absolventi ca si ele, Romania mai are o sansa. Conditia este insa ca tot mai multi parinti sa se dezmeticeasca si sa constientizeze ce responsabilitate uriasa le-a pus Dumnezeu in brate, odata cu copiii lor.

Ziare.com v-a tinut la curent cu rezultatele examenului de Bacalaureat 2015, din toate judetele, orasele si liceele din tara.