2016, anul artizanului in Educatie: Doar nu vreti sa-i facem responsabili tot pe copii?

Autor: Oana Badea , profesor de discipline economice
Vineri, 01 Ianuarie 2016, ora 17:11
4351 citiri

Ca de fiecare data, cumpana dintre ani predispune in mod natural la creionarea unui nou si proaspat inceput.

Fie chiar si moderata, speranta debutului de bun augur poate fi cheia sol a unei partituri nescrise si aflata mereu in asteptarea unui artizan, oricare ar fi acesta. Caci doar munca de artizan mai poate face fata cu adevarat starii de fapt din scoala romaneasca.

Termenul scadent pentru prea multe dintre nevoile firesti ale beneficiarilor educatiei a expirat de ceva timp si in atare conditii numai un artizan ar putea supravietui momentului.

Cu ce ar trebui sa inceapa intai din lunga si continua lista de asteptari? Poate cu asigurarea dreptului la manuale de calitate, gratuite si livrate din timp in scoli. Sau poate cu o oferta educationala adaptata la nevoia actuala si de viitor din piata muncii.

De ce nu cu recunoasterea si recompensarea efortului didactic pentru progresul scolar total diferit de efortul dedicat excelentei? Sau poate cu decontarea integrala si unitara a navetei elevilor si dascalilor deopotriva.

Categoric trebuie inceput cu debirocratizarea imediata a activitatii didactice. Sau nu. Mai bine sa se inceapa cu depolitizarea deciziei la nivel de unitate de invatamant si cu sustinere financiara in formarea profesionala si cu autonomia decizionala reala a unitatii de invatamant si cu dialogul cu comunitatea locala si cu... toate. Nu va spuneam eu ca e treaba de mare artizan?

Partitura ineficientei generalizate din societatea romaneasca suna strident, suna deja a obisnuita. In acelasi timp, ineficienta sistemului de educatie romanesc, parte si sursa a acestei stari, afecteaza traiul tuturor. Mai exista cineva responsabil care nu a inteles acest adevar? Priviti cum se leaga lucrurile!

In Romania, gradul de cuprindere in invatamant a populatiei de varsta scolara este de 73,4%. Mai bine de un sfert dintre cei indreptatiti nu sunt cuprinsi in nicio forma de invatamant, deci sunt potentiali asistati sociali si nicidecum contributori la buget. Pentru ca tot ceea ce nu rezolvam azi ne va lovi maine precum un bumerang, ar fi potrivit sa cerem statului, adica noua tuturor, sa nu mai fie/fim nepasatori cu asemenea subiecte.

Nu de alta, dar in 2025 1 din 3 romani va fi pensionar si cuantumul pensiei va fi ultima problema atata timp cat populatia activa, oricum diminuata demografic, cea care va contribui la fondul de pensii, va fi simtitor marcata si de numarul celor care nu au carte, dar obligatoriu au o parte.

In plus, astazi 17,3% dintre tinerii cu varste intre 18-24 ani au 8 sau mai putin de 8 clase. Asadar, daca eventual lucreaza, lucreaza ca zilieri sau muncitori necalificati. Altfel spus, inca un val de firavi sau inexistenti contributori la bunastarea generala.

Sper ca e foarte clar cum sursa acestui neajuns este ineficienta sistemului de educatie, dar si cum cauza este nepasarea absoluta a adultilor. Ca doar nu ii poate acuza cineva pe copii? Adultii sunt cei care au decis, decid, vor decide si niciun adult nu se poate deroba de aceasta responsabilitate.

Picatura de adevar ruineaza si renaste totodata, succesiunea depinzand vital de rapiditatea cu care se accepta adevarul. Din pacate, la noi, adevarul daca nu se negociaza, macar se cosmetizeaza pe ici pe colo, prin punctele esentiale.

In realitate n-ar fi vorba decat despre un inspirit lant de fapte al adultilor. Nimic mai mult, un lant de fapte nu de ziceri. Simplu ca buna ziua. Adultii, fie ei parinti, dascali sau politicieni, ar trebui doar sa respecte ceea ce ei insisi stabilesc. Daca adultii fac asta, copiii vor sti si ei cu exactitate ce au de facut. Nu-i asa? Pentru ca modelul va fi unul singur, cel al facutului si nu al delasarii.

Tocmai de aceea prognozez ca 2016 va fi anul artizanului din educatia romaneasca. Fiecare e obligat sa devina mester iscusit, pentru ca altfel isi va pierde rostul, asa cum fiecare va trebui sa ridice la rang de mare arta ceea ce face, pentru ca altfel nu se mai poate. Cine vegheaza sa se intample toate astea? Cum cine? Noi, adultii! Doar nu vreti sa-i facem responsabili tot pe copii?

Oana Badea este profesor de discipline economice la Colegiul Tehnic Aiud, fost secretar de stat in Ministerul Educatiei si inspector scolar general adjunct la ISJ Alba.



Citeste si:
Povestea celui mai tânăr învățător din România. ”Masca mă ajută să par mai matur”
Povestea celui mai tânăr învățător din România. ”Masca mă ajută să par mai matur”
Răzvan Gabriel Mihalache este probabil cel mai tânăr învățător din România. A împlinit 21 de ani în luna februarie a acestui an, dar a preluat prima generație de copii în urmă cu trei...
Preşedintele Iohannis, la memorialul victimelor atentatelor din 11 septembrie de la New York
Preşedintele Iohannis, la memorialul victimelor atentatelor din 11 septembrie de la New York
Preşedintele Klaus Iohannis a depus marţi, 21 septembrie, flori şi a ţinut un moment de reculegere în memoria victimelor atentatelor teroriste din 11 septembrie 2001, la memorialul construit...
Sursa: Ziare.com
Comentarii