Nici trimisul lui Dumnezeu nu poate rezolva probleme atat de grave! - Interviu cu prof. Mircea Miclea

Proiectul de modificare a Legii Educatiei imbina prevederi gresite cu prevederi extrem de progresiste, pe care insa in mod paradoxal tot actualul guvern le-a eliminat prin ordonante de urgenta. Proiectul nu se bazeaza pe analiza fundamentata a starii Educatiei si nici nu este clar cui ii apartine, cine il sustine, de fapt, afirma profesorul Mircea Miclea, fost ministru al Educatiei.

"Situatia actuala e cam asa: va propunem un proiect de lege, pe care nu ni-l asumam, nici nu prea suntem de acord cu el, dar voi luati-l in dezbatere publica, fraierilor! Ramai stupefiat", spune prof. Mircea Miclea intr-un interviu acordat Ziare.com.

Fostul ministru atrage atentia ca "problemele din sistem sunt atat de grave si de cronice, incat ele nu pot fi rezolvate de vreun ministru al Educatiei, chiar daca acesta ar fi trimisul lui Dumnezeu pe pamant", iar finantarea deficitara este abia pe locul al patrulea in ierahia lor: pierdem talente uriase si platim neperformanta.

Profesorul Miclea ne-a explicat ce considera bun si ce nu in proiectul aflat in dezbatere publica si care sunt marile probleme ale Educatiei care ar trebui urgent abordate.

Cum apreciati proiectul de modificare a Legii Educatiei, aflat in dezbatere publica?

Va reamintesc una dintre regulile celebre ale lui Murphy, care zice ca, daca lucrurile incep prost, vor sfarsi si mai prost. Actualul proiect de modificare a Legii Educatiei a inceput foarte prost. Argumentele sunt multe, dar ma rezum la trei.

Intai, acest proiect nu are in spate nicio analiza fundamentata a starii Educatiei si nicio strategie intemeiata pe ea. Legile sunt mijloace, nu sunt scopuri; faci legi pentru ca, prin ele, sa isi atingi niste obiective, pe care, in prelabil, le-ai fundamentat printr-o analiza si le-ai prins intr-o strategie agreata de principalii actori.

Daca nu exista o alta analiza a sistemului si alte tinte de dezvoltare decat cele care au stat la baza actualei legi, atunci la ce bun sa schimbi legea? Adica "pe ce te bazezi, dom'le?", cum ar zice Moromete.

In al doilea rand, actualul proiect, facut public de Guvernul Ponta, nu integreaza nici macar propriile ordonante de urgenta, prin care a modificat actuala lege. Din neglijenta, din prostie? Nu stiu, dar nu le integreaza.

Si mai grav e faptul ca actualul proiect nu integreaza cerintele Curtii Constitutionale. De exemplu, art. 18 (1), referitor la predarea Religiei in scoala, a ramas la formularea de dinaintea deciziei Curtii Constitutionale referitoare la Religie. Cum poti sa supui discutiei publice un astfel de proiect, cu articole evident neconstitutionale?

In al treilea rand, al cui este acest proiect legislativ? Al Guvernului? Pai, atunci, de ce dl ministru spune ca n-a contribuit la elaborarea lui, iar dl Ponta spune ca nu-i nicio graba cu schimbarea legii actuale? E al comisiei parlamentare? Pai, atunci, de ce d-na Andronescu, presedinta acestei comisii, se disociaza de el, iar comisia respectiva tace malc?

Rezumand, situatia actuala e cam asa: va propunem un proiect de lege, pe care nu ni-l asumam, nici nu prea suntem de acord cu el, dar voi luati-l in dezbatere publica, fraierilor! Ramai stupefiat.

Pe fond, sunt prevederi bune, prevederi gresite?

Actualul proiect amesteca prevederi retrograde cu prevederi corecte. De pilda, e o mare eroare sa revii cu clasa pregatitoare la gradinita, dupa ce ea si-a probat pe deplin viabilitatea. Sau sa renunti la procesul de abilitare, prin care tinerii cercetatori exceptionali puteau sa conduca doctorate inainte de a deveni profesori, fara criterii de vechime.

E, insa, foarte bine ca profesorii sa fie angajatii scolii, nu ai sistemului de invatamant. Scoala te angajeaza, scoala te da afara, daca ai o prestatie didactica mediocra si Consiliul de administratie solicita acest lucru. La fel, e bine ca functia de director se ocupa prin concurs, nu prin numire politica.

Dar, inca o data, tot Guvernul Ponta a anulat prin ordonanta aceste lucruri, asa ca unde e Guvernul Ponta? In ordonantele de urgenta care spun ca profesorii sunt angajatii sistemului si directorul e numit de Inspectoratul Scolar General sau in acest proiect legislativ care spune exact contrariul? Or, un minim de logica, principiul identitatii, ne spune ca nu putem sustine, in acelasi timp, si ceva, si contrariul sau.

Mai sunt si alte prevederi bune, unele preluate dintr-o varianta mai radicala a actualei legi, la care am lucrat in 2010, dar care n-a fost chip sa treaca de comisiile parlamentare.

De pilda, contractul dintre scoala si parinti, admiterea organizata de licee acolo unde numarul celor inscrisi depaseste numarul de locuri, calificative la Religie in loc de note, bacalaureat la unele discipline pe parcursul semestrului al doilea sunt idei foarte viabile.

Contractul dintre scoala si parinti l-am introdus chiar eu, prin ordin de ministru in 2005, dar a fost boicotat intens de directori, poate acum avem o sansa in plus.

Considerati ca e, intr-adevar, nevoie de o modificare a Legii Educatiei?

Cum am mai spus, legea e un mijloc, nu un scop. Schimbi o lege numai cand ai o noua analiza si o noua viziune despre optimizarea sistemului. Cele mai multe dintre prevederile extrem de progresiste ale actualei legi, de exemplu, ierarhizarea programelor de studii si finantarea pe baza pozitiei in ierarhie, evaluarea cadrelor didactice pe criterii de performanta si salarizarea diferentiata, angajarea/concedierea profesorilor de catre scoala etc., au fost abrogate prin ordonante sau, pur si simplu, nu se pun in aplicare.

Potentialul de optimizare a realitatii prin actuala lege este inca enorm. Dar e adevarat ca ea ii favorizeaza pe cei performanti din sistemul de educatie-cercetare, nu pe cei multi si mediocri, de aceea, a fost intampinata cu atata ostilitate.

Putine domenii au suferit modificari legislative la fel de dese si de profunde ca Educatia, modificari invocate si de dvs. De ce aceasta instabilitate record?

Cele mai multe modificari au fost facute "din pix", fara vreo analiza riguroasa, fiind menite sa acomodeze interesele unor actori din sistem, nu sa imbunatateasca sistemul. Doar in spatele actualei legi am avut un demers riguros: analiza (raportul Romania educatiei, Romania cercetarii) - pact (Pactul National pentru Educatie) - strategie (strategia derivata din Pact si semnata de sindicate: Educatie si cercetare pentru societatea cunoasterii) - lege (Legea 1/2011).

Nu o spun deloc cu mandrie, o spun cu mare tristete. Daca schimbarile de pana acum erau toate riguros fundamentate, altfel arata scoala romaneasca. N-a fost sa fie.

Care vi se par in acest moment marile probleme ale invatamantului romanesc? E doar o chestiune de finantare?

As vrea sa spun, mai intai, ca problemele din sistem sunt atat de grave si de cronice, incat ele nu pot fi rezolvate de vreun ministru al Educatiei, chiar daca acesta ar fi trimisul lui Dumnezeu pe pamant. E nevoie de un angajament conjugat, al Guvernului si al Parlamentului, pe termen lung, monitorizat intens de societatea civila.

Cat priveste problemele majore, eu cred ca principala problema nu e finantarea, ci eficienta. Cheltuim resurse (platim profesori, modernizam scoli), dar 30-40% dintre elevi nu promoveaza Evaluarea nationala sau Bacalaureatul! Performantele sunt mult prea slabe fata de resursele utilizate.

Chiar si performantele exceptionale obtinute de elevii romani la olimpiade se obtin cu multe meditatii suplimentare si cu efort urias din partea parintilor si elevilor. Platim neperformanta si platim suplimentar enorm performanta superioara. Acesta nu e un sistem eficient.

A doua problema este echitatea. Daca te nasti la tara, aproape ca esti condamnat la subperformanta. Daca nu ajungi la cele 2-3 scoli bune din oras - ai sanse tot mai mici sa te realizezi in viata. Cum au aratat si evaluarile din 2014, scoala romaneasca nu produce egalizarea sanselor, dimpotriva, adanceste inegalitatea. Pierdem talente uriase pentru ca nu asiguram copiilor egalitatea sanselor de a accede la resurse educationale de calitate.

A treia problema - relevanta pe piata muncii. Aceasta problema se vede cel mai clar la nivel universitar. Universitatile colcaie de profesori care in viata lor n-au facut ceea ce predau: de profesori de marketing care n-au facut in viata lor o campanie de marketing, de profesori de jurnalism care n-au creat niciun ziar, de profesori de inginerie care n-au lucrat un ceas intr-o firma, de profesori de pedagogie care n-au stat o ora la clasa... Universitatile isi vad mai degraba de interesul lor decat de interesul public. Adesea, au mai putina responsabilitate sociala decat firmele.

Abia a patra problema e finantarea. E nevoie de minimum 6% din PIB pe o perioada de minimum 10 ani ca sa iesim din acest marasm al Educatiei. Dar banii trebuie dati diferentiat, daca vrem sa insanatosim sistemul: dam bani la cei performanti; dam bani pentru reducerea inegalitatilor dintre scoli si pentru pregatirea profesorilor; dam bani la cei care sustin piata muncii.

Nu dam bani mediocrilor, nu dam bani celor care ignora cerintele mediului socio-economic si ale absolventilor. Sunt multi oameni din sistemul de educatie-cercetare care primesc prea multi bani pentru calitatea lamentabila a prestatiei lor. Acestia ar trebui dati afara, altfel nu insanatosim sistemul. O sa avem demonstratii de strada, o sa fim improscati cu noroi, dar, in final, insanatosim scoala noastra.

Aveti in egala masura competenta didactica si de psiholog. Spectacolul politic, cu un premier care supravietuieste nepedepsit plagiatului si ramane in functie, desi este suspect de grave fapte penale, cum influenteaza mentalitatea elevilor? Dar ofensiva DNA?

Mentalitatea elevilor e mult mai influentata de atitudinile profesorilor decat de ce se intampla cu premierul. Daca tu, ca profesor, imi predai cu lehamite, nu te astepta ca eu, ca elev, sa invat cu entuziasm. Nici sa te respect.

Cat priveste ofensiva DNA, cred ca ea este apreciata de catre elevi. Tinerii sunt intotdeauna mai justitiari, mai transanti decat noi, cei trecuti prin viata. Asa ca aceasta combativitate a DNA converge cu justitiarismul lor inerent si aceasta e bine. Ponta, pe de alta parte, ofera un contramodel. In niciun caz nu inspira la munca cinstita.

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...

Ungaria dă asigurări că susține aderarea deplină a României la Schengen. Măsurile decise în urma vizitei lui Cătălin Predoiu la Budapesta VIDEO

Ungaria va continua să susţină accederea României în spaţiul Schengen cu frontierele terestre în acest an, a transmis ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, în urma unei...