Oglinda magica pusa in fata scolii de azi

Oricat de mult mi-au placut si ori de cate ori am recitit basmele lui Andersen, mereu am evitat Craiasa Zapezii, pe care am citit-o numai fortata de bibliografie. Mai bine hohoteam reluand Fetita cu chibriturile decat sa indur ideea aceea infricosatoare a unei oglinzi care transforma in hidosenie tot ceea ce se reflecta in ea si ale carei cioburi incremeneau sufletul intr-un cub de gheata, iar privirea intr-un caleidoscop de slutenie. Habar n-aveam atunci ca oglinda aceasta se va pogori asupra noastra cu adevarat sub forma prezentei epidemii.

Dincolo de inevitabilele balbaieli ale autoritatilor de pretutindeni, epidemia de Sars-Cov2 a pus in fata societatii, dar, mai ales, invatamantului romanesc o astfel de oglinda in care, reflectandu-se, putine au mai ramas aspectele articulate.

Confruntate cu o amenintare despre care prea putine se stiau, autoritatile statului au fost nevoite sa se arunce cu capul inainte intr-un scenariu de invatare online pentru care stiau prea bine ca nu suntem pregatiti, insa care parea singura solutie la acel moment. Abia atunci a inceput oglinda sa scoata la iveala slutenia teribila a unei scoli construite pe artificialitate si impostura.

Azvarlite peste noapte in apele tulburi ale invatarii asistate de calculator, unitatile din invatamantul preuniversitar si universitar deopotriva au fost nevoite sa invete sa inoate, ba chiar sa o faca in contra curentului si cu o mana legata la spate.

Curentul era involburat de decenii de programe sufocate de notiuni abstracte, indesate cu materie multa si prea adesea inutila, menita sa pregateasca elevii pentru examene, nicidecum pentru viata, de lipsa dotarilor adecvate secolului XXI si a cadrelor didactice calificate corespunzator pentru integrarea calculatorului in predare si evaluare.

Cat despre mana legata la spate, aceasta a fost, de asemenea, opera autoritatilor. Poate fiindca suntem in an electoral, poate pentru a minimiza socul dusului rece administrat scolilor, ministerul nu doar ca nu a venit rapid cu modificari ale ROFUIP pentru a reglementa activitatea profesorilor si elevilor in conditii de invatare online, nici nu s-a mobilizat in vederea asigurarii infrastructurii tehnice necesare, dar a mai venit si cu solutii pentru incheierea mediilor fara a tine cont de activitatea de pe cel de al doilea semestru, care incepuse deja din ianuarie.

Rezultatele le stim cu totii. Chiar mai grav, incetineala cu care s-a miscat Ministerul Educatiei continua sa produca efecte si acum, la luni bune de la declansarea pandemiei cand invatarea sincron, hibrid sau doar online nu doar ca nu reuseste sa convinga, ci da semne ca va esua lamentabil.

Stim deja ca deopotriva autoritatile locale si cele guvernamentale au fost prinse pe picior gresit si dotarea unitatilor scolare s-a facut tarziu, prost, insuficient, iar in mediul rural, cu mici exceptii, situatia e de-a dreptul tragica, insa mai grava este inversunarea retrograda cu care se respinge invatarea hibrid sau online pe care, aproape unanim, corpul profesoral si familiile elevilor o desfiinteaza ca inutila.

Desi nu cred ca poate suplini invatarea din clasa, nici nu impartasesc scepticismul colegilor mei cu privire la ineficienta studiului hibrid sau online. Dupa socul primelor zile de dupa 11 martie cand abia am reusit sa imi formez primele clase in sistem Google Classroom si sa inteleg, petrecand ore vizionand tutoriale despre avantajele si dezavantajele platformelor ce se pot utiliza pentru intalniri online, am inceput sa vad luminita de la capatul tunelului.

Platforma Google Classroom ii ofera profesorului acces nelimitat la resursele de pe Internet si o multitudine de aplicatii pe care le poate folosi impreuna cu elevii, inclusiv o tabla interactiva pe care elevii pot rezolva exercitiile propuse de profesor. Pe langa temele care pot fi realizate in format electronic, aceeasi platforma, dar si multe altele, cum ar fi Kahoot sau Quizzlet, pot fi utilizate nu doar pentru teste cu itemi obiectivi, dar si pentru invatare, nemaivorbind de variatele modele de table interactive, cum este Miro, care pot deveni instrumente excelente de studiu, tocmai fiindca permit adaugarea de linkuri utile, fise, inregistrari audio sau video, exercitii si texte.

Pe langa acestea, Internetul ofera acces gratuit la o multitudine de aplicatii ce pot fi instalate pe telefoanele mobile, astfel incat elevii aflati in clase in timpul scenariului galben sa poata interactiona cu cei de acasa, evitand astfel monotonia sau implicarea exclusiva a elevilor prezenti fizic in desfasurarea orelor.

De moment ce instrumentele exista, ce lipseste asadar? Poate viziunea de ansamblu. In egala masura, profesorii si familiile nu reusesc mereu sa inteleaga cum va arata lumea viitorului pentru care trebuie pregatiti acesti copii. Fara doar si poate, viitorul va fi mai tehnologizat decat ne putem imagina acum si capacitatea de adaptare la realitate si la noile tehnologii va fi esentiala. Este deja o problema serioasa ca ne educam elevii cu creta la tabla, in loc sa-i vedem evoluand pe tablete sau laptopuri in timpul orelor de curs.

Sistemul hibrid ofera tocmai aceasta sansa, a unei modernizari rapide a metodelor de predare utilizate de profesori si a stimularii creativitatii ambelor parti, elevii si profesorii lor, micsorand in acelasi timp prapastia care ii desparte pe Boomeri de Generatia X.

O constanta a teoriilor pedagogice si sociale a ultimelor decenii este invatarea continua ce se doreste a fi un mod de viata si este valoarea ce trebuie formata de scoala alaturi de familie inca din anii de invatamant prescolar. Aceasta invatare continua presupune pe de o parte dorinta de acumula cunostinte, pe de alta parte abilitatea de studiu independent. Sistemul actual de invatamant a esuat la formarea ambelor.

Este important sa ne asumam obligatia de a forma un elev care sa cunoasca instrumentele de invatare si cum poate dobandi acces la ele (biblioteci virtuale, cursuri online, tutoriale, etc), dupa cum sa recunoastem ca la maturitate procesul de invatare este preponderent independent, iar formatorul ofera doar feedback si ghidare. Cand realizam cat de diferita este cunoasterea la maturitate, intelegem de ce rata abandonului universitar este asa de mare, iar cea a absolvirii cu examen de licenta atat de mica in Romania. Cauza ar putea-o reprezenta absenta independentei de invatare si a apetitului pentru invatare.

Studiul asistat de calculator inseamna formarea de cunostinte, dar si de competente digitale care permit ulterior dezvoltarea altor competente si abilitati. Un elev familiarizat de timpuriu cu instrumentele oferite de Google Suite, nu va avea probleme in a se adapta unui mediu universitar ce presupune mult lucru independent, sau pietei fortei de munca, atat de dinamica in zilele noastre.

In plus, odata descoperite resursele infinite ale studiului online, de ce am exclude alfabetizarea elevilor aflati in zone defavorizate sau a celor care nu beneficiaza de personal calificat, asa cum este mult prea des cazul in mediul rural? Logistica necesara implementarii unui astfel de program la nivel national este ridicol de accesibila comparativ cu costurile inspaimantatoare ale continuei reflexii in oglinda analfabetismului functional.

Departe de mine ideea de a ne inchina studiului asistat de calculator ca unui salvator al scolii romanesti. Pentru ca acesta sa functioneze este necesar ca toate fortele statului si societatii sa conlucreze. Autoritatile locale, responsabile pentru dotarile tehnice, au datoria de a o face transparent, la costuri mici si cu tehnica, softuri si programe antivirus de calitate. Cele statale trebuie sa se mobilizeze in vederea modernizarii programelor scolare ce au nevoie urgenta de reasezarea pe alte baze decat cele de pana acum, a regandirii sistemului de evaluare si a digitalizarii masive a manualelor si auxiliarelor scolare. Familiile trebuie incurajate sa accepte schimbarea ca parte a realitatii careia copiii nostri vor fi fortati sa se adapteze, fiind, in acelasi timp, chemate sa se implice mai mult in dezbaterile din agora educationala.

Nu intamplator am lasat la urma cadrele didactice, atat de vetust numite inca" dascali". Profesorul nu este un dascal care ingana pe de rost canturi incremenite in proiectul educational de decenii. El are nevoie de incurajare sa depaseasca acest cadru restrictiv al programei, sa se concentreze pe competentele ce trebuie dobandite de elev, pe formarea unor valori morale si achizitionarea de cunostinte stiintifice punand binele copilului in centrul activitatii sale.

Revenind la teama mea de oglinda din Craiasa Zapezilor care pocea tot frumosul din lume, reamintesc ca uratenia ei a fost totusi invinsa de dragoste, prietenie si loialitate. Pandemia careia ne luptam sa-i rezistam si in scoli a pocit deja diformul sistem educational romanesc, dar asta nu inseamna ca iubindu-ne copiii mai mult ca puterea nu putem sa facem imposibilul, sa reformam educatia.

Lacramioara Bozieru este de 25 de ani profesor de engleza intr-un liceu bucurestean. Viseaza la modernizarea invatamantului si crede ca pandemia prin care trecem ar putea avea un singur rezultat pozitiv: digitalizarea sistemului educational.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Peste 1 milion de români au consumat cel puţin o dată droguri. Avertismentul unui expert

Numărul românilor care au încercat cel puţin o dată în viață drogurile se apropie de 1,5 milioane, o creştere cu circa 50% faţă de cel mai recent raport oficial, a declarat marți, 23...

Gabriela Firea iese în stradă. Candidata PSD la Primăria Capitalei vrea întâlniri directe cu electoratul

Gabriela Firea, candidatul PSD la Primăria Capitalei, nu va sta la birou în timpul campaniei electorale. Firea a declarat miercuri, 24 aprilie, că îşi va axa campania în primul rând pe...