Opinii: Eu nu stie romaneste

Este bizara si de neinteles obstinatia unora de a persevera in niste idei care sunt de natura sa le produca pe viitor mari si serioase deservicii. Ma gandesc anume la taraboiul care s-a iscat pe tema celebrei de acum Legi a Educatiei in varianta care se doreste cu ardoare a fi asumata si care era (si mai este) cat pe ce sa produca o criza politica majora.

Este o lege care are cel putin un cui al lui Pepelea si anume prevederea conform careia istoria si geografia sa se predea in limba minoritatilor, iar programa si manualul de limba romana sa fie si ele dedicate si specifice pentru clasele consacrate acestor minoritati. Sunt lucruri care ocupa de luni de zile agenda publica si care sunt intoarse cu osardie pe toate fetele, sunt subiecte de polemici, de anateme de amenintari cu motiuni, cu abandonuri ale Coalitiei.

Sa fie aceste lucruri chiar atat de importante din perspectiva unor interese, legitime de altfel, de prezervare a identitatii etno-lingvistice a maghiarilor si altor minoritati? Sincer, ma indoiesc! Nu pentru ca n-au fost in istorie momente in care disolutia identitara a minoritatilor nu s-a dorit sau nu s-a practicat. Inclusiv in perioada istorica de dinaintea lui '89. in care lozinca: "O tara, un popor, un conducator!", preluata fara plata drepturilor de autor de la sloganul nazist: "Ein Reich, ein Volk, ein Fuhrer!", facea o remarcabila cariera.

Avem, avem

Tentative de asimilare ale romanilor de catre maghiari si ale maghiarilor de catre romani au existat. Dar ele tin de domeniul unei istorii ale caror ape involburate s-au mai linistit. Si ar fi cazul sa se linisteasca definitiv. Avem astazi granite permeabile, drepturi culturale si de afirmare a limbii si identitatii grupurilor etnice cat incape.

Avem o autonomie locala, care, chiar daca mai schioapata, nu este pe temeiul discriminarii lingvistice. Avem ministri, presedinti de consilii, prefecti, primari, consilieri de toate soiurile si natiile. Avem scoli, teatre, presa, festivaluri, ONG-uri si te mi miri ce institutii si manifestari organizate in beneficiul acestor minoritati.

Si atunci de unde supararea? De unde sentimentul unei vesnice insatisfactii? De ce studierea istoriei nationale si a geografiei in limba romana sa genereze atatea patimi. Ar fi poate doar o cale prin care copiii ar mai dobandi niscaiva deprinderi de utilizare a limbii oficiale, mai ales acolo unde ei nu prea au ocazia s-o auda.

De unde se naste si cu ce se hraneste obsesia aceasta a enclavizarii, a construirii unui apartheid autoimpus, mai ales intr-o Europa unita, multiculturala si multietnica? Caci necunoasterea si nerecunoasterea necesitatii unei limbi de comunicare interetnica intr-acolo conduce, iar aceasta limba nu poate sa fie decat limba majoritatii.

Ar fi absurd sa ne imaginam ca toti locuitorii Romaniei sa invete fie limba unei minoritati, fie o limba straina ca sa poata comunica intre ei. Cu toate asigurarile ca acest lucru nu se doreste, in fapt, de multe ori, cunostintele de limba romana ale unor membri ai minoritatilor nationale se reduc la propozitia din titlul de mai sus.

Argumentul suprem

Ceea ce nu se realizeaza sau se ignora din considerente meschine este ca aceasta inaptitudine contravine exact dezideratelor perpetuarii acestor grupuri etnice pe pamantul parintilor si stramosilor lor. Este argumentul cel mai convingator care-i determina sa emigreze in patria lor lingvistica, acolo unde nu vor mai avea asemenea dificultati. Iar plecarea lor subtiaza evident numarul membrilor acestor grupuri si pericliteaza continuitatea lor in acest spatiu.

Inclusiv senatorul UDMR, Gyorgy Frunda (un foarte bun cunoscator al limbii romane) observa ca Legea dublei cetatenii, adoptata sau in curs de adoptare de parlamentul Ungariei, nu rezolva nimic si ca in perspectiva nu va face decat sa stimuleze emigrarea maghiarilor transilvaneni in Ungaria.

Daca pe moment agitatia pe tema limbii poate sa produca o mobilizare a cercurilor radicale, a simplilor votanti in beneficiul UDMR sau a altor formatiuni politice ale maghiarilor, in perspectiva, ea risca sa duca la o ingustare a bazei electorale a acestor partide pana la limita neatingerii pragului parlamentar. Aceasta s-ar putea defini si ca o abilitate de a-ti taia cu maiestrie craca de sub propriile-ti picioare.

PNL și PSD așteaptă "clarificări" de la Cătălin Cîrstoiu, "în această săptămână". Când va fi anunțată decizia în privința candidatului la Primăria Capitalei

Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a afirmat, joi seară, că, în acest moment, Cătălin Cîrstoiu este candidatul alianţei PSD-PNL, dar acesta trebuie să clarifice public toate aspectele care...

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...