Poate trece sistemul nostru de educatie publica de la "comanda-si-control" la autonomie?

Societatea trebuie sa stie ca multe scoli nu vor trai sentimentul de autonomie, acum cand autoritatile superioare (Ministerul Educatiei, inspectoratele scolare) le ofera libertatea de a-si lua propriile decizii.

Dimpotriva chiar: multi dintre decidentii locali din scoli vor incerca un sentiment si mai mare de neputinta si dependenta. Asa cum niciun subordonat cu potential real, dar care nu are practica gandirii cu mintea sa, nu se simte autonom cand managerul care i-a fost jandarm permanent si care i-a dat mereu ordine ii spune dintr-o data: "de azi ma bazez pe tine sa faci cum crezi tu ca e mai bine, dar sa nu o dai in bara!".

Orice criza este o ocazie excelenta pentru o schimbare majora in orice domeniu, in orice sistem, inclusiv in scoala romaneasca. Acum - chiar in haosul inceperii acestui an scolar - Ministerul Educatiei are marea sansa sa imbunatateasca dialogul si calitatea conversatiilor cu scoala pe care o pastoreste. O sansa pe care o poate fructifica sau una pe care o poate pierde - din nou. Scolilor li s-a solicitat de la Minister sa ia initiativa, sa se comporte autonom, sa propuna scenariul in care vor sa lucreze (verde, galben, rosu). Felul in care autoritatile vor raspunde propunerilor pe care le primesc si felul in care vor interactiona cu scolile in acest inceput de an va insemna un pas de evolutie sau unul de regres pentru intreg sistemul.

Autonomia unui individ, a unei echipe sau a unei organizatii se deprinde, se sustine si se cultiva in timp, in parteneriat cu sistemul din care acestea fac parte. A fi autonomi inseamna sa avem incredere sa ne folosim creativitatea innascuta pentru a ne depasi convingerile limitative pe care le avem fiecare din noi. A fi autonomi inseamna sa ne construim cu curaj optiuni si posibilitati noi. A fi autonomi inseamna sa avem convingerile necesare si sa stapanim competenta de a obtine singuri resursele, mijloacele si suportul de care avem nevoie pentru a progresa "din-aproape-n aproape".

A fi autonomi inseamna sa stim sa cooperam constructiv cu cei din jur chiar si sub presiune, chiar si cu adversarii. Autonomia creste atunci cand se incurajeaza initiativa si asumarea responsabilitatii. Invitatia la autonomie determina o reactie defensiva atunci cand ceri cuiva sa se descurce singur, dar pe care nu l-ai ascultat, nu l-ai pregatit pentru asta si nu l-ai sustinut cu adevarat de-a lungul timpului.

De peste 7 ani petrec mult timp in proiecte dedicate imbunatatirii sistemului de educatie din Romania, in proiectul #FizicaAltfel, alaturi de Centrul de Evaluare si Analize Educationale (CEAE) unde sunt si membru in Consiliul Director. Am intalnit in toata tara profesori de fizica minunati, inspectori generali, directori de scoli si colegii care au facut ca lucrurile sa se miste macar un pic mai repede in directia buna. In toti acesti ani, am fost surprins sa vad curajul cu care multi profesori isi infruntau fricile si orgoliile pentru a se adapta si a se sprijni intre ei, cu scopul de a invata o metoda moderna de predare a fizicii cu care sa le redeschida elevilor apetitul pentru aceasta disciplina. Cei mai curajosi si mai autonomi dintre profesori si-au construit structuri de colaborare intre ei, pentru a face ei insisi mai usor fata schimbarii pe care doreau sa o vada in educatie. Vreau sa spun ca exista (inca) in sistemul de educatie oameni care asteapta sa li se ofere spatiul pentru a lua initiativa.

Pe un fond de incredere foarte subreda intre majoritatea scolilor, pe de o parte, si Ministerul Educatiei, pe de alta parte, un raspuns intr-un stil neadecvat al celor din urma ii va determina pe profesorii din scoli sa faca un pas inapoi, sa devina mai pasivi sau chiar sa renunte la disponibilitatea pentru efort suplimentar voluntar de care este acum atat nevoie. Daca si-au batut capul sa munceasca impreuna si sa sustina propunerile pe care ei le gasesc cele mai potrivite, iar prin felul in care raspunde si se comporta Ministerul Educatiei nu arata ca le apreciaza onest efortul, se va intampla ce am scris mai sus! Sigur, profesorii se vor decide sa execute ce li se dicteaza de la Minister - exact ceea ce nimeni din societate nu mai doreste. Pentru ca nu mai vrem profesori pasivi, care la randul lor sa se rezume la a le dicta elevilor lectia!

Fara urma de indoiala, felul in care Ministerul a pregatit peste vara conditiile si infrastructura necesare nu poate primi nota de trecere. Toata lumea este nemultumita, de la parinti si copii, la profesori, la consiliile de administratie ale scolilor, si insusi Ministerul. In opinia mea, partea buna din criza inceperii acestui an scolar este intentia statului de a sustine cresterea autonomiei locale a scolilor. In criza, strategiile de conducere prin centralizare sunt oricum catastrofale. Statul lasa acum managementului scolilor autonomie in decizii si organizare, iar profesorilor - inca si mai multa autonomie in continuturile care trebuie predate. Nu este insa suficient. Lasate asa, lucrurile ar parea mai mult o fuga de resaponsabilitate si sunt sanse mari ca tocmai aceasta intentie sanatoasa sa i se intoarca statului impotriva.

Iata mai jos doar cateva lucruri pe care cred eu ca le-ar putea face acum Ministerul Educatiei pentru a profita de acest haos si a evolua, pentru a fi cu adevarat util in cresterea generatiilor de elevi din acesti ani dificili.

* Infrastructura ramane prioritatea "0". Pentru ca digitalizarea nu era o prioritate pentru scoala romaneasca inainte de pandemie, nu are cum sa ne iasa totul bine in doar cateva luni. Ministerul trebuie acum sa improvizeze si trebuie sa aiba curajul sa spuna asta. Sa faca maximul posibil si cu maximul de transparenta pentru asigurarea a cat mai multe elemente de infrastructura. Sa recunoasca ca a gresit, ca pregatirile au fost facute prost, ca nu vor gasi solutii pentru toate situatiile, ca unele solutii vor veni mai tarziu, "vazand-si-facand", dar vor face efortul maxim posibil.

* Sa asculte cat se poate de bine preocuparile celor de la care asteapta sustinere: directori de scoala, profesori, asociatii de parinti, consiliile de adminsitratie ale scolilor, etc. Ministerul va fi hulit, va fi improscat cu noroi, se vor cere demisii si caderea unor capete - asa merg lucrurile peste tot in viata, astea sunt momente pe care si le asuma liderii in functii de inalta responsabilitate. Dar faptul ca acesti oameni vor fi ascultati cu adevarat va arata ca Ministerului ii pasa cu adevarat de ei, chair daca acum a dat-o in bara. Construirea constanta a increderii este fundatia oricarui parteneriat, iar reconstruirea ei incepe prin capacitatea celui care a gresit de a recunoaste asta si de a-i asculta pe cei pe care i-a dezamagit (asa e peste tot in viata de zi cu zi).

* Sa aprecieze explicit eforturile locale si sa arate ca poate invata din solutiile gasite de unele scoli. Perioadele de criza sunt momente foarte bune de invatare. Elevii au mare nevoie acum de profesori increzatori, creativi, optimisti si cu energie pozitiva! Oamenii din intreg aparatul administrativ al ministerului trebuie sa se aseze cu adevarat in slujba scolilor si a profesorilor, si sa vaneze ocazii de a aprecia deschis eforturile acestora. E nevoie de asta pentru ca profesorii sa-si creasca capacitatea de adaptare la predarea in online, sa gaseasca cele mai bune solutii si sa simta ca eforturile lor sunt apreciate. Si sa nu abandoneze sau, mai grav, sa mimeze implicarea. Prin felul in care oamenii din aparatul adminsitrativ arata curiozitate si interes pentru felul in care se simt profesorii si directorii din scoli, vor da dovada ca au leadership-ul de care e nevoie in aceasta perioada.

* Sa faca astfel incat profesorii si alti decidenti locali din scoli sa se simta implicati si sustinuti. Ordinele de ministru venite cu limbaj rece pe email sau fax, pe canalele de comunicare birocratice si administrative nu tin loc si de dialog intre autoritati si scoli, nu genereaza angajament si implicare. Ministerul are misiunea de a descoperi in aceste zile cum sa obtina de la profesori solidaritate, implicare si sprijin reciproc intre acestia. Trebuie sa descopere rapid o forma prin care sa fie perceput ca are o intentie onesta de a controla mai putin, de a comanda mai putin de la centru, si totusi sa fie prezent, la-ndemana si o plasa de siguranta de ajutor cand este nevoie.

Stim cu totii ca statul nostru nu are acest antrenament si nici postura potrivita pentru astfel de roluri, dar poate sa invete sa faca niste (primii?) pasi in aceasta criza?

Viorel Panaite, Managing Partner Human Invest & Ken Blanchard Romania, este unul din pionierii care au pus bazele si au dezvoltat piata serviciilor de training din Romania, in special a programelor de "leadership development". A fondat Human Invest in 1999, iar de atunci isi sustine echipa sa construiasca si sa implementeze proiecte pentru clientii acesteia. Se implica pro-bono dezvoltarea unor organizatii non-guvernamentale, non-profit, precum: Centrul de Evaluare si Analize Educationale (CEAE), AIESEC Romania, Teach for Romania, ARDOR, Leaders Romania.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

O importantă țară europeană elimină temele pentru acasă obligatorii pentru elevi

În Polonia, temele obligatorii pentru acasă au fost anulate în cazul elevilor din clasele I-III, iar în cazul claselor IV-VIII, sunt facultative, transmite Euronews. Reforma a intrat în...

Atac sub centură la Simona Halep: ”S-o anunțe cineva. Țara aia unde a avut ea domiciliul când era mai mică...”

Din cauza unei afecțiuni medicale, Simona Halep a ratat meciul pe care echipa României l-a susținut la finalul săptămânii trecute cu Ucraina, în competiţia Billie Jean King Cup. În...