Profesorul Mircea Miclea, despre "intelepciunea pixului" si felul in care sunt mintiti elevii Interviu

Rezultatele slabe ale examenelor de capacitate si de bacalaureat de anul acesta cuantifica, de fapt, iluzia pe care profesorii le-o creeaza elevilor, afirma fostul ministru al Educatiei, profesorul Mircea Miclea.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, Mircea Miclea a explicat ca

profesorii dau note prea mari fata de cunostintele pe care le au elevii si le fac astfel un mare deserviciu: "ii fac pe elevi sa aiba iluzia cunoasterii, sa creada ca stiu, cand, de fapt, nu stiu. Daca eu iau note mari pe nimica, de ce m-as stradui sa invat mai mult?".

In plus, spune fostul ministru al Educatiei, "datele sunt musamalizate, in loc sa genereze decizii si actiuni reformatoare", iar o asemenea incercare este si recenta modificare a Legii educatiei.

Profesorul Miclea a analizat in interviul pentru Ziare.com cateva dintre cele mai controversate aspecte ale ordonantei de guvern: "Mediocritatea poate sa stea linistita pana la pensie, nimeni n-o poate tulbura. (...) Traim in tara in care intelepciunea pixului e mai tare decat datele empirice si analiza riguroasa."

Cum evaluati rezultatele recentelor examene nationale? Ce spun ele despre starea Educatiei din Romania si despre nivelul elevilor?

Daca examinam datele de la evaluarile nationale din acest an, capacitate si bacalaureat, putem spune ca aproximativ 30% dintre elevii de clasa a VIII-a si 40% dintre absolventii de liceu nu pot face fata unor standarde nationale de evaluare. Daca analizam si interpretam aceste date, putem spune multe lucruri. Mentionez cateva, mai relevante.

Evaluarea elevilor pe parcursul anilor scolari este distorsionata: profesorii dau note prea mari fata de cunostintele pe care le au elevii. Le fac un mare deserviciu: notele mari, obtinute pe cunostinte putine, ii fac pe elevi sa aiba iluzia cunoasterii, sa creada ca stiu, cand, de fapt, nu stiu.

Teoria lor despre invatare este determinata, in primul rand, de cum se face evaluarea: ce si cat invat eu ca elev depinde, in mod fundamental, de cum ma evaluezi tu ca profesor. Daca eu iau note mari pe nimica, de ce m-as stradui sa invat mai mult? Procentele pe care le-am prezentat mai sus arata marimea acestei iluzii, pe care profesorii o creeaza elevilor.

Datele sunt musamalizate, in loc sa genereze decizii si actiuni reformatoare. De cel putin 3 ani avem cam aceleasi rezultate la capacitate si bacalaureat, care, din pacate, concorda cu rezultatele obtinute la PISA.

A fost penalizata vreo scoala, vreun professor sau director pentru aceste rezultate? Nu. A initiat ministerul, asa cum ar fi trebuit, un program de interventie preventiva: sa identifice copiii, scolile cu risc si sa stabileasca un plan de masuri, monitorizat riguros, pentru reducerea riscului de esec? NU!

In loc sa aloce preventiv resurse, pentru a reduce esecul la bacalaureat, guvernul (vezi OUG 49/ 2014) ii lasa pe elevi sa pice examenele si abia apoi le ofera meditatii gratuite. Unde e logica?

Orientarea scolara si profesionala se face de mantuiala sau nu se face deloc. Consilierea in cariera a disparut din programa scolara, a devenit subiect al orei de dirigentie, care adesea nu se tine. Elevii nu sunt invatati sa-si descopere punctele tari si punctele slabe si nici sa-si aleaga ocupatii potrivite cu profilul lor ocupational.

Rezumand, tragedia nu este atat in rezultatele obtinute in acest an, cat, mai ales, in faptul ca, pe baza lor, nu se implementeaza niciun plan de masuri. Vedem cat de obtuz e sistemul educational: produce erori, dar nu face nimic ca acestea sa nu se repete.

A existat o culpa a celor care au elaborat subiectele la limba romana pentru examenul de capacitate? Au dreptate parintii care ii acuza si sustin ca elevii au fost indusi in eroare?

Da, cred ca formularea subiectelor a lasat mult de dorit.

De ce an de an apar probleme cu formularea subiectelor? Ce e gresit in procedura de elaborare a acestora?

Apar astfel de probleme pentru ca, asa cum se intampla foarte frecvent in Romania, lucrurile se fac "la plesneala", in loc sa se bazeze pe stiinta si pe metoda riguroasa.

Exista o intreaga ramura a stiintelor educatiei - numita docimologie - care ne spune cum trebuie procedat, evident, daca ne pasa de ea. Intai creezi, pentru fiecare disciplina, un numar mare de subiecte de examen, practic o baza de evaluare. Apoi, pe parcursul anilor de studiu, pe esantioane semnificative de elevi, verifici corectitudinea subiectelor si, prin analiza statistica, nivelul lor de dificultate.

In ziua examenului nu faci altceva decat sa selectezi, din aceasta baza de subiecte deja validate, cateva, care constituie pachetul de evaluare. Nu te apuci sa creezi subiecte in preziua examenului, fara testarea lor empirico-statistica prealabila, asa cum se face acum.

Procedura, schitata mai sus, permite, prin analiza statistica, sa dai subiecte de acelasi nivel de dificultate in fiecare an, pentru a nu dezavantaja o generatie fata de alta. Ministerul are la dispozitie un intreg institut de Stiinte ale Educatiei si o armata de profesori prin care ar putea face o evaluare fundamentata stiintific a elevilor. Nu inteleg de ce, in acesti ani, indiferent cine a fost la guvernare, nu s-au utilizat fondurile europene pentru a rezolva aceasta problema.

Recentele modificari ale Legii educatiei au creat mari dezbateri. Si am sa ma refer la cateva care au generat cele mai mari controverse. Profesorii nu vor mai putea fi angajati decat in urma unui concurs organziat de inspectroatul scolar. Unii au criticat masura, altii au salutat modificarea spunand ca in acest fel ar fi asigurat un standard unitar al cadrelor didactice in toate scolile.

Standardele unitare sunt una, angajarea e cu totul altceva. Cei care le confunda ori sunt prosti, ori rauvoitori. Standardele unitare se asigura prin examenul de definitivat, care e organizat la nivel national, de catre minister, conform art. 241 din Legea Educatiei Nationale.

Dupa ce ai absolvit masteratul didactic (inclusiv stagiul practic), daca vrei sa profesezi ca profesor, trebuie sa promovezi examenul national de definitivat. Abia dupa aceea dobandesti titlul de profesor cu drept de practica in invatamantul preuniversitar.

Standardele unitare sunt, asadar, asigurate prin examen national. Concursul de angajare se poate apoi face la nivelul scolii. Avantajul oferit de LEN era ca scoala, care te angaja pe baza unui concurs, te putea si concedia, daca nu performai. Acum, prin noile modificari, daca un profesor are o prestatie profesionala lamentabila nu poate fi dat afara din scoala, pentru ca a dat concurs de angajare la nivel national. Mediocritatea poate sa stea linistita pana la pensie, nimeni n-o poate tulbura.

Doctoratul in regim de frecventa redusa nu este, pana la urma, o iesire din ipocrizie, deoarece oricum doctoranzii nu prea frecventau cursurile, in fapt? Doctoratul in regim de frecventa redusa "reprezinta o racordare a sistemului educational romanesc la practicile internationale si asigura egalitatea de sanse in ceea ce priveste accesul specialistilor la pregatirea profesionala de inalta tinuta stiintifica conferita de studiile doctorale", sustine Consiliul National al Rectorilor.

Consiliul National al Rectorilor este una dintre cele mai conservatoare structuri din sistemul educational. Rezolutiile acestuia sunt expresia universitatilor slabe din Romania, nu a celor performante, care sunt minoritare.

Doctoratul este un mijloc, nu un scop. Este principalul mecanism prin care iti formezi resursa umana pentru cercetarea performanta, cu scopul de a spori calitatea cercetarii. Reamintesc cat de prost suntem plasati in ranking-urile internationale si ca suntem ultimii la inovare, in Europa.

Iar formarea resursei umane pentru cercetare si cercetarea de varf se fac printr-o activitate dedicata - doctoratul cu frecventa. Doctoranzii pot fi folositi si ca asistenti universitari, conform legii. Cei care spun ca doctoranzii nu frecventeaza scoala ar trebui sa se uite la activitatea lor de cercetare; probabil ca e proasta si doctoranzii nu au ce invata, de aceea nici nu ii frecventeaza.

Probabil ca si-au angajat rudele sau sicofantii pe pozitii de asistenti si nu mai vor sa-i utilizeze pe doctoranzi. Ipocritul striga "Ipocritii"!

Exista doctorate la frecventa redusa si in alte tari, dar ele sunt oferite de universitatile mai slabe, nu de cele performante.

In plus, o serie de studii (vezi, de pilda, Doctoral studies and Qualification in Europe and the United States, publicat de UNESCO-CEPES) recomanda introducerea doctoratului la frecventa redusa doar ca doctorat profesional.

Reluand argumentul invocat de Consiliul National al Rectorilor, as spune ca doctoratul cu frecventa redusa reprezinta o racordare a sistemului educational romanesc la cele mai proaste practici internationale si asigura egalitatea de sanse pentru obtinerea titlului de doctor a celor performanti si dedicati stiintei cu cei care isi fac doctoratul dupa orele de serviciu.

Daca CNR considera ca formarea resursei umane pentru cercetare si cresterea calitatii cercetarii se fac prin doctorat cu frecventa redusa, ii recomand sa-si breveteze descoperirea si sa o prezinte celor de la Oxford sau Cambridge. Stiinta va avea numai de castigat.

Anul pregatitor pentru elevii fara Bac si organizarea celei de-a treia sesiuni de Bac reprezenta, in fond, sanse in plus acordate elevilor?

Am auzit acest argument populist, care este, in fapt, o aberatie logica, din doua motive.

Daca vrei sa oferi o sansa in plus unor elevi sa-si ia bacalaureatul, de ce ii ajuti dupa ce au picat examenul? De ce nu ii identifici din timp, si e atat de usor sa o faci, prin rezultatele la simulari sau performanta lor scolara, si sa le oferi meditatii gratuite inainte de bacalaureat?

Se confunda tratarea efectului cu tratarea cauzei. Performanta la Bac e un efect. Se incearca cosmetizarea efectului, in loc sa se atace cauzele: calitatea profesorilor, curriculum-ul, notarea distorsionata de-a lungul anilor de studiu, lipsa orientarii in cariera. Ca sa mai invoc si faptul ca multi absolventi nici macar nu au vrut sa se prezinte la examenul de bacalaureat. O adecvata orientare in cariera ar fi mult mai binevenita.

Nu ma mira insa aceste argumente populiste. Mediocritatea si grupurile de interese se legitimeaza intotdeauna prin populism.

In fine, cel mai rau lucru este ca toate aceste modificari ale legii s-au facut "din pix". In spatele Legii Educatiei Nationale, se afla o analiza riguroasa (vezi Raportul Romania Educatiei, Romania cercetarii), pe baza caruia s-au elaborat principalele solutii, agreate in Pactul National pentru Educatie.

Din acest Pact am derivat Strategia de reforma - Educatie si cercetare pentru societatea cunoasterii, iar Legea Educatiei Nationale a fost derivata ca o componenta de implementare a acesteia. Analiza - pact - strategie - lege, acesta a fost demersul, riguros.

Acum, dintr-o invartitura de pix, schimbam aproape totul. Traim in tara in care intelepciunea pixului e mai tare decat datele empirice si analiza riguroasa.

Citeste si:

Poate fi Maia Sandu o variantă pentru români? Analist: Scoate în evidență criza de leadership de la noi

Prin modestia și discursurile sale, președintele Republicii Moldova Maia Sandu se bucură de o popularitate uriașă atât la Chișinău, cât și în România, acolo unde tot mai mulți se...

Ce avere declara Sorin Oprescu când era primarul Capitalei. Artă de zeci de mii de euro cu salariu de 6.500 de lei

Sorin Oprescu a fost primarul Bucureștiului începând din 2008 până în 2015, an în care a fost reținut de Direcția Națională Anticorupție după ce a primit o mită de 25.000 de euro,...