- Sa te tunzi!
- De ce?
- Ca asa vrea doamna directoare! A ramas cu ideea asta de cand era tovarasa!
- Pai nu vreau. Libertate!
- Nici eu nu vreau, i-am spus sa ma tunda intai pe mine! Eu nu sunt frizer, sunt profesor.
Un dialog, recurent, intre mine, licean rocker si pletos, dar pletos serios nu ca pustiul de la liceul din Cluj, si dirigintele meu. Era prost vazut de conducere, ca un rebel, care tinea cu dintii la clasa lui. De la el am aflat ce inseamna libertate: razvratire si lupta cu regulile incorecte. Ne-a povestit mult despre comunism si despre cat de greu este sa ramai liber. Despre bucuria pe care multi oameni o gasesc in a impune altora reguli si in a-i verifica si sanctiona. Trebuie, ne spunea, sa ramai demn. Profesorul este pus acolo sa foloseasca elevului, nu sa il pedepseasca.
Este conceptul pe care l-am regasit in invatamantul catolic francez: principala valoare este demnitatea persoanei. Celalalt are aceeasi demnitate ca tine. Nu exista diferente, din acest punct de vedere, intre profesor, director, personal nedidactic si elev. Rolul scolii este sa sprijine elevul pe drumul pe care acesta si l-a ales, impreuna cu famila. Accompagner.
Un director care scoate elevii in curte ca sa-i stigmatizeze pentru ca au plete (discrete, nu ca pe vremea mea:) ) sau barba (de unde la varsta asta, noi nu aveam:) ) iese complet din rolul sau. Orice problema de acest fel se trateaza fara umilire, mai ales in public. Si in grup. Este o forma de violenta absolut inaceptabila, pentru ca este un abuz de putere. O diferenta in demnitate.
M-au socat multele reactii conformiste din mediul on-line impotriva, culmea, elevilor: sa respecte dom'le regulamentul ce atata se dau vedete? Sa se tunda, sa se rada, sa stea in banca lor. Nu, nu asa sta treaba. Regulamentul trebuie sa respecte persoana elevului. In cazul adolescentilor, o persoana chiar mai colorata, mai vesela, mai bogata in plete. Hey! Teachers! Leave them kids alone! Cat despre barba, revin la intrebare, de unde la varsta asta?
Directoarea din liceul meu nu prea indraznea sa se ia la harta cu dirigintele, care era foarte cunoscut in specialitatea sa, o somitate, multiplu autor de culegeri si manuale. Il trimitea la inaintare, cu orice ocazie, pentru a pedepsi clasa, pe directorul adjunct, care ne era si el profesor. El ne spunea imperativ sa ne tundem. Ne convoca in biroul directoarei. Tot nu m-am tuns. Am luat asa in barba multe lucrari de control, pur si simplu ca sanctiune. Ocazii se gasesc, atunci cand esti supravegheat in acest scop. Pedagogia inutila a pedepsei. Dupa multi ani de practica pedagogica, imi mentin opinia din liceu: este o rusine. Si nici nu functioneaza.
Aveam, pe atunci, urechile lipite de radio, la emisiunile lui Florian Pitis. Nu stiu daca mai exista un astfel de model. Dar tot conteaza mai putin cat de lung ai parul, important este ceea ce reusesti sa acumulezi in cutia fermecata de sub el. Si exact acesta este motivul pentru care ar trebui sa mergi la scoala. La o scoala unde sa intalnesti profesori, nu frizeri. Long live rock'n'roll!
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.
cu manuale unice si carnet de note cu nu... Vezi tot