Homeschooling, punctul pe "i": Ce se intampla, concret, atunci cand clasa se muta acasa Interviu

Multi parinti s-au intrebat macar o data cum ar fi daca si-ar scolariza singuri copiii acasa. Unii chiar au calificarea, pregatirea, timpul si disponibilitatea de a o face, insa s-au lovit de lipsa legislatiei din Romania in ceea ce priveste homeschoolingul.

Trecand peste acest aspect, care poate va fi rezolvat in cele din urma, mai raman alte cateva de lamurit: cum il influenteaza pe copil retragerea de la scoala? Care sunt situatiile in care o astfel de decizie este oportuna si cum se schimba relatia parinte-copil in contextul in care clasa se muta acasa?

La toate aceste intrebari a raspuns pentru Ziare.com George Chiriacescu, psiholog clinician si psihoterapeut adlerian (www.animaetanimus.ro). Acesta a oferit si cateva solutii legat de cum ar trebui sa se desfasoare activitatea in clasa, astfel incat scoala sa nu fie o corvoada nici pentru elev, nici pentru profesor.

Se tot vorbeste zilele acestea despre homeschooling, iar taberele sunt bine delimitate. Pe de o parte avem exemplul Danei Nalbaru si al sotului ei, care au decis sa-si retraga fetita de la scoala (si ca ei exista si alti parinti), iar pe de alta avem profesorii, asa cum e Carmen Iohannis, care afirma ca suntem "fiinte sociale", dand de inteles ca scoala ar trebui sa ramana asa cum e. Cum e mai bine pentru cel mic? Exista situatii in care e mai bine sa fie retras de la scoala?

Una dintre principalele probleme ale sistemului actual de invatamant este tocmai cautarea constanta a unor solutii generale, solutii care sa functioneze pentru toata lumea la fel. Acest mod de a aborda individul anuleaza tocmai unicitatea acestuia. Desigur, nu se poate face o scoala pentru fiecare copil, iar pentru multi nici nu ar fi de mare folos, dar sunt situatii in care acest tip de abordare poate fi cel corect.

Motivele pentru care au facut publica aceasta decizie cei doi si decizia in sine nu pot fi o tema de discutie, fiind vorba de viata privata. Ce putem puncta este faptul ca, discutand in contextul acestei familii, o particularitate este creativitatea, exprimarea artistica, abordarea vietii dintr-o alta perspectiva decat norma, una mai deschisa spre explorare si imaginatie. In acest context, decizia luata de ei este posibil sa fie cea buna, apeland la o forma de studiu cu adevarat vocationala.

Desigur, socializarea copiilor este extrem de importanta si, asa cum spunea si Carmen Iohannis, suntem fiinte sociale. Dar faptul ca procesul de invatare se petrece individual si nu in scoala nu inseamna ca acel copil este rupt de comunitate sau de restul copiilor.

Exista categorii de copii care invata mai bine acasa?

Discutia generala pare sa se duca catre iminenta dezintegrare a sistemului de invatamant si migrarea tuturor copiilor catre aceasta forma de scolarizare, dar realitatea este departe de asa ceva. Da, sistemul are multe hibe, da, sunt multi parinti si copii nemultumiti si nu, scoala nu va fi abandonata peste noapte.

Nu cred ca este vorba despre o categorie intreaga care sa se preteze la home schooling, dar sunt sigur ca sunt si copii care se pot adapta cu succes aceastei metode. Poate cei cu abilitati artistice sau sportive si cei care isi doresc mai mult decat invatamantul vocational de stat sau mai mult decat invatamantul privat, poate cei "supradotati".

Ce este important de stiut este ca nivelul financiar, dar si educational, al familiei, conteaza pentru ca acest fel de scolarizare sa dea roade.

Care sunt avantajele/dezavantajele retragerii copilului de la scoala?

Dezavantajele ar fi o posibila reducere a nivelului de socializare a copilului la grupul de congeneri, dar aici este important cum intervine parintele, cum stie sa reduca acest efect. La fel, daca nu se lucreaza pe un program structurat, studiul propriu-zis poate sa fie afectat.

Avantajele posibile sunt abordarea, cu adevarat vocationala, a educatiei. Pe langa abilitatile de baza (scris, citit, calculat si cele ce tin de cultura generala), copilul poate studia ce ii place si poate explora domenii pentru a vedea daca ii plac. Numarul de ore de studiu efectiv se poate reduce, cautandu-se momentul de concentrare optim si, astfel, timpii morti pot disparea.

Invatatul, cel mai natural impuls al copilului, nu va mai deveni o corvoada sau o "pedeapsa". Atentia educatorului (parinte sau profesor) fiind concentrata doar pe un copil, poate ajuta la cresterea vitezei de asimilare si de intelegere a materiei, iar, in plan psihologic, copilul nu va mai avea cum sa pice pe "locul 2".

Copilul ar trebui sa aiba un cuvant de spus in aceasta decizie?

Este bine ca, in majoritatea deciziilor ce tin de familie, sa fie intrebati si copiii ce pareri au si, daca este vorba despre ei, cu atat mai mult. Trebuie vazut daca este deschis la aceasta schimbare, de ce si-o doreste, el cum se simte la scoala, daca se simte sau nu exclus din grup, in cazul in care nu se va mai duce la scoala.

Modul in care acesta vede situatia ne poate ajuta sa anticipam daca acest demers va avea succes sau nu.

In conditiile in care homeschoolingul, in Romania, nu este, practic, legiferat, chiar i se face un bine copilului daca este retras de la scoala?

Acum, ca a fost pusa pe tapet aceasta problema, cred ca problema organizarii legale se va rezolva. Este important ca parintele sa studieze, din punct de vedere legal, daca il poate afecta pe copil aceasta decizie. Cum va da examenele, cum isi poate continua studiile, daca se doreste reintegrarea in invatamantul de masa, ce materii sunt obligatorii etc.

Orice fel de parinte il poate educa pe cel mic acasa?

Acest tip de scolarizare necesita anumite abilitati, cunostinte si o anumita pozitie sociala si financiara; nu este o solutie cu aplicabilitate in masa. Aria celor care chiar ar ajuta la dezvoltarea copilului este destul de restransa. Pe langa cunostintele legate de ce trebuie predat, cum trebuie predat, explicat, este o abilitate pe care majoritatea nu o au antrenata.

Rabdarea este un alt element important: incurajarea este un alt element care poate face diferenta intre cele doua sisteme.

Faptul ca parintele studiaza impreuna cu cel mic, in ce fel influenteaza relatia?

Nu consider ca ar afecta relatia dintre cei doi. Desigur, exista o influenta, dar aceasta nu trebuie sa fie una negativa. Majoritatea parintilor isi ajuta copiii la teme, iar acest lucru nu este cu mult diferit.

Aspectele negative pot aparea daca parintele va lua locul pedagogului dur, inflexibil, care nu va sublinia decat greselile si punctele slabe ale copilului: da, atunci toata intentia de a face lucrurile mai bune va fi distrusa.

Cate ore pe zi ar trebui sa studieze copilul, pentru a nu deveni surmenat, pentru "a se bucura de copilarie" si a fi, pana la urma, fericit?

Nu stiu daca exista o normare a orelor de studiu pentru diferitele niveluri de scolarizare, dar daca studiul reprezinta o distractie, o explorare, o aventura, ideea de invatat nu va mai duce la stres si surmenaj. Daca te simti bine, nu ai cum sa devii surmenat. Stresul apare de la presiunea pusa pe copil de concurenta nenaturala cu cei din clasa, de o slaba intelegere a materiei si, astfel, de o stare neplacuta, aceea de fi in situatia sa nu te descurci.

Copilaria este sinonima cu dezvoltarea si descoperirea unor noi "teritorii". In esenta, scoala are acelasi tel.

Ministrul Educatiei a afirmat zilele trecute ca ar fi mai bine ca elevii sa-si faca temele la scoala, si nu acasa. Sa fie aceasta o varianta mai buna?

Cantitatea mare de teme este data de timpul prea scurt de a lucra la clasa, efectivele claselor fiind imense (pana la 39 - 40 de elevi, in anumite situatii). Este fara sens ca asteptarile de la acest tip de organizare sa fie mai mari decat ce avem in prezent. Profesorul nu are timp fizic sa lucreze materia cu fiecare copil. Atmosfera care se creeaza in clase nu poate genera performanta, ci lehamite, iar primii care cedeaza sunt profesorii.

Temele, daca este timp pentru fiecare elev sa inteleaga lectia, aproape nu mai au rost sau se poate pune accentul pe descoperirea aplicabilitatii practice a celor invatate.

O varianta ce poate aduce alte rezultate si o alta atitudine fata de procesul de educatie, atat din partea copiilor, dar si a adultilor (profesori sau parinti) presupune:

• o organizare la clasa cu maxim 15-17 elevi
• inlocuirea pixului "rosu" cu cel "verde", urmarirea aspectelor pozitive si a momentelor in care copilul se descurca, incurajarea si intarirea acestora, in locul sublinierii constante a greselilor
• transformarea procesului de educatie in unul in care copiii sa se simta incurajati sa descopere lucruri noi
• un loc in care sa invete cum sa intrebe si cum sa ceara ajutorul, dar si sa caute singuri raspunsuri si cum sa ofere ajutor colegilor in ariile in care ei se descurca.

Vrei sa-ti retragi copilul de la scoala? Afla cum poate un elev care a invatat acasa sa dea Bac-ul si citeste povestea unei mame care-si invata copiii acasa.

Poate te intereseaza si cum vede ministrul Educatiei homeschoolingul.

George Chiriacescu, psiholog clinician si psihoterapeut adlerian

Lucreaza in practica privata in Bucuresti, oferind psihoterapie si consiliere adolescentilor si adultilor, pe teme ce tin de spectrul clinic (depresii, stari anxioase, atacuri de panica, OCD), dar si pentru evenimente curente de viata (doliu, divort, pierderea locului de munca, aparitia unui nou membru in familie). (www.animaetanimus.ro)

Primul Congres Forţa Dreptei. Formaţiunea îşi alege conducerea naţională şi îşi prezintă candidaţii

Primul Congres al Forţa Dreptei este organizat, sâmbătă, la Palatul Parlamentului, formaţiunea urmând să îşi aleagă conducerea naţională şi să îşi prezinte candidaţii la alegerile...

Cine câștigă Primăria Capitalei, potrivit celui mai recent sondaj. Candidatul PSD+PNL, la pământ. Prezența la vot, în creștere

România se pregătește de alegeri. Europarlamentarele vor avea loc în aceeași zi cu localele. ARA Public Opinion a realizat o cercetare sociologică în legătură cu evenimentele ce vor avea...