Viata de elev intr-un liceu de elita din Bucuresti: "A invatat sa impuste note si sa doarma in banca, la propriu"

Consultant educational si fondatoarea unei scoli private din Calarasi, Oana Moraru vorbeste despre sistemele de educatie prin care a trecut fiica sa si face o comparatie intre acestea, intr-o postare pe Facebook.

"Profesional, am lucrat, vazut sau experimentat cu peste o duzina de sisteme de educatie, de pe mai multe continente.

Emotional, am trait, prin copilul meu, patru sisteme diferite.

Primul, pentru 10 ani, in gradinita si scoala pe care am construit-o in Calarasi. Dincolo de cele 12 ore de lucru zilnic acolo, am resimtit cu totul si cu totul altfel efectul acestei scoli, acasa, dupa program, prin copilul meu. Acasa redeveneam mama: martora din exterior a "pove-stirilor" ei despre colegi, profesori, teme, conflicte, nelinisti si impliniri, ca orice alt copil. Sistemul asta i-a dat copilului meu, de la 4 la 14 ani, siguranta ca e parte a unei comunitati, ca fiecare dintre noi lucram pentru binele fiecarui copil.

M-a vazut crescand cateva generatii, cu rele si cu bune. A trecut prin concursuri matematice, dar si prin zeci de tabere, ateliere de arta, dans, sport, muzica etc. Si-a facut o cultura a muncii bine onorate, pentru ca mai toti elevii nostri isi fac temele la scoala, sub ochii profesorului de clasa, care isi da tot interesul sa iasa treaba bine. Am lucrat la Calarasi cu multi profesori colaboratori din sistemul de stat: unii au inteles cum vine asta, sa te ocupi de fiecare copil, altii - nu: au obosit si au plecat.

Am fost ferma, drastica si am tras de fiecare copil. Inclusiv de copii luati cu burse, de la tara sau copii recuperati pe la clasa a VI-a, de la stadiul unei citiri de clasa a II-a. Copilul meu a vazut asta si a internalizat un mod de operare care pretuieste perseverenta. Pentru ca asta se imprima in anii scolii primare si gimnaziale: un mod de operare de care depinzi cam pentru tot restul vietii, pentru ca este subconstient, imprimat, conditionat.

In clasa a IX-a, ne-am remutat in Bucuresti, pentru un proiect nou al meu si pentru un liceu de elita, intr-o clasa cu elevi intre 9.80 si 10.00. S-a adaptat repede la sistem si la profesori. In sensul ca la 15 ani, tinerii sunt deja pregatiti sa se plieze pe disfunctionalitati.

A invatat sa impuste note si sa doarma, in rest, in banca, la propriu. Povestirile ei erau despre profesori care nu vin la ore sau intra cu intarziere de cate 20 de minute, dupa care striga inca alte 15 catalogul; despre cum toti colegii ei se mediteaza deja din a doua luna de clasa a IX-a, despre isteriile si injuriile unor profesori, despre apatia altora, despre scris la tabla mult cu spatele la elevi; despre teste cu subiecte neparcurse sau note renegociate in clasa, cu coada, la catedra. A rezistat 2 ani aici.

In clasa a X-a a trecut printr-un proces lung de recrutare si a plecat cu o bursa in SUA. A tras de ea, cu disperarea unui copil care se ineaca. A dat din maini si din gura pe la tot felul de teste si interviuri, ca sa plece.

In SUA, alt sistem. Un oras mic, un liceu modest academic, o comunitate conservatoare. Au inscris-o in ultimul an, peste varsta ei. Fara provocari intelectuale, note maxime. A invatat aici ceva ce nicio comunitate academica romaneasca, oricat de elitista, nu reuseste: spiritul comunitar de intrajutorare, munca voluntara, implicarea, modestia, importanta sportului si a antrenamentelor grele, pe pe frig si ploaie (de nord Michigan). Tot aici, de la profesorii ei, mai mult sau mai putin pregatiti, a invatat sa fie vazuta, sa primeasca aprecieri din toata inima, sa se simta relevanta. Chiar daca singura si departe.

Dupa incheierea bursei, reintoarcerea in sistemul national de colegiu bine cotat, desi posibila legal, s-ar fi transformat intr-o insuportabila gluma.

E acum in Germania, in alt model liceal: o scoala internationala, in limba engleza, pe sistem IB. Cu tot cu ore si examen la Germana, desi vara trecuta nu stia o boaba. Aici s-a intamplat o uriasa crestere. Tot sistemul este gandit sa sprijine, sa ghideze spre mai bine. Exista o curba bine definita a progresului pentru fiecare copil. Chiar daca a primit nota maxima, profesorul ii trimite cel putin inca alte 5 paragrafe cu recomandari despre ce ar mai fi putut scrie sau gandi. Are 6 materii de Bac, toatal necomplementare si asta e foarte bine, pentru ca o obliga sa faca de toate, de la Arte, la Literatura si Fizica.

Toti elevii fac Teoria cunoasterii. Notele ei de final de an sunt predictive pentru inscrierea la facultate. Cariera profesorului depinde de cat de corect prezice el nota de la examenul final al anului viitor. Daca exista o marja prea mare in sus sau in jos, a zburat de la catedra. Nu exista mai multi profesori talentati. Ci doar 100% responsabili sa le iasa treaba bine si pe bune pe nivelul fiecarui copil. Tot ce citesc, prezinta oral sau scriu porneste de la cele mai actuale teme ale lumii si ajunge treptat, in trecut.

La literatura, de pilda, noi incepem cu Grigore Ureche. Ei incep cu poeti care exprima anxietatea vremurilor, asa cum se simte, de pilda, in inima fetelor adolescente. La istorie, un tanar de 18 ani stie mult mai bine ce inseamna astazi Stanga sau Dreapta politica in lume decat, probabil, o stiu majoritatea sefilor nostri de partid, de orice partid.

A intalnit aberatii, gafe si ridicol extrem la fiecare dintre sistemele de mai sus? Da, desigur. Dar, vorba ei - depinde la care extrema vrei sa fii: una functionala, orientata pe crestere, sau una care te face sa te simti mic si ratacit?", isi incheie Oana Moraru postarea.

Universitățile de top din SUA se luptă să țină în frâu protestele faţă de războiul din Gaza

Protestele faţă de războiul din Gaza s-au extins de la Columbia şi Yale la alte universităţi, în timp ce oficialii se străduiesc să disperseze o mişcare de protest în plină expansiune,...

Salvare miraculoasă pe autostradă: Un american a fost scos din mașina sa cuprinsă de flăcări VIDEO

Un bărbat de 70 de ani din SUA a intrat în coliziune cu un stâlp de iluminat pe o autostradă din Minnesota. Imediat după impact, bărbatul s-a trezit că nu mai poate ieși din mașina...