Ziare.com

Cautand solutii (II) - pentru o reala internationalizare a universitatilor romanesti

de Ciprian Mihali, profesor
Duminica, 09 Februarie 2020, ora 14:00

   

Cautand solutii (II) - pentru o reala internationalizare a universitatilor romanesti
Ciprian Mihali
Exista in tot spatiul european o adevarata competitie pentru internationalizare. Universitatile cauta peste tot solutii pentru a deveni tot mai ofertante pentru a atrage studenti din toate tarile lumii, sprijinite in general de autoritatile statelor lor.

Citeste toate textele scrise de Ciprian Mihali pentru Ziare.com

Am avut onoarea de a fi decorat in saptamana care a trecut de catre ambasadorul Frantei in Belgia cu titlul de cavaler in ordinul Palmelor Academice. Ceremonia a venit sa completeze acordarea acestui titlu cu mai multi ani in urma cand, din motive legate de bulversarile din parcursul meu profesional, acest moment festiv nu a putut sa aiba loc. Titlul este acordat in semn de recunostinta de catre statul francez persoanelor cu merite in promovarea culturii si limbii franceze; el a fost acordat mai multor personalitati ale lumii culturale si academice din Romania, alaturi de care sunt cu atat mai mandru sa port aceasta distinctie.

Ceremonia a fost o ocazie pentru mine de a invita pentru acest moment cei mai apropiati prieteni si colaboratori romani, belgieni, francezi, care se afla, printr-un fericit concurs de imprejurari, in Bruxelles, dar pe care am avut sansa sa-i am alaturi in ultimii 25 de ani. Cu totii au avut, in grade diferite, desigur, un parcurs profesional asupra caruia Franta si francofonia si-au pus o amprenta decisiva.

Este si cazul meu, asa cum este cazul unei intregi comunitati de intelectuali si personalitati publice din Romania, pentru care universitatile franceze au fost, incepand cu anii 1990, locul in care ne-am format si am luat contact cu stiinta si cultura franceza, introducandu-ne intr-un spatiu al cunoasterii universale si al dialogului intre culturi.

Tocmai despre acest rol al afirmarii la nivel universal al unei culturi nationale prin universitate as dori sa vorbesc in randurile ce urmeaza.

Universitatile romanesti au inteles, in limitele politice si administrative destul de constrangatoare impuse de autoritatile nationale, ca una din sansele participarii la competitia internationala este primirea de studenti straini la studii in Romania. Asa cum noi, cei formati in Franta anilor 1990 sau 2000, am ramas atasati culturii si limbii franceze, Parisului, gastronomiei si muzicii, tot asa cei care se formeaza in Romania vor fi pentru tot restul vietii lor legati afectiv de tara noastra si vor deveni, in situatii dintre cele mai diverse, adevarati avocati ai Romaniei.

In cei patru ani pe care i-am petrecut ca ambasador in Africa de Vest, am putut sa vad roadele pe termen lung ale politicii de formare a studentilor straini in universitatile romanesti din anii 1970-1980. Desigur, contextul politic si motivatiile acelor programe de formare a studentilor africani, arabi sau asiatici in Romania pot si trebuie sa fie discutate si criticate. Dar zecile de fosti studenti africani din Senegal, Cabo Verde, Guineea sau alte tari pe care i-am intalnit, din miile de specialisti formati in universitatile romanesti, nu doar ca au ramas pentru tot restul vietii atasati de limba romana, de orasele romanesti, de ospitalitatea oamenilor simpli, dar au si beneficiat, la intoarcerea in tarile lor, de sansa unei ascensiuni sociale importante pe care le-o oferea prestigiul diplomelor romanesti.

Arhitecti, ingineri, matematicieni, medici, unii obtinand chiar cetatenia romana intre timp, pe toti i-am putut intalni in tarile lor la presedintie, la guvern, in parlament, in agentii nationale sau mari intreprinderi, cu totii bucurosi de reintalnirea cu Romania, dornici sa-si depene amintirile, sa-si exprime recunostinta, dar... si sa-si exprime regretul ca au fost obligati de viata sau birocratie sa intrerupa legaturile cu Romania.

Programele de burse ale statului roman si, mai ales, exceptionalul program Eugen Ionescu de schimburi academice, creat in 2006, au permis universitatilor romanesti sa primeasca din nou studenti straini la toate nivelurile de formare: licenta, master, doctorat si chiar post-doctorat. Universitatile au inteles (dar nu toate...) ca sansa lor nationala si internationala este sa invite si sa accepte la studii cat mai multi studenti straini. Numai ca aici ele se izbesc de o dubla bariera birocratico-legala: pe de o parte, nivelul taxelor de inscriere pentru studentii extra-comunitari ramane pentru multi studenti straini prohibitiv; pe de alta parte, chiar si cei admisi la studii ajung cu greu in Romania din cauza dificultatilor foarte mari de acordare a vizei de sejur pe termen lung.

Dar, dincolo de aceste imprejurari limitative, este evident ca internationalizarea universitatilor romanesti este una dintre caile prin care ele pot sa se reprofesionalizeze, sa iasa din marasmul actual si prin care pot sa se afirme la nivel european si mondial. Universitatile noastre au pierdut si vor mai pierde masiv studenti romani, pe fondul scaderii demografice si al plecarii unui numar tot mai mare de absolventi de liceu direct catre universitatile occidentale. Ele pot insa recupera o parte din aceste pierderi acceptand la studii mai multi studenti straini din tarile extra-comunitare.

Exemplul universitatilor de medicina este edificator aici: organizarea de linii integrale de studiu in limbile franceza si engleza pentru studenti straini a permis depasirea vulnerabilitatilor si dificultatilor cu care s-au confruntat aceste universitati la un moment dat, obligandu-le sa duca la un nivel foarte ridicat calitatea actului de predare, dar si a celui de guvernare a vietii academice. Desigur, cazul universitatilor de medicina este special si el trebuie inteles in particularitatile sale, care nu provoaca mereu unanimitate printre tarile partenere. Dar ceea ce e de retinut aici este rezultatul acestei politici de atragere a studentilor straini, care a permis consolidarea profesionala a acestor institutii academice gratie infuziei masive de studenti straini.

Calitatea oficiala de ambasador pe care am avut-o mi-a permis sa cunosc indeaproape lumea schimburilor internationale si valoarea lor in politicile de influenta. Autoritatile academice inteleg aceasta oportunitate, chiar la nivel guvernamental exista o anumita deschidere, dar lucrurile nu s-au miscat intre timp ori s-au miscat foarte incet.

Una din cifrele cu care se mandresc universitatile europene este numarul de studenti straini, iar acest numar poate merge uneori pana la 20-25% din efectivul de studenti inscrisi. Ele au inteles ca formarea de specialisti straini in cultura unei tari este unul dintre cele mai durabile instrumente diplomatice pe scena internationala. Instruirea studentilor africani sau arabi in Romania, in limba romana, dar si in limbile franceza sau engleza, este o investitie pe termen lung, care nu inceteaza sa-si arate efectele benefice.

Cred, de aceea, ca ministerul Educatiei Nationale si toate autoritatile academice trebuie sa lanseze programe mult mai ambitioase de atragere de studenti straini, din fonduri guvernamentale, prin programe de burse ale statului, ale universitatilor sau in parteneriat cu actori privati, prin acorduri bilaterale de schimburi, prin participarea la competitii internationale etc. Corpul profesional al universitatilor isi poate ameliora in acest fel performantele si poate face loc, in randul sau, unor profesori si cercetatori ei insisi straini sau romani formati in universitati straine, dar care au facilitati de predare in limbi de circulatie internationala.

Inchei reluand una dintre ideile de la inceput: din generatiile de studenti bursieri formati in anii 1990 in spatiul francez se disting azi numeroase personalitati academice, culturale sau politice din Romania care au contribuit la consolidarea democratiei romanesti si care au reprezentat tara cu demnitate profesionalism in diplomatie ori in organizatii internationale. Eforturile lor nu au trecut neobservate, iar statul francez a stiut sa le onoreze decorandu-le cu aceasta distinctie sau cu altele, mai prestigioase.

Romania dispune de toate ingredientele care sa-i permita sa lanseze un program ambitios de internationalizare a invatamantului universitar, pentru a o face sa conteze din nou in Europa si in lume.

Ciprian Mihali a predat vreme de doua decenii filosofia contemporana la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca. Din anul 2000 este doctor in filosofie al Universitatilor din Cluj si din Strasbourg. Intre 2012 si 2016 a fost ambasador al Romaniei in Senegal si in alte sapte state din Africa de Vest. Din 2016 lucreaza in domeniul cooperarii internationale la Bruxelles.

Despre ce vrei sa scriem?
Harta alegerilor locale 2020. Lista cu toti candidatii la consiliile judetene si la primariile marilor orase din Romania
Urmareste Ziare.com pe Facebook  si pe Instagram  Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 4759 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
1 comentariu
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Aveti perfecta dreptate domnule profesor ca universitatile sunt cei

mai buni ambasadori ai unei natiuni. Asta se datoreste mai ales calitatii profesorilor si renumelui lor international. Nu putine sunt univesitatile occidentale care au premiati Nobel printre profesorii lor. Calitatea educatiei primite este evident recompensata de pozitii sociale si profesionale inalte in tarile de provenienta ale studentilor.

Ma bucur sa vad ca faceti parte din elita profesorilor europeni. Toti studentii care au avut profesori exceptionali, au devenit la randul lor profesionisti exceptionali. Citesc ca ati fost format in cultura franceza. Sper sa transmiteti valorile romanesti care au fost generate de cultura franceza, valori devenite europene in zilele noastre. Am avut o mare placere sa citesc acest articol si sa-mi amintesc cu respect de profesorii mei, romani sau straini.

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor