Despre impostura, frauda si "improfesoritii" din universitatile romanesti - Interviu cu Ovidiu Sirbu

Miercuri, 19 Octombrie 2016, ora 08:32
14128 citiri
Despre impostura, frauda si "improfesoritii" din universitatile romanesti - Interviu cu Ovidiu Sirbu

Universitatile tin secrete tezele de doctorat, CV-urile profesorilor sunt ascunse cu grija. De ce? Pentru ca sunt lucruri de ascuns, de la plagiate la fraude si falsuri? Pentru ca le e rusine? - sunt doar cateva semne de intrebare din sistemul nostru de invatamant, subliniate de cercetatorul Ovidiu Sirbu.

Ministerul Educatiei a demarat saptamana trecuta procedurile care vor conduce la evaluarea scolilor doctorale, dar pana atunci mai e cale lunga. Intre timp, Parlamentul a amputat atributiile Consiliului National de Atestare a Titlurilor (CNATDCU) si doar alesii stiu ce surprize neplacute ne mai pregatesc pe final de legislatura.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, conf. univ. dr. Ovidiu Sirbu, care s-a intors in tara in 2012 dupa un parcurs profesional impresionant la universitati de prestigiu din lume, vorbeste despre complicitati, caracterul de casta si increngaturile din universitati, cercul vicios format de profesori cu cariere dubioase si tineri dispusi la compromis, dar si despre "improfesoriti", adica acei "profesori universitari carora li se dezumfla titlurile de indata ce trec vama la Nadlac".

"Problema transparentei universitare in general si a fraudei academice in special sunt deja patologii cronice care, iata, au ajuns sa reprezinte un specific national", sustine profesorul Sirbu, membru intr-o comisie a CNATDCU.

Sunteti membru al Comisiei de biologie si biochimie din CNATDCU. Cand si de ce ati acceptat sa va implicati? Ce parere aveti despre votul dat in Senat cu privire la plagiate, urmat de demisia presedintelui CNATDCU, acad. Viorel Barbu?

Sunt membru CNATDCU din vara acestui an. Sincer sa fiu, nu aveam nici cea mai mica intentie sa ma implic in acest gen de activitate, sunt extrem de ocupat. Decizia am luat-o urmare a insistentei prietenilor din AdAstra si a revelatiei ca, in acest an, o eventuala nominalizare este rezultatul alegerii de catre colegi din comunitatea de cercetatori si nu e o numire politica.

Modificarea Legii educatiei pe tema doctoratelor... Lasand la o parte deficientele de ordin juridic care vor impieta asupra aplicarii ei (domnul profesor Pirtea a explicat recent cateva din aceste probleme) si asimetria consecintelor pe care le suporta doctoranzii si conducatorii de doctorat implicati in plagiat/frauda academica, legea muta intreaga responsabilitate a managementului acestui tip de incidente catre universitati, dupa model occidental.

Or, problema plagiatelor si a fraudelor academice provine in primul rand din incapacitatea universitatilor de a impune reglementari eficiente si standarde decente de calitate si de transparenta si conduita academica.

Pe scurt: un gest politic (ii spun politic pentru ca nu a existat nicio consultare a cercetatorilor) venit intr-un moment nepotrivit al evolutiei mediului academic din Romania.

Regret demisia domnului academician Barbu, dar il inteleg, cu atat mai mult cu cat sunt tentat sa ii urmez exemplul.

Stiti sa existe o piata a lucrarilor de doctorat, asa cum exista o piata a lucrarilor de licenta, (despre care nu vorbeste nimeni, desi e binecunoscuta)?

Nici nu stiu ce sa inteleg din aceasta sintagma "piata a lucrarilor de doctorat"! Imi e sincer greu sa imi imaginez asa ceva, pentru ca presupune mult prea multe complicitati coordonate: a doctorandului in cautare de distinctie academica, a unui individ (unor indivizi) numit generic "palmas" care accepta sa lucreze/scrie pentru acesta, a unui conducator de doctorat interesat, a unei intregi comisii de doctorat de multe ori decorativ incompetente si (nu in cele din urma) a unui colectiv de redactie al unei reviste stiintifice care accepta sa publice fara o verificare de minim bun simt a calitatii datelor prezentate.

Ma intrebati daca stiu oameni posesori de titlu doctoral despre care cred ca nu il merita? Da, desigur, si din pacate nu sunt putini. Cum au reusit sa obtina un titlu doctoral? Nu am nici cea mai vaga idee. Ce ma nedumiresc, insa, sunt pe de o parte apetitul pentru titluri academice al unei categorii de oameni care nu au nici cea mai mica legatura cu mediul academic, iar pe de alta parte usurinta cu care mediul academic i-a acceptat fara a schita nici cel mai mic gest de fronda.

Legea Educatiei prevede inca din 2011 ca tezele de doctorat sunt publice, iar Ministerul Educatiei trebuie sa le posteze in format digital pe un site special dedicat. De ce credeti ca exista in continuare universitati care refuza sa puna la dispozitie teze de doctorat si de ce nu a facut ministerul ceea ce e obligat sa faca prin lege?

Problema transparentei universitare in general si a fraudei academice in special sunt deja patologii cronice care, iata, au ajuns sa reprezinte un specific national (ca tot se discuta intens despre necesitatea adaptarii programelor si regulilor "de afara" la specificul national).

Nu doar tezele de doctorat nu sunt facute publice in unele universitati (asa cum cere legea), dar si CV-urile COMPLETE ale conducatorilor de doctorat, ale profesorilor si conferentiarilor sunt ascunse cu grija. De ce? Pentru ca sunt lucruri de ascuns, de la plagiate la fraude si falsuri? Pentru ca le e rusine de modul in care si-au obtinut titlurile universitare?

Un bun prieten a gasit o sintagma extraordinara pentru a caracteriza aceste cazuri: improfesoritii! Improfesoritii sunt profesorii universitari carora li se dezumfla titlurile de indata ce trec vama la Nadlac.

De ce nu reactioneaza cu mai multa vehementa mediul academic in fata valului de impostori descoperiti de presa? Sunt prea putine vocile universitarilor cu adevarat merituosi, care n-au de ce sa se teama?

AdAstra publica acum vreo 10-15 ani o carte alba a cercetarii romanesti si am ramas stupefiat sa vad cat de putini sunt cei care au un minim de vizibilitate internationala (reflectat in publicatii din circuitul international si citari), adica o minima valoare academica. Mi-e teama ca acest procent a scazut in prezent...

Vorbim aici de un cerc vicios care tinde sa se generalizeze (sa ne intelegem - inca exista exceptii): profesori cu cariere dubioase care promoveaza tineri asistenti dispusi la compromis (dupa chipul si asemenarea mentorilor) si care inteleg sa transmita acelasi mesaj studentilor lor, studenti din randul carora se selecteaza viitoarele cadre de nadejde.

Cu asemenea modele in fata, odata iesiti din universitati, acesti tineri sunt deja pierduti pentru reforma.

Zilele acestea a facut valuri stirea ca profesori de exceptie din strainatate nu pot lucra la Magurele pana nu prezinta diploma de Bac si nu isi echivaleaza studiile, lucru care poate dura mai bine de un an. In schimb, fostul ministru Daniel Funeriu a scris pe Facebook ca: "Legea din 2011 prevedea recunoasterea automata a diplomelor obtinute la universitati de top (am dat si ordin al ministrului cu acele universitati). Nu inteleg de ce nu se aplica". Dvs intelegeti? Stiti cumva ce se intampla?

Cunosc problema. Acum 3 ani am dorit sa angajez un student postdoctoral din afara tarii. Cand mi s-a explicat ce presupune aceasta angajare din punct de vedere birocratic, am renuntat. Ajungem astfel la cealalta mare problema (devenita trasatura nationala) a mediului academic romanesc: caracterul de casta.

Se scot posturi (de asistent/conferentiar/profesor) la concursuri cu dedicatie si reguli croite pe masura, pentru candidati crescuti de noi pentru noi, nicidecum pentru o competitie reala, daramite internationala. In marea majoritate a cazurilor, sefii de catedre va vor vorbi entuziast despre "baiatul bun din departament pe care vor sa-l faca profesor/conferentiar/sef de lucrari"...

E o situatie care a fost si a ramas fireasca in universitatile noastre, resursa umana inseamna in primul rand ai nostri, cei care au muncit si au mancat alaturi de noi salamul cu soia al subfinantarii discretionare a cercetarii romanesti.

In acest fel, dezvoltarea unui departament inseamna in primul rand crearea unui sistem de increngaturi de obligatii, cu toate tarele functionale care deriva din aceasta situatie.

Au trecut 5 ani de la reforma Funeriu si Romania inca nu are macar o universitate in vreun Top 500. In schimba, descoperim ca avem mii de doctori, vreo 700 doar in Politie. De ce ni se intampla asta?

Repet, nu stiu sa explic acest apetit pentru titluri stiintifice si academice (compenseaza frustrari personale?!) si nici permisivitatea mediului academic romanesc la impostura si frauda. Ce (ma) doare insa cu adevarat este apatia tinerelor generatii din universitati la acest fenomen. Atat de tineri si deja -escu!

V-ati intors zilele trecute de la un congres. Cum vi se pare ca a evoluat sistemul de educatie in ultimii ani, daca luam ca reper tari precum Marea Britanie, Franta sau SUA?

Ecartul dintre stiinta din Romania si cea "din afara" creste pe zi ce trece, cu o viteza care ma inspaimanta. Si nu, cauza nu este lipsa banilor, ci managementul defectuos al fondurilor destinate cercetarii, urmare inclusiv a absentei unei viziuni FLEXIBILE de dezvoltare de lunga durata.

Sa mai adaug lipsa criteriilor de evaluare obiectiva a fenomenului cercetarii? Ati auzit de vreun institut sau universitate din Romania care sa invite varfuri ale cercetarii internationale sa faca parte din comisii de evaluare a performatei lor stiintifice, asa cum a devenit deja reflex in universitatile din top 500 la care ne tot raportam?

Am ramas siderat sa aflu recent cate centre de excelenta in cercetare au aparut in Romania in ultimii ani, cladiri mute, construite dupa norme europene si care adapostesc (in cel mai bun caz) aparate neutilizate, invechite moral din chiar momentul achizitionarii lor. Citesc aproape in fiecare zi in presa despre astfel de noi "succesuri" al stiintei romanesti sub forma unor aparate sau a unor cladiri cu care/unde vor lucra specialisti care URMEAZA sa se specializeze.

As vrea sa stiu, ati avut cumva curiozitatea sa va intrebati ce se intampla cu toate aceste minuni ale stiintei romanesti? Cate din ele functioneaza macar la 10% din capacitate?

Citeste si alte opinii exprimate de Ovidiu Sirbu:

Cine si cum ar putea face curatenie in sistemul universitar din Romania, tinand cont de rezistenta opusa de vechiul sistem si de politicienii atasati lui?

Nu stiu! Sunt sceptic... In primul rand pentru ca nu cred intr-un Mesia, fie el miscare civica sau individ, care sa puna ordine in sistem; in al doilea rand pentru ca sunt prea putine insule de bun simt ramase neatinse.

In al treilea rand, pentru ca aceasta curatenie implica in mod obligatoriu (in opinia mea) scoaterea politicului in afara scolii si cercetarii, evaluare internationala periodica, deschiderea sistemului catre competitia internationala si finantare stabila. Sunt elemente care cred ca ar reusi sa opreasca diluarea calitatii si degradarea morala in educatie si cercetare. Or, numai dupa ce reusim sa ne oprim din alunecarea in insignifianta, putem discuta de planuri de stimulare a excelentei. Altfel, pierdem timpul...

Citeste si:
Sesizarea Guvernului referitoare la moțiunea de de cenzură depusă de USR PLUS și AUR, discutată de Curtea Constituțională
Sesizarea Guvernului referitoare la moțiunea de de cenzură depusă de USR PLUS și AUR, discutată de Curtea Constituțională
Curtea Constituţională discută marţi, de la ora 10.00, sesizarea Guvernului privind moţiunea de cenzură. Referitor la acest subiect, premierul Florin Cîţu a afirmat luni că, în cazul în...
Marile priorități ale PNL după congres. Șansele pentru refacerea coaliției și calculele moțiunii de cenzură
Marile priorități ale PNL după congres. Șansele pentru refacerea coaliției și calculele moțiunii de cenzură
Congresul în urma căruia s-a ales noul președinte al PNL a blocat de luni bune mai multe reforme importante promise de către partide înaintea alegerilor parlamentare și a dinamitat...
Sursa: Ziare.com