
Pe toate canalele media abundă știrile prin care vedem abuzuri, excese, eludări de la legile în vigoare, comise de concetățenii noștri, mai cu moț în frunte, sau de “venetici”, veniți din toate colțurile lumii, pe aceste meleaguri ospitaliere, cu mulți naivi, din păcate.
Deși puterea judecătorească este de mult timp alimentată cu resurse îndestulătoare tocmai pentru a aplica legea, așa cum prevede Constituția, vedem că după ani de la comiterea faptelor, apar, după caz (de cine o fi stabilit?...), ori bombe, precum cea cu măștile neconforme, ori încetări ale unor procese de corupție imense -EADS, Microsoft și altele- pe motiv de prescripție a faptelor sau alte motive hilare, care dau un gust amar concetățenilor civilizați, care așteaptă, pe lângă respectul pe care autoritățile s-ar cuveni să-l acorde lor, și un tratament adecvat celor care încalcă legea sau profită de pozițiile lor, pentru o îmbogățire fără just temei, cum le place juriștilor să spună.
Între timp, masă mare de populație se înghesuie, la început de an, să-și plătească taxele (așa s-au obișnuit dinainte de ’89), să facă împrumuturi pentru plata energiei și gazelor, urcate în copac de măreața guvernare din ultimii 2 ani, să încerce să supraviețuiască cum poate, cu alimentele scumpite de comercianți, unii avari, dornici de profit rapid, alții forțați de costurile la utilități și carburanți, niciunul dintre argumente nefiind imputabil contribuabililor, consecințele însă fiind suportate numai de aceștia. Și culmea, nimeni nu-l ascultă pe dl. președinte Johannis, să nu lăsăm pensionarii să suporte și să plătească inflația, indusă în economie. Ok discurs, dar ce a făcut să nu se întâmple asta?
Din recensământul finalizat anul trecut, s-a văzut că îmbătrânirea populației a atins cote alarmante, că natalitatea este în mare pericol, tinerii nefiind în postura să-și asume responsabilitatea măririi familiei pe diverse motive, în principal legate de veniturile scăzute realizate, fără perspectiva unui viitor favorabil, decât dacă dau vreun tun la limita sau în afara legilor.
Din muncă cinstită și continuă, greu să ajungi să plătești rate, să plătești utilități, să asiguri mâncarea unei familii, de vacanțe… să lăsăm, că n-avem timp de glume. Și asta, pe sprijinul uneori imens al părinților care văd cum copiii lor, pentru care s-au sacrificat atâția ani, să-i crească sănătoși, să-i țină în școli, la facultăți sau universități, ajung să trăiască mai rău decât au trăit ei, părinții, când erau tineri și plini de speranțe.
Cum putem gândi, că o națiune poate relua ciclul de dezvoltare cu o forță de muncă nemotivată, cu salarii care nu asigura nici măcar nivelul minim, stabilit de INS de acum 4 ani (între timp crescut de realizările mărețe făcute de guvernările ba de dreapta, ba de dreapta-stânga, succedate, una mai bună ca alta). Cum putem spera că motorul care a ținut și ține și acum economia în țările dezvoltate - creditul, un mod consacrat de a stimula inițiativa liberă a oamenilor în economia capitalistă - să poată funcționa, când marea majoritate a salariaților nu se califică pentru obținerea unui credit de casă, mașină sau alte bunuri de folosință îndelungată. Și după ce reușesc să se califice și iau creditul, sunt în bătaia sorții cu politica dobânzilor, girată de BNR, și ascuțită de băncile comerciale până la cer.
De fapt, vedem și cât este folosit creditul bancar în economia reală a întreprinzătorilor și realizăm că, ori condițiile impuse de bănci nu sunt corecte, ori reglementările BNR sunt contrare dezvoltării pieței. În ambele cazuri, problema este în curtea BNR, care nu se consumă, principiul suficienței funcționând exemplar în instituție, resursele încasate de mărimile conducerii, depășind visele oricărui om normal.
Dacă mai punem și sarcina, nerealizată, cu integrarea în UE, prin trecerea la moneda EUR, vedem că direcția în care ne duce BNR, e departe de țintele unei națiuni care vrea să se dezvolte în contextul european.
Dacă mai luăm și autoritățile de reglementare, gen ISCIR, ANRE, ASF sau de control gen ANAF, ANSVSA, și facem o comparație cu ce salarii au sinecuriștii legați ombilical de partidele la putere, toate obținute din contribuțiile societăților care activează în domeniile aferente, să nu zică cineva că se iau bani de la Bugetul de Stat, vedem că lumea lor e asigurată pentru mulți ani de aici înainte, dar că îi doare în cot de ce se întâmplă cu restul societății. Acei domni și acele doamne, sunt mai ceva ca cei din țările vestice dezvoltate, nu prea mai stau mult prin țară (n-au timp, sunt multe stațiuni de vizitat, pământu-i mare) . Ceilalți din economia privată, sunt blocați în stadiul de evoluție al managerilor sau a patronilor care-și conduc singuri afacerile, nivelul de salariați cu salariul minim de 1,78 milioane, din total număr de salariați de cca. 6 milioane, spunând clar ce nivel de gândire fulgeră națiunea, acești domni și doamne având dorința îmbogățirii rapide, mai puternică decât instinctul de conservare care i-ar determina să se mai gândească și la cei pe care îi folosesc în realizarea de profit (nu spun “exploatează”, că așa s-a ajuns să fie urâți capitaliștii, și nu e corect). Marfă e și forța de muncă, se vinde și se cumpără în raport de cerere și oferta, dar, vorba poetului, mai uită-te și în ochii lui. Nu cred că Exxon sau alt mamut petrolier, a plătit la salariul minim angajații. Nu ajungea unde este acum. Am avut ocazia să lucrez în domeniu, în partea de marketing. Am văzut că specializarea, de nișă, e adevărat, era respectată și plătită bine, deși riscurile și dificultățile erau mari, ca să fiu delicat.
OMV Petrom, cu profitul de 10,3 mld. lei din 2022, față de 1,75 mld. lei în 2021, are tot dreptul să ne dea cu tifla când s-a cerut taxa de solidaritate convenită cu UE. Dacă timp de 15 ani, nu că n-a plătit ce era obligat prin legi și clauze contractuale, dar a făcut varză tot ce a primit spre administrare (foarte grav, părerea mea, siguranță națională), fără să pățească nimic, și-a optimizat profitul prin tot felul de contracte de consultanță cu rezultanta 0 (zero, poate nu se înțelege). Asta cu reprezentanți români în consiliile inventate, de supraveghere, de administrație, or mai fi și altele, cu singurul scop (după cât se vede) protejarea intereselor austriece și decaparea resurselor și veniturilor cuvenite părții române din această întreprindere. Mai sunt voci care, neasumat, mai relatează despre tot felul de interese oculte, începând cu comisia de privatizare, cu comisiile de anchetă a post-privatizării – vezi organizații informale, vezi PPE, vezi compensațiile făcute demnitarilor români pe diverse cai – concedii la ski, vizite ale rudelor în Austria, angajări de formă în diverse structuri amorfe ale OMV Petrom, ca o sinecură pentru servicii făcute în exercitarea atribuțiilor oficiale.
Bine ar fi de s-ar termină cu astea, nu cred. Dar de început, poate fi un început analiza stadiului contractului de privatizare și a indicatorilor stabiliți, pentru că sigur erau introduși acolo.
Și acum, mai mult ca oricând, justițiabilii vor avea de partea lor și masele, adânc lovite de prețurile la combustibili și utilități. Totul e numai să aibă curaj să deșire mosorul. Unde vor ajunge… e greu de spus. Dar sigur, nu vom mai îndură bătaia de joc din ultima perioadă. Și poate vom obține, dacă nu compensațiile imense pe care ar trebui să le plătească “partenerii”, măcar recuperarea acțiunilor deținute de aceștia, odată cu anularea contractului de concesionare existent, și care oricum nu este legal. A spus-o dl. Augustin Zegrean cu subiect și predicat.
Lumea noastră e gri, n-are perspective, n-are speranțe, ca în tragediile grecești, așteptăm să vină moartea să ne ia, cam asta se vede din starea acestei națiuni, altădată mândră, semeață și cu inteligență rar întâlnită. O națiune care a avut onoarea să aibă pe Aurel Vlaicu, Henry Coandă, Gogu Constantinescu, dr. Paulescu, Ana Aslan și mulți alții, este o națiune care poate sta alături de marile națiuni ale Terrei, fără jenă că suntem mai puțin dotați. Dar asta nu ține loc de greșelile făcute de alegători în procesul electoral, când, pentru diverse cadouri, amanetează viitorul lor și al copiilor lor, unor persoane care nu au nici o legătură cu înaintașii sus-numiți, decât că dețin și ei cetățenia română.
Dacă avem o cumpăna cu lumea noastră, nu se datorează în totalitate celor din alte țări, se datorează lipsei de educație, nu neapărat politică, care s-a accentuat cu trecerea anilor (acum 30 de ani tinerii erau mult mai educați, cel puțin la istorie, geografie și cultură generală. Asta a dus la propulsarea non valorilor pe treptele partidelor politice, care au reușit să facă priză la public (asculta aceleași melodii care zgârie urechile cartierelor bucureștene, zi și noapte). Și culmea, aceștia au reușit să îndepărteze oamenii valoroși, cu experiență, acaparând puterea, pozițiile cu sinecuri, dar când a fost vorba de a face și ceva pentru poporul care i-a ales, ori s-au codit ori n-au știut cu ce se mănâncă, ori pur și simplu au ignorat, crezând că ei sunt aleșii și nu trebuie să dea socoteală de nimic, nimănui.
De asta sunt unii dintre ei mirați, chiar contrariați când organele statului după mult timp, mai deranjează câte un “demnitar important”, vezi cazul d-lui Bădălău. Sunt convins că lumea își aduce aminte cum acest domn, prin 2008, nu era primit în sediul din Giurgiu al partidului care l-a ridicat în demnități nemeritate. Ce s-a putut schimba între timp, el, nu cred că a absolvit Sorbona sau Cambridge între timp, doar cei din suprastructură s-au schimbat și au permis accederea pe liste a acestui domn. De ce? Pentru că era ca ei, sau chiar mai slab. Eu nu-i numesc baroni, cum îi alintă presă noastră, pentru că în istorie baronii au avut un rol important în dinastiile care i-au înnobilat. Au ridicat nivelul de civilizație al moșiilor care le administrau și au contribuit la închegarea armatei necesare, când domnitorul statului o cerea. Vedeți vreo asemănare la așa-zișii baroni locali, cu calitățile de mai sus?
Și acum, ne mirăm că am ajuns în starea asta. Nimeni în locul nostru nu e de vină. Noi suntem. Bine ar fi să ne trezim, bine ar fi să cerem celor care ne vor votul, să scrie ce știu să facă, să dovedească experiența lor pe segmentul în care candidează, nu cu dorința de muncă, abnegație și devotament, cu rezultate concrete. Dacă nu au, să pună osul la treaba, să obțină rezultatele și apoi să vină să ceară votul. E timpul ca votul fiecărui cetățean să fie dat pe competențe, pe meritocrație, nu pe găleți sau prosoape, după care, la fiecare 4 ani să ne mirăm de ce ne merge prost.
Așa văd eu, și sper la o posibilă revigorare a clasei politice. Lumea lor cu lumea noastră trebuie să conviețuiască, nu să fie antagonică.
Trebuie să reușim să câștigăm lupta cu echilibrele sociale (nu egalități sociale, astea nu duc la progres), cu nivele de existența civilizate, prin care orice cetățean din țară asta să poată exista, fără a avea teamă că va sfârși în canalele Dâmboviței, dacă este serios, dornic de muncă, dornic de progres pentru el și familia lui. Pentru asta trebuie că guvernanții să înțeleagă că guvernează pentru oamenii acestei țări, că de ei depinde să aibă succes sau să eșueze în activitatea lor. Pentru că, dacă nici acum nu se gândesc politicienii la contribuabili, în curând n-or să mai aibă cui să ceară voturile. Recensământul din 2022 ne arată că, încă 1 milion de români nu mai sunt cetățeni ai acestei țări.
Și atunci ce or să facă? Nu-mi spuneți că naturalizarea e o soluție. Vedem clar ce e în Franța, Germania, Austria, de țările scandinave nu mai vorbesc.
Haideți să ne păstrăm românii noștri, dacă suntem inteligenți, căci o să avem mult mai mult de câștigat în viitor decât oricare altă opțiune efemeră. Și lumea lor să ajungă să existe numai în filmele epocii, lumea noastră o să-i înglobeze și pe cei care, acum, cred că sunt mai sus ca cerul. Dacă suntem deștepți…
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.