Cele mai multe dosare de urmărire deschise de Securitate în perioada 1980-1989 au fost deschise chiar în anul în care a început Revoluția, semn că regimul devenea tot mai represiv în România comunistă. Noile cifre publicate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) oferă o imagine de ansamblu asupra activității de urmărire a regimului.
În decada 1980-1989, au fost deschise 250.000 de dosare de urmărire; 45.000 doar în anul 1989. Din acestea, 70.000 aveau ca obiect cetăţeni străini. Lor li se adaugă peste 15.000 de fugari arestaţi în timpul tentativelor de trecere a frontierei şi 350.000 de cetăţeni români stabiliţi (legal sau ilegal) în exterior.
Situaţia dosarelor deschise, în funcţie de domeniile sau problemele de acţiune, arată, în linii mari, aşa:
Peste 26.000 au fost dosare de verificare informativă, 130.000 au fost dosare de supraveghere informativă, iar peste 50.000 D.U.I. – dosare de urmărire informativă, forma cea mai complexă a urmăririi, care, pe lângă dirijarea reţelei informative, mai putea cuprinde interceptarea corespondenţei şi convorbirilor telefonice, filaj etc.
În mod interesant, doar vreo 80.000 din aceste dosare au fost închise prin luarea unor măsuri care şi-au atins scopul (atenţionări, avertizări, arestări, etc). În 30.000 de cazuri materialul referitor la cel urmărit a fost considerat de securişti de mică importanţă (în principal era vorba de nemulţumiri personale legate de situaţii de la locul de muncă, referitoare la aprovizionarea cu alimente etc). Peste 10.000 de dosare au fost închise pentru că informaţiile, pe baza cărora fuseseră deschise, nu s-au confirmat. Alte dosare au fost închise în urma părăsirii ţării de către cei urmăriţi.
În peste 6.000 de cazuri materialele obţinute în timpul urmăririi au fost folosite de securişti pentru recrutarea titularului.
Aceste instututii care tot... Vezi tot