In papucii mortilor lui Huidu (Opinii)

Exista o vorba - nu judeca o persoana pana nu te-ai pus in pielea ei si nu ai mers pe urmele sale. E greu, in cazul lui Huidu. Imposibil, daca ne gandim la cei morti. Cat de usor gaseste multimea intelegere pentru cineva care a supravietuit unui accident mortal si cat de putin ii place sa se gandeasca la cei care au parasit lumea asta.

S-a dovedit ca mai usor boceste omul cand il aude pe Serban Huidu plangandu-si destinul profesional - "Sunt terminat! Ce-am facut, sunt distrus!" - decat atunci cand priveste catre cei cu adevarat terminati.

De fapt, preferam sa nu privim deloc spre victimele nenorocitului de accident. Cei care nu l-au imbratisat pe Huidu si nu au pastrat un moment de reculegere pentru sfarsitul sau de cariera au fost demonizati de sufletele nobile care emana compasiune regala. Cat de usor spun ei - nu ridicati piatra, fiti buni, iubiti-va aproapele, degajati compasiune fata de "victima" Huidu. Ca si cum ai putea sa accepti docil pe viitorul Huidu care sa te striveasca, pe sensul tau de mers, cu tancul sau blindat.

Celor care sunt excedati de empatie si compasiune fata de Serban Huidu le-as sugera sa se imagineze in pielea lui inainte de accident. Ar fi facut la fel? Apoi, dupa acest test, sa faca un exercitiu si in celalalt sens - ce ar fi simtit vazand cum se indreapta pe contrasens o masina spre ei? Au ei puterea sa indure acele doua - trei secunde? Sau lor le place sa se imagineze doar in postura de victima a societatii, sa isi planga de mila ca sunt calcati in picioare de brutele fara suflet? Cate astfel de fantasme copilaresti mai ascund ei?

De dragul celor care (cu atata placere) deplang "linsajul" mediatic al lui Serban Huidu, putem sa lasam piatra jos din mana, daca am avut-o vreo clipa ridicata.

Inteleg compasiunea sincera a unora care, in fata nenorocirii care s-a abatut peste Serban Huidu, il inteleg si vibreaza cu umanul din spatele celor trei morti pe care i-a lasat in urma. Inteleg si indemnul lor la decenta si omenie. Cred, insa, ca, atat timp cat ambele sentimente - revolta si compasiunea - sunt sincere si oneste, nu ascund ipocrizii si nu exprima fariseisme deghizate in autoflagelari inchipuite, ele pot si trebuie sa fie exprimate deopotriva. Ambele sunt sincere si oneste. Toate sunt de inteles, atat timp cat viata isi recunoaste bucuria in fata mortii.

Ceea ce imi este peste putinta a intelege e ipocrizia care se strecoara in predicile ambelor tabere. Poate mai cu seama in randul celor care il bocesc pe "ghinionistul" Huidu, uitand adevaratele victime. Pe cei care au fost condamnati la moarte prin natura accidentului. Tuturor le adresez o intrebare - cum l-ati judeca pe Huidu si ce rezervor de compasiune ati descoperi in voi, daca mortii lui Huidu ar fi parintii si bunicii vostri. Sau fratii vostri? Dar daca in locul lor s-ar fi aflat copiii vostri? Cata empatie si intelegere ati mai gasi atunci pentru Huidu?

Ati gasi atunci forta si energia sa-l iertati pe realizatorul tv si, intelegand omenescul, mult prea omenescul din pedala lui Huidu, sa-i plangeti de mila "constiinta incarcata" cu care presupuneti ca ar trai tot restul vietii? V-ati inclina fruntea si l-ati strange in brate, cand "saracul" Huidu ar izbucni in lacrimi? Daca sunteti convinsi ca aveti atata putere, daca stiti ca astfel veti fi reactionat, atunci ma plec si eu umil in fata puterii si tariei cu care ati fost inzestrati.

Gafa rușinoasă a premierului Ciolacu în Qatar. Ce-a putut să spună în loc de ”lecție” VIDEO

În timpul vizitei sale în Qatar, premierul Marcel Ciolacu a fost protagonistul unei gafe rușinoase, în timp ce lăuda grandoarea Campionatului Mondial de Fotbal găzduit de țara asiatică în...

Scandal electoral la Sibiu. Unul dintre candidații la locale, bătut cu biciul de fratele primarului VIDEO

Scandalul a avut loc în localitatea sibiană Brădeni. Candidatul PSD la primărie, Dan Braga, a filmat mai multe clipuri video în curțile familiei actualului edil, fără, însă, a primi...