Șerban Pop – fost vicepreședinte al ANAF condamnat pe fond la pedepse grele pentru infracțiuni de corupție – a explicat marți, 21 februarie, că traficul de influență de care este acuzat în favoarea afaceristului Horia Simu, mai exact închiderea dosarului Cuprom la DIICOT în mandatul fugarei Alina Bica, era de fapt „un contract de consultanță integrată, cu onorariu de succes”.
Șerban Pop a fost audiat la Înalta Curte, în calitate de inculpat, în dosarul în care a primit pe fond 4 ani de pușcărie pentru că i-ar fi cerut – ca avocat al SCA Pop Savin și Asociații – 2 milioane de euro lui Horia Simu, din care ar fi primit 150.000 de euro, în scopul de a interveni la vârful DIICOT, mai precis la Alina Bica, pentru a-l scăpa pe afacerist de Dosarul Cuprom.
Alina Bica, fostă șefă a DIICOT, a fost achitată în acest dosar, însă a fost condamnată definitiv la 4 ani de pușcărie în alt proces, cel legat de favorizarea lui Ovidiu Tender în cauza RAFO-Carom.
Totodată, Șerban Pop s-a ales cu o pedeapsă de 13 ani de pușcărie pentru că ar fi luat mită 2,5 milioane de euro de la afaceristul Sorin Ovidiu Vîntu în scopul unei rambursări de TVA de aproximativ 50 de milioane de euro către Petromservice.
În dosarul în care a fost condamnat alături de Horia Simu, Șerban Pop a explicat Înaltei Curți că afaceristul îi datora un „onorariu de succes”, după ce l-a scăpat de datorii prin vânzarea unui utilaj. Pop a dat vina pe Simu că nu i-a dat banii datorați în urma unei înțelegeri verbale, că un contract nu încheiaseră în acest sens.
Declarația lui Șerban Pop de marți, 21 februarie, vine să o contrazică pe cea a Cameliei Dumitru – fosta directoare financiară a lui Horia Simu – care, audiată fiind în calitate de martor pe data de 7 februarie, declarase că i-a dus lui Șerban Pop un plic cu bani la societatea de avocatură.
Femeia susținea că nu a desfăcut plicul, dar că șeful său, Horia Simu, îi spusese că înăuntru sunt 150.000 de euro pentru Șerban Pop.
În prezent, Șerban Pop neagă cu vehemență primirea plicului la sediul societății de avocatură la care lucra și spune că DNA a interpretat greșit situația de fapt cu privire la bani.
Șerban Pop susține că Horia Simu avea mari probleme financiare, motiv pentru care a ajuns să fie reprezentat de SCA Pop, Savin și Asociații.
Pe lângă partea juridică, ajutorul consta în a-i găsi lui Horia Simu un cumpărător pentru o stație de asfalt, un utilaj folosit de firmele acestuia.
Cum Șerban Pop era avocat și nu putea să găsească un cumpărător de unul singur, în scopul vânzării utilajului a apelat la un bun prieten al său, Peter Imre, care i-a găsit lui Horia Simu un client în Ungaria.
Afaceristul Horia Simu a trecut peste înțelegerea cu Șerban Pop și Peter Imre și a vândut utilajul direct clientului, fără să le dea celor doi comisionul datorat intermedierii tranzacției.
Cum utilajul valora 1,5 milioane de euro, Șerban Pop susține că cei 150.000 de euro – reținuți de procurorii DNA a fi „prețul” traficului de influență – sunt, în realitate, „comisionul de succes”.
Șerban Pop spune însă că nici în ziua de azi n-a văzut banii de la Horia Simu deoarece, după ce s-a văzut „cu sacii în căruță”, afaceristul nu l-a mai plătit nici pe el, nici pe Peter Imre.
Iată cum au avut loc discuțiile în sala de judecată:
Judecătoare: Sunteți acuzat că ați primit 150.000 de euro. Ce aveți de spus cu privire la această sumă de bani?
Șerban Pop: Nu am primit niciodată nicio sumă de bani, nici de la inculpatul Simu Horia și nici de la Dumitru Camelia. Cu certitudine, Dumitru Camelia nu avea de ce să o facă o plată în acest fel, prin aducerea unui plic la biroul meu.
Judecătoare: Cum se făceau plățile?
Șerban Pop: Plățile în baza contractelor se făceau în conturile societății de avocatură. Am solicitat audierea lui Peter Imre. În afara activităților juridice pentru care s-au încheiat contracte, societatea trebuia să presteze – pe finalul a activităților, în măsura în care celelalte societăți asociate noua își îndeplineau mandatele date de domnul Simu – niște activități de brokeraj, valorificare active, de care se ocupa domnul Peter Imre.
Când am spus partea finală, mă refeream la partea contractuală în ipoteza în care celelalte activități ar fi fost încheiate cu succes.
A fost o discute neplăcută între mine și Petre Imre, cel mai apropiat prieten al meu. Domnul Simu a realizat valorificarea, fără a plăti comisionul de succes către Impala, societatea condusă de Peter Imre.
Domnul Simu sau doamna Dumitru au fost puși în contact cu o firmă din Ungaria, parte a Companiei Strabag, dar plata comisionului nu s-a făcut.
În mod normal, noi nu făceam astfel de demersuri fără un interes material, fără un onorariu de succes.
Judecătoare: Care e explicația dumneavoastră cu privire la acuzație?
Șerban Pop: Păi, e foarte simplu! Sumele despre care vorbeam cu domnul Horia Simu sunt acel onorariul de succes.
Judecătoare: Care era treaba dumneavoastră? De ce interveneați dvs. pentru plata comisionului?
Șerban Pop: Noi făceam partea juridică.
Judecătoare: Dar contractul cu Simu Horia a fost încheiat?
Șerban Pop: Nu, pentru că domnul Simu Horia este un om de afaceri foarte abil. El a spus că vom încheia contractul după ce avem succes.
Deși Peter Imre a găsit cumpărător pentru utilajul domnului Simu, acesta a refuzat sa încheie contractul cu Impala. Din acel moment, nici eu nu l-am mai văzut pe domnul Horia Simu.
Ca atare, deși activitățile s-au prestat – în sensul că Simu Horia a fost pus în contact cu un cumpărător – valorificarea a avut loc prin intermediul altei societăți, pentru a se evita plata comisionului.
Eu doar am solicitat doamnei Camelia Dumitru să încheie contractele cu Peter Imre și să dea banii. Domnul Peter Imre era cel mai bun prieten al meu și a intrat în tranzacție pur și simplu pe încredere. La asemenea valoare se încheie contract înainte, dar eu îl cunoșteam pe Peter Imre de 10 ani.
De aceea, eu îi solicitam doamnei Camelia Dumitru un singur lucru: să facă plățile la cabinetul de avocatură și să plătească banii către Peter Imre. Imre nu solicita personal plata pentru că nu se cunoștea nici cu doamna Camelia, nici cu domnul Simu. Această e natura solicitării (n.r. – de plată), pe care am făcut-o la momentul respectiv. Valorile corespund, dar nu corespund alegațiile (n.r. – procurorilor DNA).
Valoarea stației de asfalt era de 1,2 – 1,5 milioane de euro, iar comisionul era de 10%. I-am cerut Cameliei Dumitru să plătească 150.000 de euro în acest sens către compania domnului Imre.
Oricum, acești bani trebuiau dați în baza unui contract, într-un cont bancar. Nu am avut niciodată nici o discuție cu Simu Horia cu privire la dosarul de la DIICOT. Eu eram avocat de civil, nu m-ar fi ales pe mine pentru așa ceva. Ca să închei cu o glumă: dânsul stă la Monaco, iar eu stau la Piața Muncii.
Mai am o explicație importantă: discuțiile tehnice pentru vânzarea stației de asfalt au fost purtate la mine în birou. Stația trebuia demontată pentru a ajunge în Ungaria. Este adevărat că am primit la sediul societății de avocatură niște plicuri – format A 4, de la Horia Simu – dar acestea conțineau documentația tehnică și au fost transmise partenerului nostru, Peter Imre.
Ultima parte a declarației lui Șerban Pop, cea referitoare la plicurile format A4, vine ca o precizare de natură să contrazică susținerile martorei Camelia Dumitru, audiată la termenul anterior, din 7 februarie, când acesta a susținut următoarele:
Judecătoare: Ce vă amintiți, ați declarat că ați primit un plic în care ați spus era o sumă de bani pe care ați dus-o dus de la Horia Simu la Șerban Pop.
Martora: Arăt că așa cum am afirmat nu știu dacă în realitate erau bani sau altceva în acel plic.
Judecătoare: Ați spus în declarațiile anterioare: „Horia Simu a spus: ia plicul acesta și du-l la Șerban Pop”.
Martora: Horia Simu mi-a spus că acel plic conținea o sumă de bani, nu îmi amintesc suma.
Judecătoare: Ați spus în declarație, 150.000 de euro: „Am luat plicul și, de la biroul meu din Pipera, în drum spre casă, am lăsat plicul la societatea de avocatură unde lucra Șerban Pop”.
Martora: Mi s-a citit declarația anterioară în care arătam că Horia Simu mi-a spus despre suma e de 150.000 de euro. La acest moment nu îmi amintesc dacă am dat plicul lui Pop Șerban sau dacă l-am lăsat la registratură. (…)
Judecătoare: Ați spus că Șerban Pop i-a solicitat lui Horia Simu 2 milioane de euro pentru a-i rezolva problemele judiciare.
Martora: Cunosc că Pop Șerban i-a solicitat lui Simu Horia 2 milioane de euro pentru rezolvarea unor probleme juridice, dar nu pot preciza dacă problemele se refereau la cele comerciale sau penale. (…)
Judecătoare: Cum era plicul?
Martora: Nu îmi amintesc cum era plicul!
Judecătoare: Ați spus că era de dimensiunea unei foi A4.
Martora: Posibil...
Judecătoare: V-a comunicat Horia Simu că era nevoit să vândă active din firme, pentru că avea nevoie de bani?
Martora: El tot timpul avea nevoie de bani!
Judecătoare: Ați spus: „Știu că Horia Simu i-a propus lui Șerban Pop să-i dea tablouri și pietre prețioase în contul banilor”. Apoi ați spus că era vorba de dosare civile și penale. Ați mai declarat că: „Pop Șerban a insistat la mine și la Horia Simu să îi dăm banii”, „Simu m-a trimis la Pop cu 150.000 de euro, dar nu am verificat plicul. I l-am dat personal lui Șerban Pop”.
Martora: Mi s-a citit declarația de la data de 18.08.2019 și arăt că mențin toate cele relatate, acestea corespund adevărului, așa cum l-am perceput nemijlocit.
Potrivit DNA, în anul 2014, Şerban Pop a primit de la Horia Simu suma totală de 230.000 de euro (cash şi sub forma a două contracte de consultanţă judiciară), pentru a interveni la nivelul conducerii DIICOT în scopul soluţionării favorabile a unui dosar penal care îl privea pe omul de afaceri. O parte din aceşti bani ar fi ajuns la Alina Bica, prin intermediul lui Ionuţ Mihăilescu, la acea dată consilierul ei.
„La 8 noiembrie 2014, Alina Bica, în calitate de procuror-şef al DIICOT, a primit, pentru sine, în mod indirect, printr-un intermediar (denunţător în cauză), suma de 17.500 de euro din totalul sumei de 20.000 de euro, pe care acesta din urmă, în calitate de interpus, a primit-o de la Şerban Pop. Suma de 20.000 de euro a reprezentat o parte din totalul sumei de aproximativ 230.000 de euro ce a fost dată de omul de afaceri în tranşe, pe parcursul a opt luni, în cursul anului 2014, inculpatului Pop, pentru ca acesta să o remită în scopul menţionat”, susţineau procurorii.
DNA preciza că, în schimbul banilor primiţi, Alina Bica a determinat înlocuirea procurorului de caz şi a efectuat presiuni asupra unui alt subordonat de-al său (care, potrivit probelor administrate în cauză, a acţionat fără vinovăţie), în scopul pronunţării unei soluţii de clasare în dosarul în care se desfăşurau acte de urmărire penală faţă de Simu, lucru care s-a şi întâmplat ulterior.