In romani, rareori se trezeste cu deplina intensitate dorinta de a apara vehement sau de a critica furibund Biserica si credinta stramoseasca.
Evident, niciuna dintre cele doua atitudini nu are macar vreo firava legatura cu crestinismul ortodox, dar intalnim de cateva ori pe an, prin ziare sau la tv, indivizi al caror fanatism este intrecut doar de ignoranta in cele ale credintei, care ii mana in nesfarsite scandaluri mediatice.
Un asemenea scandal a fost provocat de decizia lui Sergiu Nicolaescu de a-i fi incinerat trupul - apropo, eu nu cunosc inca un document scris si semnat de marele regizor in care sa fie exprimata aceasta alegere.
In scandal, primul pas gresit a fost facut de administratia Bisericii noastre. In Romania, in fiecare an, sunt cateva zeci, poate sute de indivizi ale caror cadavre sunt arse, la solicitarea lor. Sergiu Nicolaescu nu are o importanta mai mica sau mai mare decat oricare dintre acestia.
Totusi, administratia bisericeasca a gasit ca ar fi folositor sa intervina public cu propunerea de a plati cheltuielile de inmormantare ale trupului actorului, daca familia va accepta sa-l ingroape. O eroare de "public relations" extrem de grava comisa de responsabilii Patriarhiei si care a tarat Biserica intr-un scandal mediatic de care nu avea nevoie.
Nu era mai simplu sa se explice familiei, cu rabdare si discretie, care este semnificatia inmormantarii din perspectiva Invierii noastre in Hristos si aceasta sa fie lasata sa decida?
Interventia neinspirata si inutila a reprezentantilor Bisericii in scandal a provocat doua tipuri de atacuri: pe de o parte, cel legat de veniturile imense pe care le are Biserica, unele dintre acestea din serviciile religioase la inmormantare, iar pe de alta parte, cel legat de invatatura Bisericii despre inmormantare.
Cred ca este absolut necesar ca administratia si ierarhia Bisericii, pe care si eu o slujesc, sa invete si sa aplice notiuni precum: transparenta, fiscalitate, venituri licite etc. Nu insist asupra problemei, marturisesc doar ca ma numar printre preotii si mirenii Bisericii care sustin cu tarie ca ar fi un fapt deosebit de folositor duhovniceste ca Biserica sa nu mai primeasca fonduri de la stat.
Biserica va deveni independenta de orice influenta politica sau financiara si isi va redobandi deplin glasul profetic, fara sa fie afectata de vreo criza a saraciei materiale.
Oricum, este de preferat saracia in cele ale lumii, decat saracia in cele ale credintei! Un preot bun, credincios va afla in parohia lui sprijinul comunitatii si va avea venituri suficiente sa traiasca decent si in conformitate cu poruncile lui Hristos si ale Bisericii Sale.
Biserica are suficiente proprietati si venituri pentru a sustine parohiile sarace, marile catedrale, manastirile sau slujirea preotilor din spitale, inchisori si Armata. Statul are de asemenea, obligatia de a ocroti acele biserici si manastiri care sunt monumente istorice de o deosebita valoare pentru patrimoniul cultural si spiritual al poporului nostru. Totul este doar o chestiune de vointa politica si mai ales, de asumare reala a slujirii lui Hristos.
In scandalul provocat dupa moarte de actorul Sergiu Nicolaescu, mizerabil este insa atacul comis asupra invataturilor de credinta ale Bisericii.
Analisti mediocri, indivizi care in viata lor nu au gustat din cele ale Bisericii - cum ar fi o Spovedanie sau o Liturghie - sau daca au gustat cumva Botezul si Cununia au fost fie prunci fara de ratiune, fie oameni maturi fara de minte, neintelegand semnificatia profunda pe care o au aceste Taine ale Bisericii, indivizi care confunda pe Hristos cu acei nefericiti si vremelnici farisei care populeaza unele zone ale Bisericii noastre, astfel de rataciti s-au apucat sa ne invete ca nu exista deosebire intre a fi ars si a fi inmormantat.
Cred ca mi-ar fi necesar tot timpul din Univers sa explic diferenta si unora dintre dansii posibil ca nu le-ar ajunge tot timpul dintr-o infinitate de universuri paralele pentru a intelege.
Le spunem doar ca trupul Mantuitorului nostru Iisus Hristos a fost asezat in mormant, nu a fost ars, si Hristos a inviat cu trupul, credinta noastra fiind intemeiata pe realitatea Invierii lui Hristos si a invierii noastre din morti.
Le mai spunem ca trupul intors in pamant contribuie la prosperitatea altor fiinte de pe aceasta planeta, inclusiv a oamenilor ramasi dupa ce noi murim, caci materia - grasimilie, apa etc. - din care e facut trupul se reintoarce in circuitul vietii.
De fapt, chestiunea este mult mai simpla: poti avea asteptari de traire spirituala de la un popor bolnav sufleteste, care cauta mai degraba superstitia, decat credinta, calcandu-se in picioare la Boboteaza ori la sfintele moaste, care accepta minciuna dulceaga si fariseismul care fascineaza, in viata fie a Bisericii, fie a cetatii, decat adevarul care desi doare, ne rascumpara si ne lumineaza sufletul?
Nu poti avea astfel de asteptari, ci doar poti sa te rogi la Dumnezeu si sa faci cele ale lui Dumnezeu pentru vindecarea poporului.