Istoria bordelului: Ne place sexul pe bani? (Galerie foto)

Cat mai costa o partida de sex profesionist? Unde mergem, cat riscam, de cand mergem la bordel? E legal, e moral?

Sa stingem felinarul rosu, sa ne imbracam si sa o luam metodic, ca la politie: tarife si fetite, istoria bordelului, tari unde prostitutia este legalizata.

La Felinarul Rosu

Bordelul - casa de toleranta, lupanarul, casa de prostitutie - este o casa dedicata practicarii prostitutiei, oferindu-le prostituatelor un loc unde sa se intaleasca cu clientii si sa faca sex cu ei.

In functie de reglementarile locale, bordelurile pot fi amenajate numai in anumite zone, cartiere, asa-numitele zone de toleranta sau zone cu felinar rosu.

Culoarea rosie si felinarul rosu, asociate bordelului, ar proveni de la lampile rosii purtate de lucratorii de la caile ferate, lasate in afara bordelului cand barbatii intrau acolo, pentru a fi gasiti mai usor in cazul in care erau nevoie de ei, daca se modifica traseul vreunui tren.

Alte explicatii ar fi ca felinarul rosu, cu tot cu sensurile lui, ar veni de la culoarea rosie a hartiei cu care erau decorate lampile de la bordelurile din China antica, pentru a fi recunoscute ca atare.

In timpul Primului Razboi Mondial, bordelurile din Belgia si Franta erau vopsite in culori diferite, pentru a fi deosebite, astfel: in albastru, pentru ofiteri, in rosu pentru gradele inferioare.

Bordelul la romani: la Crucea de Piatra si la Tanti Elvira

Prima incercare de reglementare a prostitutiei s-a realizat in 1859, dupa ce cu sase ani mai devreme fusese introdusa obligativitatea "conduitei". Matroanele bordelurilor, numite "femei pezevenghi", isi trimiteau fetele, discret, la control medical saptamanal.

In 1895, intra in vigoare un regulament dupa un model belgian si francez, in care se interzicea, printre altele, plimbarea prostituatelor pe diferite artere bucurestene la orele promenadei.

Intre 1862 si 1930 a functionat in Romania sistemul de inspiratie reglementarista, adica sistemul prostitutiei colective, a "pensionarelor de bordel" si al prostitutiei practicate individual cu o condicuta de sanatate. Conditia practicarii era o inregistrare prealabila la Politie si la Serviciul Sanitar in evidenta prostituatelor, dupa indeplinirea cerintelor legate de o limita de varsta si stare de sanatate.

Persoanele care erau inregistrate intrau intr-un regim de consultatii periodice si primeau o condica care constituia noua "identitate" si permisul pentru exercitarea acestei ocupatii.

Prostitutia individuala sau "singuratica" era practicata in locuinte particulare inchiriate si racolarea se facea cu precadere in strada, in timp ce la bordel persoanele erau asteptate in incinta sau la intrare.

Sistemul reglementarist ia sfarsit in 1930 prin articolul 305 al noii legi sanitare si de ocrotire sociala care desfiinteaza "casele de prostitutie sau localurile unde se practica prostitutia cu femei gazduite" . Noua lege a fost inspirata din legislatia americana si germana din anii 1925 si 1927, favorabila inchiderii caselor de prostitutie.

In baza noii legi, s-a desfiintat si a fost incriminata ocupatia patronilor caselor de prostitutie. Persoanele care voiau sa practice in continuare prostitutia o puteau face, insa cu riscul expunerii la noua prevedere penala a delictului de contaminare venerica.

Prostituata nu mai putea sa mai aiba domiciliul in spatii de consumatie publica, dar putea practica, in schimb, in locuinte inchiriate in mod strict profesional. Vechea condicuta de prostitutie este inlocuita acum cu o fisa de sanatate care devine confidentiala si cuprinde starea de sanatate a persoanelor ce practicau prostitutia.

Anul 1943 si apropierea razboiului marcheaza revenirea casei de tolerante si a ocupatiei de "patron de bordel". Regulamentul numarul 24 din 1943 a redefinit profilul prostituatei si al patronului de bordel. Frecventarea si stationarea in spatiul public si de consumatie publica au fost interzise si se introduce carnetul medical in care erau trecute consultatiile medicale, locatia autorizata de practica a prostitutiei si instructiuni din regulament.

O noutate o constituie "Livretul de economii" a prostituatei si obligatia patronului de a depune la Casa de economii 10% din incasarile zilnice ale prostituatei. Masura vizata era economisirea sumelor de bani rezultate din prostitutie pana la parasirea de catre persoana a acestei ocupatii, prin exercitarea unui control asupra economiilor.

Crucea de Piatra a fost un bordel celebru din Bucuresti, fiind vorba de fapt despre un intreg cartier al placerilor, situat intre Posta Vitan si zona Dristor de astazi. Numele venea de la o cruce masiva de piatra amplasata in fata unei biserici, ambele distruse in timpul Primului Razboi Mondial.

In perioada interbelica, si in Braila existau sute de case de toleranta. Prostituatele isi castigau existenta in stabilimente cu "bec rosu", vanzandu-se marinarilor, militarilor si petrecaretilor in cautare de amor.

Intre cele doua razboaie, la Braila, dupa spectacolele de la "Regal", "Metropol" sau "Chira Chiralina", marinarii, militarii si "conasii" isi alegeau fetele si apoi, pe un pol sau doi, le vizitau in camere. Muncitorii, salahorii Portului Braila se duceau spre casele cele mai ieftine, unde gaseau fete fugite de acasa, dornice sa-si castige painea.

Celebra "Tanti Elvira" isi facea veacul intr-o carciuma murdara, situata langa port. Fetele ei nu aveau condicuta, lucrau mai ales "la urgenta", uneori chiar pe vapor.

Se spune ca Strada Rosie din Braila a primit acest nume de la felinarele care luminau toata noaptea, iar Strada Neagra se numeste si acum asa, fiindca aici, felinarele se stingeau foarte repede, semn ca fetele erau ocupate.

Politia de moravuri s-a infiintat la Braila in anii 30, pentru a supraveghea casele de toleranta si femeile de moravuri usoare. Aceasta s-a constituit din ordinul chestorului de atunci si la recomandarea medicului de la Ambulatorul Antiveneric.

In 1940, in Braila, apareau aproximativ 130 de "femei usoare", din care numai 30-40 isi faceau vizita la medic. Multe dintre prostituate fusesera date disparute. In acelasi an, masura controlului antiveneric s-a luat si la coafeze, "manichiureze", chelnerite, bucatarese si artiste.

La sfarsitul anilor '50, a fost demarata o misiune de "reeducare a elementelor care nu corespundeau noii morale marxist-leniniste". Daca noul cod penal din 1948 nu aduce atingere prostitutiei, decretul numarul 351 din 1949, abrogat ulterior in 1951, va reprezenta prima masura care deschide calea incriminarii prostitutiei.

Prostituatele vor fi trimise in Centre de reeducare pentru "adaptarea lor la exercitarea unei meserii si al redresarii lor morale".

Urmatorul pas si cel propriu-zis al incriminarii practicii s-a facut prin articolul 433 al noului Cod Penal din 1957. Potrivit acestuia, pedeapsa pentru procurarea, de catre o femeie, a mijloacelor de existenta, din raporturile sexuale cu diferiti barbati, era considerata infractiune.

Mai mult, in 1954, Romania a aderat la Conventia pentru reprimarea traficului cu fiinte umane si a exploatarii prostituarii altei persoane.

Tarife si fetite, de toate varstele, de ieri si de azi

In vara lui 1944, o prostituata isi declara tarifele: "500 de lei fiecare client, cu doua, trei rapoarte sexuale si dormit cu el". Asta in conditiile in care salariul vremii oscila intre 200 si 800 de lei. Spre exemplu, un mecanic de locomotiva, una dintre cele mai bine platite meserii, avea in jur de 850 de lei si o paine de 2,5 kg ratie pe zi.

Politia anilor 40 detinea, in Braila, un registru cu femeile "de moravuri". Fetele erau fotografiate in pozitii care le avantajau, asa incat registrul putea fi utilizat ca si "catalog" pentru clientii cu dare de mana si cu "relatiuni":

Ana, poreclita "Florescu Aurica", era nascuta in comuna Palanca, din Cetatea Alba, avea 18 ani.

Stefana, zisa "Fani", de profesiune libera, era originara din "Tulcia", fiind in varsta de 23 de ani.

O "intalnire" in Gradina Publica, in boscheti, costa intre 10 si 50 de lei, depinde de musteriu. Un consult medical pentru depistarea bolilor venerice ajungea, pentru libere profesioniste, cu deplasarea medicului la bordel, 100 de lei, iar pentru "sarmane", care se duceau la dispensar, 50 de lei sau gratuit.

Aproape saptezeci de ani mai tarziu, presa scria despre "noile fetite dulci ca-n Bucuresti":

Nicoleta, 29 de ani: "De trei ani ma prostituez si-mi place. Am acasa trei copii mici, pe care trebuie sa-i cresc". Castiga pe noapte aproape 100 de lei si presteaza pentru 5-6 clienti intr-o seara, in zonele Matasari si Muncii.

O femeie care spune ca are 85 de ani, pe bulevardul Magheru, obisnuieste sa spuna ca se prostitueaza "la Scala din Milano" (zona cinematografului Scala , pe un kilogram de cartofi si unul de ulei.

Mirela, 27 de ani, in zona Garii de Nord, Piata Matache. Se prostitueaza de sase luni, zice ca a incercat sa se angajeze la "maturat strazile", dar ca firma de salubrizare i-a cerut spaga. Are o fetita de 1 an si jumatate si un sot inchis pentru talharie, care va iesi din inchisoare peste opt ani. "Iau pe noapte 100 de lei si am vreo doi-trei clienti, dar fac doar sex normal".

Anisoara, o prostituata de 37 de ani, pe fosta strada Stefan Furtuna, o femeie supraponderala si tafnoasa. Zice ca are un copil de 20 de ani, ca nu are din ce trai si ca a incercat sa se angajeze la salubrizare, dar i s-a cerut spaga.

Pe Calea Victoriei, doua fete marturisesc: "Alegem doar clienti straini: ii intrebam in engleza cat e ceasul, iar daca ei ne raspund in limbi straine, le propunem sa se distreze, de la 50 de euro in sus".

Istoria bordelului

Istoria bordelului coboara pana in Antichitate, pentru ca exista marturii despre prostitutia practicata in templele construite in Orientul Mijlociu si tot bazinul mediteranean. La grecii antici si romanii, bordelurile erau functionale chiar cu "licenta" oficiala, prima atestare fiind inregistrata in Atena, in anul 694 i.H.

Izvoarele despre multumirea pe care au avut-o barbatii atunci cand regele grec Solon a permis functionarea borderilor, muncitorii si marinarii nu se mai bateau atat de des si nu mai faceau revolte, iar bugetul cetatii avea si el de castigat.

Mai mult, bordelurile au dus si la aparitia unor scoli speciale in care femeile care voiau sa practice prostitutia, de la sclave la viitoare curtezane, erau antrenate sa practice aceasta profesie.

Secole mai tarziu, in secolul XVI, o curtezana era numita amanta sau dansatoarea profesionista a unui barbat puternic si bogat, care ii acorda femeii respective lux si statut social, in schimbul companiei ei.

In Europa din timpul Renasterii, curtezanele aveau un rol decisiv in viata sociala a elitei, adesea luand locul sotiei, ca functie sociala.

Cuplurile regale ducea vieti personale separate, pentru ca adesea casatoria se incheia din motive politice sau doar pentru mostenitori sanatosi, astfel ca regii isi satisfaceau nevoile si placerile exuale in compania curtezanelor. Madame de Pompadour a fost o celebra curtezana, amanta a regelui Frantei Ludovic al XV-lea.

Cateva tari in care prostituatia este legala

Autoritatile din Olanda, Germania, Austria, Grecia, Danemarca, Noua Zeelanda au legalizat prostitutia.

In Olanda, din ianuarie 2001, prostitutia este considerata o profesie ca oricare alta, prostituatele au dreptul sa ceara conditii igienice de munca, siguranta la locul de munca etc. Femeile platesc taxe din veniturile incasate prin prostituatie.

In Marea Britanie, prostitutia nu este ilegala daca prostituata lucreaza indepedent si fara sa tulbure ordinea publica. Barbatii gasiti de mai multe ori in cartoerele bordelurilor, cumparand servicii sexuale, pot fi amendati. Este interzis sa recrutezi personal pentru prostituatie si sa deschizi un bordel.

In Cuba, desi prostitutia este interzisa, cei care au vizitat-o recent au relatat ca pioniere de 12-13 ani, cu cravate la gat, pleaca in timpul recreatiilor, cu invoirea cadrelor didactice, pentru o partida scurta de sex cu turistii straini pe bancheta autoturismului sau in dosul unor parapete formate din tomberoane.

Bordelurile folosesc mai multe modele de "business":

In unele cazuri, prostituatele sunt tinute fara voia lor, fara permisiunea de apleca, primind foarte putin sau nimic din banii castigati. In unele cazuri, prostituatele sunt cumparate si vandute de proxenetii lor, ele avand doar statutul de sclave.

In alte cazuri, prostitutale sunt angajate, primesc un mic salariu fix si o parte din banii cheltuiti de clienti (Maison close, closed house).

In alt tip de bordel, prostituatele platesc intretinerea bordelului unde stau, iar proprietarul nu este implicat in tranzactia financiara dintre client si prostituata (Maison de passe, trick house).

In fine, exista si prostituate salariate si isi impart castigul cu "casa", bordelul, fetele dandu-le bacsis celor care nu sunt implicati direct in "industrie", dar intretin bordelul (menajere, soferi etc.).

Horoscop zilnic. Vineri, 19 aprilie. Zodia care va ieși la o întâlnire

Astrele au pregătit noi provocări pentru zodii, unele fiind mai norocoase, iar altele mai puțin. Toate previziunile despre dragoste, bani sau job, în horoscopul zilnic. Berbec: Va fi mare...

Răspunsuri la invidia românilor. De unde au unii bani să călătorească atât? "Tenerife, 2.100 de lei pentru 7 nopți, zbor, cazare în cameră dublă"

Din cauza scumpirilor, unii români au renunțat la vacanțe sau își permit cu mari sacrificii una pe an. La cealaltă extremă sunt cei care pleacă des în vacanțe mai scurte sau mai lungi,...