Ce este sindromul de tunel carpian si cum poate fi tratat?
Sindromul de tunel carpian (STC), denumit si neuropatia nervului median la incheietura mainii, este o afectiune marcata de presiunea asupra nervului median in tunelul carpian (un canal ingust aflat in incheietura mainii). Este una dintre cele mai des intalnite neuropatii de compresie ale membrului superior, alaturi de sindromul de tunel cubital si sindromul de canal Guyon.
STC poate fi tratat prin metode nechirurgicale sau chirurgicale, in functie de gradul si severitatea afectiunii. Cu toate acestea, este important sa intelegem ca acest sindrom nu este absolut vindecabil decat prin interventie chirurgicala. Doar prin intermediul operatiei se poate inlatura banda compresiva ce pune presiune asupra nervului median. Celelalte optiuni de tratament ajuta doar la inlaturarea sau ameliorarea simptomelor, avand efecte temporare.
Metodele de tratament conservator sunt eficiente numai atunci cand boala este intr-un stadiu foarte incipient. Pentru pacientii care se confrunta cu episoade severe sau frecvente de durere si alte simptome (in special furnicaturi, amorteli si slabiciune in mana), interventia chirurgicala ramane cel mai potrivit si de succes mod de tratament, inlaturand definitiv simptomele suparatoare in majoritatea cazurilor. Daca operatia este facuta la timp, recuperarea si prognosticul sunt foarte bune. Daca, insa, la nivelul nervului median au aparut modificari ireversibile, prognosticul este afectat.
Este extrem de important ca pacientii diagnosticati cu aceasta neuropatie de compresie sa urmeze tratamentul recomandat de medicul de mana, deoarece, in caz contrar, risca sa se confrunte cu diferite complicatii. Sindromul de tunel carpian este o boala progresiva, asadar acesta va evolua spre agravare, fie ca acest lucru se va intampla mai lent sau mai rapid. Daca este lasat netratat, STC va ajunge sa provoace leziuni permanente ale nervilor si muschilor mainii, putand chiar sa invalideze pacientul prin disparitia completa a sensibilitatii in degetele I-IV. Diagnosticul precoce si tratamentul adecvat ofera cele mai bune si dorite rezultate.
Dupa cum am mai spus, pentru stadiile incipiente de STC, se recomanda tratamentul nechirurgical. Acesta consta in odihna, purtarea unei orteze care imobilizeaza incheietura mainii in pozitie functionala (in special noaptea), administrarea de medicamente antiinflamatoare, injectarea de corticosteroizi (substante cu rol antiinflamator) si fiziokinetoterapie. De asemenea, este esential ca pacientii care sufera de STC sa evite activitatile care pot declansa simptome sau pot provoca durere, in special cele care implica utilizari repetate ale incheieturii mainii.
Medicamentele, injectiile cu corticosteroizi si terapiile alternative pentru sindromul de tunel carpian pot oferi doar o ameliorare temporara a simptomelor. Chirurgia pentru sindromul de tunel carpian este singurul tratament care poate vindeca cu succes afectiunea. Daca tratamentul conservator nu ajuta la alinarea durerii si a celorlalte simptome, medicul specializat in bolile si chirurgia mainii va recomanda interventia chirurgicala de eliberare a tunelului carpian.
Conform specialistilor de la Vitta Clinic, operatia de eliberare a tunelului carpian implica taierea structurii fibroase a ligamentului carpian transvers din jurul tunelului carpian pentru a inlatura presiunea de pe nervul median, ducand astfel la disparitia simptomelor.
Metoda preferata si recomandata de chirurgii de mana din ziua de azi este metoda minim invaziva, deschisa, cu incizie minima (de circa 2 cm). Printr-o astfel de metoda, se evita lezarea nervului in timpul manevrei de sectionare a ligamentului, se realizeaza o decompresie corecta, iar cicatricea ramasa in urma operatiei devine aproape invizibila dupa vindecare.
Interventia chirurgicala se efectueaza in regim de spitalizare de zi (operatia, in sine, dureaza cel mult 20 de minute).
In urma operatiei, pacientul primeste o lista cu recomandari ce include purtarea unei contentii elastice si mentinerea ridicata a membrului operat. Degetele mainii operate pot fi miscate imediat dupa interventie, cu incarcare progresiva. De cele mai multe ori, pacientii operati de STC ajung sa-si reia activitatile obisnuite la trei saptamani de la interventie.