După ce rebelii sirieni au preluat controlul asupra capitalei Damasc și prin extensie asupra Siriei, o luptă brutală este așteptată pentru remodelarea regiunii, o luptă aprinsă pe 7 octombrie 2023, prin atacul condus de Hamas asupra Israelului, scrie The New York Times.
Principalele puteri regionale — Israel, Iran și Turcia — au toate un interes în rezultatul acestei lupte, ceea ce înseamnă că undele de șoc vor afecta nu doar Orientul Mijlociu, ci și puteri globale precum Statele Unite și Rusia.
Dacă războiul din Gaza este cea mai gravă manifestare de până acum a disputei aparent de nerezolvat între Israel și Palestina, care a implicat grupul armat libanez Hezbollah, analiștii consideră că lupta pentru Siria este o luptă mult mai importantă pentru dominarea unui punct de intersecție regional care influențează întregul Orient Mijlociu.
„Siria este barometrul pentru cum se schimbă dinamica puterii în regiune,” a spus Mona Yacoubian, șefa Centrului pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord al Institutului pentru Pace din Statele Unite din Washington. „Se află într-o perioadă de haos o regiune care deja este în flăcări, ” spune aceasta.
Strategii Israelului se referă la Siria ca fiind „hub-ul hub-urilor,” care a servit drept canal de aprovizionare cu bărbați și arme către locuri precum sudul Libanului. Acolo, Hezbollah, principalul aliat regional al Iranului, a avut influență înainte ca Israelul să decimeze rândurile grupului prin asasinarea liderului său de lungă durată și a multora dintre cei mai importanți comandanți ai săi. Israelul a lansat, de asemenea, atacuri directe asupra apărării antiaeriene strategice din Iran.
The regime of Bashar al-Assad has fallen in Syria
The group Hay'at Tahrir al-Sham has taken control of Damascus, the Syrian capital. Gunfire is heard in the streets, and prisoners are being released from jails.
Syrian Prime Minister Mohammed al-Jalali stated that he is ready to… pic.twitter.com/hU135e6tmS
— NEXTA (@nexta_tv) December 8, 2024
Israelul este hotărât să împiedice Iranul, care a susținut regimul Assad, să reînființeze acele linii de aprovizionare. De asemenea, nu este clar cum ar reacționa Israelul la un guvern de tip islamic în Siria, după ce regimul lui al-Assad a căzut, mai ales un guvern legat de președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, care a fost un critic sever din cauza războiului din Gaza.
Iranul știe că, prin pierderea lui Assad și influența sa asupra Damascului, va fi „sfârșitul” pentru încercarea sa de a consolida un semicerc de forțe proxy musulmane șiiite din Liban până în Irak și Yemen, care pot amenința Israelul. Totuși, vineri, Iranul, după mai bine de un deceniu de sprijin ferm pentru al-Assad, a început să evacueze comandantii militari de top ai forțelor sale Quds și alt personal din Siria, conform oficialilor iranieni și regionali.
Unii analiști văd mâna lui Erdogan în avansul rapid al principalului grup rebel sirian, Hayat Tahrir al-Sham, sau Organizația pentru Eliberarea Levantului. Turcia a profitat de o oportunitate de a-și spori influența într-un moment în care Iranul era slăbit, au spus analiștii, și dorește ca cei trei milioane de refugiați sirieni care au fugit pe teritoriul său din cauza războiului civil să se întoarcă acasă.
Damasc este ținta, a spus Erdogan reporterilor după rugăciunile de vineri de la Istanbul. „Marșul opoziției continuă,” a spus el. „Dorim ca acest marș în Siria să continue fără incidente.”
În Rusia, care a făcut din susținerea regimului lui al-Assad un pilon al politicii sale în Orientul Mijlociu timp de aproape un deceniu, președintele Vladimir V. Putin se confruntă cu un dilema: să întărească forțele sale acolo pentru a sprijini Siria și să riște să își subevalueze trupele din Ucraina, unde are nevoie de fiecare soldat pentru a duce războiul mai departe.
Într-un semn elocvent al scăderii încrederii, Rusia a anunțat vineri că cetățenii săi ar trebui să părăsească Siria.
Rusia și Iranul nu sunt singurele națiuni care ordonă evacuări.
Departamentul de Stat al SUA a încurajat, de asemenea, americanii să plece. Washingtonul nu a știut ce să facă cu privire la Siria de mai bine de un deceniu, practic lăsând politica să se abată după ce Rusia a intervenit militar în 2015, au spus analiștii. Acum, Washingtonul se confruntă cu o perioadă de tranziție între două administrații, cu viitorul președinte Donald Trump, care a numit cândva Siria „nisip și moarte.”
Nu este clar cât timp au aceste guverne pentru a acționa, având în vedere situația volatilă de pe teren.
Rebelii se pregătesc pentru această ofensivă de mai bine de un an, a spus Ibrahim Hamidi, redactorul sirian al revistei Al-Majalla, o publicație online cu sediul la Londra. La suprafață, războiul ar putea semăna cu perioada din jurul anului 2014, când al-Assad era aproape încolțit, iar Iranul și Rusia au intervenit. Atunci a fost altceva.
„Întreaga ecuație este diferită acum,” a spus Hamidi.
Iranul și Hezbollah, principalele forțe care susțin regimul, au fost grav slăbite de lupta lor cu Israelul. Iar Rusia, a cărei forță aeriană obișnuia să bombardeze masiv bastioanele rebelilor sirieni, este preocupată de războiul său din Ucraina. Deși Rusia a reluat bombardamentele aeriene în Siria, acestea au fost acum la o scară mult mai mică.
Primul oraș care a căzut a fost Alep, capitala economică, și apoi Hama, cu o mare importanță agricolă, apoi Homs și în final Damasc.
Siria s-a bazat foarte mult pe milițiile iraniene pentru trupele de pe teren. Însă atacurile cu rachete israeliene asupra Siriei au subțiat rândurile comandanților milițiilor iraniene, precum și liniile de aprovizionare.
Iar vineri, forțele kurde din nord-estul Siriei, care au fost sprijiniți de aproximativ 900 de soldați americani, au preluat controlul principalului punct de trecere la graniță pe care forțele iraniene îl foloseau pentru a intra în Siria din Irak.
Când vine vorba de armata siriană, unele dintre cele mai puternice unități, Divizia Blindată a IV-a și Gărzile Republicane, au fost staționate de mult timp în jurul Damascului cu ideea de a-l face impenetrabil în fața unui puci. Însă lipsa de pregătire și salariile scăzute și-au pus amprenta, trupele obișnuite topindu-se mai degrabă decât să înfrunte rebelii.
„Ai nevoie de trupe loiale și de încredere pentru a ține teritoriul, și acelea nu sunt acolo,” a spus Andrew J. Tabler, cercetător la Washington Institute for Near East Policy și fost oficial guvernamental american pe probleme de securitate.
Mulți analiști consideră că statul sirian central era o carapace goală. „Regimul Assad era incredibil de fragil,” a spus Tabler. „Este ca o mașină veche pusă laolaltă cu piese de schimb de către mecanici necunoscuți.”
Preşedintele sirian Bashar al-Assad, care potrivit unui ONG a fugit duminică din Damasc, a condus Siria cu o mână de fier timp de aproape un sfert de secol, înăbuşind o rebeliune sângeroasă care s-a transformat într-unul dintre cele mai brutale războaie civile ale secolului XXI.
Acest oftalmolog de profesie, care nu a fost niciodată destinat celor mai înalte funcţii, a ajuns în fruntea statului la vârsta de 34 de ani, în 2000, la moartea tatălui său, Hafez al-Assad, care a condus Siria cu o mână de fier timp de 30 de ani,
În 2011, el a fost confruntat cu Primăvara arabă în ţara sa, o serie de manifestaţii pro-democraţie care au fost rapid reprimate în vărsare de sânge şi au degenerat într-un război civil în care au fost implicate diverse forţe jihadiste, inclusiv organizaţia Statul Islamic.
El a reuşit să rămână la putere cu sprijinul masiv al Rusiei, Iranului şi Hezbollahului libanez. De neam alawit, el se prezintă drept protectorul minorităţilor siriene şi singurul bastion împotriva extremismului şi haosului.
De la administrația Obama, Washingtonul s-a temut ca regimul al-Assad să cadă și să fie înlocuit de un regim jihadist. Această teamă persistă, deși Jolani, care a controlat autoritar provincia Idlib din nord-vestul Siriei timp de ani de zile, a încercat, prin acțiuni de sensibilizare către minorități și alte măsuri moderate, să-și transforme imaginea din jihadist spre cea de naționalist religios.
Alianța, care a rupt legăturile cu Al-Qaeda în 2016, dar care rămâne etichetată drept organizație teroristă de Statele Unite, Uniunea Europeană și Națiunile Unite, a devenit o coaliție mai largă care include facțiuni mai moderate.
Totuși, amintirile despre dezastrele care au însoțit efortul de a uni un guvern irakian sunt încă vii.
„Este vorba despre echilibrul de putere între acești actori regionali din Levant, în centrul căruia se află Siria”, a declarat Firas Maksad, analist în Siria la Middle East Institute, cu sediul la Washington.