Obezitatea creează modificări epigenetice de durată în celulele adipoase, ceea ce face ca recăpătarea greutății pierdute să fie mai ușoară. Prevenția timpurie este cheia, deoarece aceste modificări nu pot fi inversate.
Oricine a încercat să scape de câteva kilograme în plus știe frustrarea: greutatea scade inițial, doar pentru a reveni în câteva săptămâni – efectul yo-yo de temut. Cercetătorii de la ETH Zurich au demonstrat acum că acest fenomen are rădăcini epigenetice.
Epigenetica reprezintă partea geneticii care nu se bazează pe secvența blocurilor genetice, ci pe mici marcaje chimice caracteristice acestora. Secvența genetică este moștenită de la părinți și evoluează pe termen lung. În schimb, marcajele epigenetice sunt mai dinamice: factorii de mediu, obiceiurile alimentare și starea corpului – cum ar fi obezitatea – le pot modifica pe parcursul vieții.
Aceste marcaje pot rămâne stabile timp de mulți ani, uneori decenii, și influențează ce gene sunt active în celulele noastre. „Epigenetica spune unei celule ce fel de celulă este și ce ar trebui să facă,” explică Laura Hinte, doctorandă în grupul profesorului Ferdinand von Meyenn, specialist în nutriție și epigenetică metabolică.
Cercetătorii conduși de von Meyenn și Daniel Castellano Castillo au analizat cauzele moleculare ale efectului yo-yo la șoareci. Ei au studiat celule adipoase de la șoareci obezi și de la șoareci care au pierdut în greutate prin dietă. Rezultatele au arătat că obezitatea produce modificări epigenetice caracteristice în nucleul celulelor adipoase.
Aceste schimbări rămân chiar și după pierderea în greutate. „Celulele adipoase își amintesc starea de obezitate și pot reveni la aceasta mai ușor,” explică von Meyenn. Studiul a arătat că șoarecii cu aceste marcaje epigenetice au recăpătat greutatea mai repede când li s-a oferit din nou o dietă bogată în grăsimi. „Am găsit astfel o bază moleculară pentru efectul yo-yo.”
Există dovezi și la oameni: cercetătorii au analizat mostre de țesut adipos de la persoane anterior obeze care au suferit intervenții chirurgicale bariatrice, cum ar fi bypass-ul gastric. Deși au studiat expresia genelor, nu marcajele epigenetice, rezultatele sunt similare cu cele obținute la șoareci.
Ce nu au investigat cercetătorii este durata memoriei epigenetice a celulelor adipoase. „Celulele adipoase trăiesc, în medie, zece ani înainte de a fi înlocuite,” spune Hinte.
În prezent, nu este posibil să se modifice marcajele epigenetice din nucleul celular cu medicamente pentru a șterge memoria epigenetică. „Poate că vom reuși acest lucru în viitor,” afirmă Hinte. „Dar deocamdată trebuie să trăim cu acest efect de memorie.”
Von Meyenn subliniază: „Din cauza acestui efect de memorie, este crucial să evităm supraponderalitatea încă de la început. Aceasta este cea mai simplă cale de a combate fenomenul yo-yo.” Cercetătorii își direcționează acest mesaj mai ales către copii, adolescenți și părinții lor.
Aceasta este prima dată când s-a demonstrat că celulele adipoase au o memorie epigenetică a obezității. Cu toate acestea, cercetătorii nu cred că doar celulele adipoase sunt implicate. „Este posibil ca și alte tipuri de celule din creier, vase de sânge sau alte organe să își amintească obezitatea și să contribuie la efectul yo-yo,” spune von Meyenn. Următorul pas al cercetătorilor este să verifice această ipoteză, scrie scitechdaily.com.