Ajutorul ca sport extrem - "Cabinetul veterinar are ecograf pentru caini, spitalul nu are ecograf pentru copii"

Cea mai mare mortalitate infantila din Europa. Cel mai ridicat nivel de analfabetism. Cea mai precara asistenta medicala. Cel mai mare nivel de abandon scolar. Cel mai ridicat nivel al violentei. Sunt recorduri seci care traduc in cifre si clasamente soarta copilului din Romania, cel mai vulnerabil din Uniunea Europeana.

Culmea este ca si a ajuta copiii capata in Romania uneori valente de sport extrem. Nevoile sunt uriase, opacitatea autoritatilor greu de infrant, reticenta oamenilor inca mare, iar legislatia favorabila mai degraba impostorilor.

Am discutat despre toate aceste aspecte cu doua reprezentante ale unei organizatii care de 24 de ani practica tenace in Romania acest sport extrem si care pana acum a reusit sa schimbe destinele pentru un milion de copii romani: Salvati Copiii.

Dramele copiilor in Romania profunda

Marile probleme ale copilului din Romania incep inainte a se naste. Si asta mai ales in Romania profunda, reala, needucata, unde multe femei insarcinate ajung la medic, in cel mai bun caz, doar ca sa nasca.

"Noi lucram in comune din cinci judete din Iasi, Neamt, Suceava, Vaslui si Botosani, zone cu populatie foarte saraca, unde nivelul de educatie este minim. Multe dintre femei sunt analfabete, fara serviciu, dependente de familie, sot sau concubini, nu stiu nici sa cultive pamantul ca sa se hraneasca, traiesc din alocatia copiilor. Multe nici macar nu stiu sa gateasca. Iau alocatia copiilor si doua zile fac pui la gratar. Daca nu stiu sa gateasca, cum sa stie sa-si ingrijeasca sarcina?", spune Gabriela Alexandrescu, presedintele executiv al Organizatiei Salvati Copiii.

Aceste femei si copiii lor au nevoie de solidaritate, dar "nu atat de o solidaritate financiara, cat de una educationala. Sunt mai permeabile la educatie decat multe femei din orasele mari. Vor sa afle. Unele dintre ele sunt oameni foarte buni, isi iubesc copiii, nici nu se gandesc sa-i abandoneze. Dar sunt complet needucate".

Copilul nascut intr-un astfel de mediu este apoi extrem de vulnerabil. "In mediul rural, copiii sunt tratati mai mult acasa. Ambulantele nu ajung la ei, drumul costa, iar parintele stie ca oricum medicul il va trimite la farmacie sa ia medicamente pentru care nu are bani. Multi copii mor din cauza aceasta", atrage atentia Amalia Nastase, ambasador Salvati Copiii.

Dar nici cei care ajung la spital nu au intotdeauna o sansa reala. Sunt foarte putine spitale de nivel 3, iar lipsa de medicamente si consumabile e acuta. In programul "Fiecare Copil Conteaza", Salvati Copiii va investi in 2014, in 28 de maternitati si sectii de nou-nascuti, in echipamente medicale in valoare de 2,74 mil de lei, iar anul trecut au fost investiti 1,3 mil de lei; spitalele sunt alese in functie de nivelul mortalitatii, al numarului de nasteri, inclusiv al nasterilor cu risc.

Dar nevoile sunt atat de mari, incat ce sa duci? "Noi ducem ceea ce ne solicita sefii sectiilor de neonatologie, mai bine nu ne ducem decat sa nu ducem ce trebuie", spune Gabriela Alexandrescu.

"In multe spitale sunt echipamente scoase din uz, pentru ca fie s-au defectat si nu sunt bani pentru reparatii, fie trebuie supuse reviziei si nu sunt bani pentru revizii, fie au nevoie de consumabile si nu sunt bani pentru asa ceva.

Si in acest an, Salvati Copiii dedica Campania 2% dotarii maternitatilor cu echipamente medicale. Este foarte usor sa primim ajutor pentru acest program: trebuie depus doar un formular - 230 sau 200- la administratia financiara pentru redirectionarea a 2% din impozitul pe venit deja platit catre stat in anul 2013. Formularele precompletate cu datele de identificare ale organizatiei pot fi descarcate de pe site-ul oficial www.salvaticopiii.ro", mai spune ea.

Paradoxul ecografului si suferinta saraciei

Dar nu doar nou-nascutii au nevoie de ajutor: "Deocamdata incercam sa facem cat mai mult pentru sectiile de neonatologie, dar nici cele de pediatrie nu stau mai bine si ne-am propus sa ne ducem si catre ele. Recent mi-a scris asa un domn din Roman cabinetul veterinar are ecograf pentru caini, spitalul nu are ecograf pentru copii." (Gabriela Alexandrescu)

In aceste conditii nu e de mirare ca in Romania mor anual peste 1.800 de nou-nascuti, iar mortalitatea infantila este de 9 la mie, in conditiile in care media europeana e de 3,9 la mie.

Dar nici copilul sanatos nu este scutit de suferinta. Violenta impotriva copiilor se mentine la cote foarte inalte, cele mai inalte din Europa, desi in 13 ani procentul copiilor care se plang de "bataia rupta din Rai" aplicata in familie a scazut de la 82% la 62%. Ca o consecinta, 20% dintre copii sufera de anxietate, depresie, tulburari emotionale, de comportament, ceea ce ii face foarte expusi la riscurile de toate felurile, inclusiv consum de droguri, fuga de acasa sau abandon scolar.

Apoi e suferinta saraciei. O treime dintre copiii romani traiesc in saracie extrema, "iar protectia sociala nu tinteste direct copilul care are cea mai mare nevoie. Toata lumea primeste putin, insuficent. Nu exista scheme de ajutor real pentru copiii in saracie extrema", arata Gabriela Alexandrescu.

Copiii "capsunarilor"

Vorbim si despre drama copiilor despartiti de parintii plecati la munca. "Programul nostru de suport al copiilor cu parinti in strainatate a plecat de la o fetita, care a venit la un forum al copiilor pe tema violentei. Ea s-a ridicat si plangand ne-a spus ca parintii ei au plecat in strainatate si au lasat-o cu bunicii, ii trimit bani si toti ceilalti copii o privesc cu invidie si cred ca ea e fericita pentru ca are fustite si bluzite cum nu au ei, dar de fapt e un copil izolat si trist. De aici a plecat campania centrata pe ideea ca bunurile materiale nu inlocuiesc dragostea parintilor. Vom avea o generatie de adulti proveniti din copii insigurati si neiubiti de parinti. Ceea ce e grav."

Si in aceste conditii cum sa te imparti si, mai ales, cu ce? Salvati Copiii foloseste in programele sale banii obtinuti prin donatii, ale persoanelor fizice si ale firmelor, dar si din redirectionarea celor 2% din impozit.

"Avem si o societate foarte intoleranta si indiferenta. Nu prea suntem obisnuiti sa ajutam. Cunosc multi oameni cu bani care ar putea sa se implica mai mult. Nu mi-a fost niciodata rusine sa le cer, dar de multe ori usile sunt inchise. Uneori, oamenii mai modesti financiar au mult mai multa bunavointa sa dea si timp, si bani, desi uneori sunt mai ocupati si au viata mai complicata.

O modalitate noua pe care unii o prefera este varianta de SMS, pe care o folosim si noi si le multumim foarte mult pentru ca ne sprijina astfel", spune Amalia Nastase.

Destul de putini romani redirectioneaza cei 2% din impozit. In 2010 au facut-o 1,5 milioane de oameni, adica 17% dintre cei care lucreaza, catre 23 de mii de entitati nonprofit. In 2011, au directionat 25%, in 2012 doar 23%, insa catre 26 de mii de entitati nonprofit. In 2013, 25% din cei care puteau sa redirectioneze cei 2% din impozitul pe profit au facut-o, de data aceasta catre 27.409. Asadar, procentul celor care redirectioneaza se mentine, dar numarul entitatilor care beneficiaza este in crestere.

"Va dati seama cum se faramiteza acesti bani? ONG-urile de utilitate de publica, cum suntem noi, sunt pe acelasi nivel cu fundatiile companiilor, cu orice asociatie. In alte tari exista un Comitet al asociatiilor si fundatiilor, care stabileste niste criterii de performanta, care le auditeaza si numai cei care respecta toate conditiile sunt recomandate pentru ca sunt controlate.

In rest, poti sa donezi, e dreptul tau, dar e pe riscul tau", arata presedintele executiv Salvati Copiii.

Ajutorul, un sport extrem

Amalia Nastase se intreaba ce se intampla cu toti acesti bani: "Si daca vrei sa ajuti, daca nu ai o structura serioasa, daca nu stii cum, nu poti sa faci. Daca noi am ajutat un milion de copii, va dati seama cat ar trebui sa ajute 26 de mii de fundatii? In 2013, s-au directionat 132 milioane de lei. Ce s-a intamplat cu banii acestia? Ce se putea face cu ei daca noi cu doua milioane ajutam 28 de spitale, de exemplu?"

Numarul mic al celor care doneaza este si o consecinta a neincrederii. Ea se trateaza insa cu cifre si transparenta, dupa cum explica Amalia Nastase. "Oamenii ar trebui sa se orienteze catre fundatiile auditate de catre auditori cunoscuti, in lumea contabila se numesc Big Six, cele sase mari firme de audit. Numai asa pot avea certitudinea ca banii donati vor fi folositi doar in scopul in care au fost donati.

Noi nu folosim nimic in costuri administrative. Pentru ele "Salvati Copiii" face rost de bani din alte surse, ceea ce este verificat prin auditul anual al asociatiei noastre".

Dar nu e numai o chestiune de bani. Autoritatile fac din ajutor un sport extrem in Romania: "Am fost odata la minister si mi-a ajuns. Au avut o atitudine necooperanta, s-au plans de problemele cu care ei se confrunta, ne-au spus ca nu au bani, cu toate ca noi nu vroiam fonduri. Era doar vorba de a ne oferi sprijinul pentru elaborarea unei strategii nationale absolut necesare.

Totusi, cand vine o organizatie care a ajutat un milion de copii arata macar bunavoita! Eu inteleg ca nu e usor sa lucrezi in mecanismul birocratic al ministerului, dupa cum nu e usor sa fii medic prost platit intr-un spital prost dotat. Dar nu mai vreau sa vad oameni care spun din prima nu se poate, nu exista, plecati de aici. As vrea sa vad doar bunavointa: Ce ati propune, ca sa vad daca pot sa fac totusi ceva? Atat", povesteste Amalia Nastase.

Iar lipsa de continuitate provocata de schimbarile din sisteme, alegeri si remanieri este letala pentru proiecte. "Mai jos de ministru independenta de a lua decizii e minima. Asa ca totul depinde de politica si prioritatile fiecarui ministru. Se intrerup programe, prioritati. Odata ce decizi un lucru pentru binele copiilor, el ar trebui continuat. Intre alegeri lumea sta si asteapta. De exemplu, strategia pentru sanatatea mintala a copilului si adolescentului era avansata, aproape definitivata, dar acum sta pentru ca s-a schimbat ministrul", a aratat Gabriela Alexandrescu.

"Ar trebui sa fie ca un tren care merge inainte indiferent cine se suie in el. Noi omoram trenul, daramam gara si facem alt tren, alta gara. Si tot asa." (Amalia Nastase).

In cifre, Salvati Copiii in Romania inseamna 24 de ani, un milion de copii ajutati de 80 de angajati, peste 3.500 de voluntari pe an si 6.000 de membri ai organizatiei.

Dincolo de cifre, insa, fiecare copil ajutat e o poveste. Una anume i-a ramas in minte Gabrielei Alexandrescu: "La inceptul carierei, cand m-am ocupat mult de abuzurile sexuale asupra copiilor, de victimele pedofiliei, am intalnit un copil care fugise de acasa din cauza violentei inimaginabile a tatalui, ajuns in strada s-a automutilat, a cazut victima unui pedofil care il tinea intr-un apartament. Cand a ajuns la noi am lucrat cu el vreo cinci ani, a tot fugit, pana la urma am reusit sa-l facem sa stea, sa mearga constant la scoala. Dupa ani de zile mi-a scris ca este asistent social in Olanda, unde se ocupa de protectia celor fara adapost".