Impreuna, cu copiii abandonati

Autor: Ion Vianu - scriitor si psihiatru
Sambata, 25 August 2018, ora 08:03
5233 citiri

Ne amintim, cei destul de in varsta, de oroarea pe care a "descoperit-o" societatea romaneasca atunci cand s-a terminat regimul ceausist: oroarea orfelinatelor. Se pare ca numarul copiilor abandonati depasea atunci 100.000.

O suta de mii de fiinte umane imbarcate pe acele enorme nave ale mizeriei, cruzimii si neomeniei care erau "orfelinatele" statului, plutind pe oceanul tulbure al saraciei si terorii.

... Aproape trei decenii dupa schimbarea de regim mai exista copii abandonati, mai exista orfelinate=depozite de copii si pot fi auzite povestiri reale despre destinele, din fericire nu toate la fel de intristatoare dar totdeauna de o mare duritate, ale acestor fete si baieti, carora le-a fost respinsa, de la inceput, exigenta bazala a fiecarei fiinte umane: o familie.

Numarul copiilor abandonati a scazut, chiar mult, fata de perioada Republicii socialiste. Totusi, peste 18.000 de copii se mai gasesc in custodia statului, impartiti intre sinistrele orfelinate de tip vechi si apartamente pentru grupuri mai mici, in acestea din urma fiind mai multa omenie.

Un grup de ONG-isti de la Vocea copiilor abandonati, coordonat de Visinel Balan, a scos de curand o carte, continand cinci "povesti de viata" (cinci interviuri) despre destinele unor fosti copii, azi tineri adulti, care au trecut prin experienta abandonarii si au iesit din ea (# Impreuna, Ed. Hecate, 2018), incercati dar drepti, in picioare.

Ce au comun aceste cinci povesti de viata? - Sunt istoriile unor succese, ale unor baieti (nu este nicio fata printre ei) care au reusit sa iasa din conditia a priori rezervata lor a catastrofei existentiale.

Nu sunt nici vagabonzi, nici drogati, nici acele palide aparitii inspaimantatoare iesite din canalele Bucurestilor, prada perversilor.

Au facut studii, duc o existenta normala (daca exista asa ceva), si, ceea ce este interesant, sunt implicati in actuala lupta pentru ameliorarea conditiei copiilor parasiti.

Banuiesc ca alegerea a fost facuta pe criteriul de a oferi niste pilde: sa se vada si sa se inteleaga ca un punct de plecare atat de catastrofal nu este cu necesitate o fundatura si ca poate exista si o iesire catre un mai bine.

Partea de umbra

Dar, in afara acestei morale optimiste si necesare, relatarile celor cinci tineri ne pun in contact cu inumanitatea sistemului: faptul insusi al abandonului (familii grav deteriorate, uneori parinti bolnavi mintali), bataia sistematica si uneori salbatica, abuzurile sexuale foarte frecvente venind de la cei mai mari, folosirea religiei (rugaciuni, icoane) nu intru iubire si mila, ci ca arma de teroare, ... dar, lucru de neinteles, si faptul ca statul, in ziua in care tanarul implineste varsta de 18 ani, se considera descarcat de orice raspundere.

Deci cel atat de putin de pregatit pentru viata nu are decat sa se descurce. In general, nu are cum. Si aici intervine, ca o aproape-minune, faptul ca unii ajung sa faca chiar studii universitare si sa inceapa o viata onorabila.

Este un tablou intunecat si disperat despre o parte a societatii care spune multe despre ansamblul care este Romania de azi: o tara devastata in care mecanismele de ocrotire sociala, desi existente, nu reusesc sa faca fata complexitatii situatiei. O tara in care precaritatea este enorma si inevitabila, iar vointa responsabililor de a o combate aproape nu conteaza. O tara bisericoasa, dar atat de putin crestina!

Partea de lumina

Pana aici a fost partea de umbra, dar exista si una de lumina.

Toti tinerii acestia parand a se fi salvat de la ratare si autodistrugere au intalnit una sau mai multe figuri protectoare care, un timp mai mult sau mai putin indelungat, au reprezentat niste figuri parintesti.

De cele mai multe ori, acesti oameni vin chiar din mediul ingrijitorilor sau al profesorilor de la scolile prin care copiii au trecut.

Ce bucurie sa fii chemat intr-o familie, o adevarata familie, cu prilejul sarbatorilor, sa simti o caldura, necesara vietii ca aerul pe care il respiri! Ce bine te poti simti atunci cand cineva ti se adreseaza cu bunavointa, cand iti dai seama ca nu mai esti un numar printre alte numere, o povara!

Ce bine poate fi sa ai alaturi de tine un invatator, un povatuitor care sa te instruiasca, sa te indemne, sa-ti dea curaj, sa-ti inspire dorinta de-a persevera, de-a reusi!

Si cat de fundamentala si de necesara este experienta dragostei - a indragostirii si a sexualitatii impartasite! Totul se petrece ca si cum un experimentator crud si genial ar fi creat aceste situatii tragice pentru a demonstra care sunt valorile de baza fara de care o existenta nu se poate construi!

Fara iubire, fara contactul protector si iubitor fizic si psihic, fara buna-vointa (ce plin de semnificatii apare acest cuvant "bunavointa"), fiinta umana la a carei origine se afla o apropiere nu are sanse sa razbeasca la lumina.

Si mai este o concluzie care rezulta din lectura lui #Impreuna: in societatea haotica, alienata, descurajata, dezumanizata cum este a noastra, exista oameni fara niciun interes egoist: ei, dintr-o datorie morala la care nu-i constrange decat constiinta, dintr-o pornire de iubire, pot sa schimbe cursul unei vieti atat de problematic incepute.

Vad in asta o invatatura si o speranta: din existentele insumate ale unor astfel de oameni de bunavointa se poate infiripa si renasterea noastra.

Citeste pe aceeasi teama: Raport moral cu privire la situatia copiilor institutionalizati din Romania

Ion Vianu, fiul lui Tudor Vianu, s-a nascut in 1934, la Bucuresti. A studiat, timp de doi ani, Limbi Clasice la Facultatea de Filologie din Bucuresti, iar apoi Medicina.

In 1977 emigreaza in Elvetia, dupa ce se exprima impotriva regimului comunist si colaboreaza cu Radio Europa Libera, devenind una dintre vocile exilului. Se implica in miscarea pentru apararea Drepturilor Omului in Romania, impotriva abuzurilor politice ale psihiatriei de pretutindeni.

Publica mai multe romane, printre care "Arhiva tradarii si a maniei" (2016), o fictiune despre vechea Romanie, comunism si demnitatea nebuniei. "Romanul autobiografic" Amor intellectualis (2010) se bucura de mai multe premii.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Boloş, despre taxa pe boală: "Cel care stă în concediu medical primeşte mai mulţi bani decât atunci când este la serviciu"
Boloş, despre taxa pe boală: "Cel care stă în concediu medical primeşte mai mulţi bani decât atunci când este la serviciu"
Ministrul de Finanţe Marcel Boloş a explicat, joi, 28 martie, că numărul mare de concedii medicale nu asigură sustenabilitatea bugetului asigurărilor sociale. Declarația vine în...
Membru USR, agresat când strângea semnături, în București: ”Au rupt câteva liste, noi vom strânge şi mai multe”
Membru USR, agresat când strângea semnături, în București: ”Au rupt câteva liste, noi vom strânge şi mai multe”
USR anunţă că, miercuri, un membru USR a fost agresat în timp ce strângea semnături în zona Lujerului din Sectorul 6, Bucureşti. ”Ieri, un membru USR a fost agresat în timp ce...
#Ion Vianu copii abandonati, #copii orfelinat, #umanitate renastere Romania , #ancheta sociala