Astazi il sarbatorim pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe. De ce e important pentru romani si ce e bine sa facem

Pe 23 aprilie, lumea crestina il celebreaza pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, un sfant aproape universal, ocrotitor al oraselor romanesti Timisoara, Drobeta Turnu-Severin si Botosani, precum si a numeroase tari si regiuni: Anglia, Catalunia, Etiopia, Georgia, Grecia, Lituania, Palestina, Portugalia si Rusia. Peste 900.000 de romani isi sarbatoresc onomastica in aceasta zi.

Cine a fost Sfantul Gheorghe

Sfantul Gheorghe, cavalerul din Capadochia, get de origine, s-a nascut intr-o familie crestina si a trait in timpul imparatului Diocletian. El s-a inrolat in armata romana si a parcurs ierarhia militara remarcandu-se prin indemanarea cu care manuia armele.

In ciuda decretului impotriva crestinilor emis de Diocletian, Sf. Gheorghe a ales sa nu isi paraseasca credinta, ci sa si-o marturiseasca public. A fost intemnitat si supus torturii. A fost lovit cu sulita, i s-au asezat lespezi de piatra pe piept, a fost tras pe roata, tinut in groapa cu var, i s-a dat incaltamintea cu cuie si bautura otravita, a fost batut cu vana de bou, dar toate aceste torturi nu l-au facut sa renunte la credinta sa.

In constiinta populara romaneasca, Sf. Gheorge este unul dintre cei mai prezenti sfinti, numeroase orase si biserici ii poarta numele si chiar unul dintre cele trei brate ale Dunarii este denumit astfel.

Imaginea sfantului ucigand balaurul este prezenta si pe steagul Moldovei medievale, trimis de catre Stefan ce Mare la Manastirea Zografu de la Muntele Athos. Sf. Gheorghe este si ocrotitorul Armatei Romane (a carei zi coincide cu sarbatorirea sa).

Regii englezi sunt patronati de Sfantul Gheorghe. Asa cum el a supus dragonul care ameninta lumea unde salasuia, tot asa un rege al Angliei trebuie sa supuna haosul, pentru a proteja lumea pamanteana si a o pastra in armonia creata de Dumnezeu. "Desi Sfantul Gheorghe nu era unul din neamul lor, regii britanici sunt canonizati atribuindu-li-se puterile sfinte si calitatile magice ale acestuia, inclusiv abilitatea de a lecui si de a proteja regatul de rau", dupa cum scria John Sharp, arhiepiscop de York.

"Pintenii sfantului Gheorghe", cu care se ating gleznele unsului domnului la ceremeniile de incoronare din Anglia in catedrala Westminster Abbey, sunt un simbol al cavaleriei si au fost facuti pentru regele Carol al II-lea, in 1661.

Sunt din catifea rosie, cu terminatii sub forma unor serpi de aur, asemanatori cu cei de pe bratarile dacice. Inainte, chiar erau atasati la incaltari in timpul ceremoniei incoronarii, dar acum doar se atinge cu ei gleznele suveranului.

Legenda cu balaurul ucis cu sulita

Iconografia pastreaza imaginea Sfantului Gheorghe calare pe un cal, strapungand cu sulita un balaur. Este vorba despre o legenda pioasa, in care Sfantul Gheorghe salveaza cetatea Silena, din provincia Libiei, terorizata de un balaur.

Aceasta imagine a sfantului a ramas in amintirea oamenilor ca model de curaj in lupta cu diavolul. Mai este reprezentat intr-o mantie rosie, culoare traditionala pentru un martir, dar si ca razboinic pedestru sau ca tribun militar in vesminte patriciene, cu o diadema metalica pe cap, cu o platosa sub mantie, tinand o cruce in mana dreapta si o sabie in mana stanga.

In 1222, regele Angliei, Richard Inima de Leu, l-a ales pe Sfantul Gheorghe patronul spiritual al Casei Regale si al intregii tari. Regele Edward al III-lea a infiintat "Ordinul St. George", iar Crucea Sfantului Gheorghe a devenit, mai tarziu, steagul Angliei, "Union Jack". Marele Mucenic Gheorghe este considerat si ocrotitorul Georgiei, Armeniei, Maltei, Lituaniei, Serbiei.

Obiceiuri de Sf. Gheorghe

In popor se spune ca doar in noaptea Sfantului Gheorghe infloresc nucii si ca, dis de dimineata, inainte de rasaritul soarelui, oamenii se cantaresc pentru a fi feriti de farmece.

In aceasta noapte, exista un obicei de pe vremea dacilor, care continua sa fie tinut si astazi - "focul viu". In ajunul Sf. Gheorghe, feciorii necasatoriti aprind acest foc pentru a avea noroc, pentru a purifica spatiul si a indeparta raul si calamitatile naturale. Ei sar peste foc rostind formule magice, iar din cenusa acestuia amestecata cu plante se pregatesc leacuri pentru bolile de piele. In aceasta noapte se zice ca se aprind si focurile de pe comori.

Legendele si miturile stravechi mai spun ca de San Georz este si Pastele blajinilor. In mitologia romaneasca, Blajinii traiesc in afara perimetrului terestru locuit de oameni, la marginile pamantului, in Ostroavele Albe ale apei Sambetei (apa mortii), pe un alt taram. Ei tin posturi si se roaga pentru oameni.

Se spune din batrani ca blajinii participa la intarirea cerului cu stalpi de piatra scumpa adusa de pe taramul lor pentru a sustine pamantul pe apele cosmice. Ei au asezat acesti stalpi ceresti la marginea cerului, unde apa Sambetei inconjoara pamantul de trei ori ca un sarpe incolacit.

Blajinii sunt semidivinitati care ajuta sufletele mortilor in marea trecere catre lumea cealalta, sprijinindu-le sa treaca de vamile vazduhului si de apa Sambetei. Pentru aceste servicii, romanii le-au consacrat un cult discret, intr-o sarbatoare modesta - Pastele blajinilor, care alcatuia in trecut un complex de ritualuri care au supravietuit doar in anumite zone, mai mult ca folclor.

Prima luni dupa Duminica Tomei, femeile isi boceau mortii si dadeau drumul pe ape curgatoare la coji de oua rosii si firmituri de colacei, ca sa ajunga si in lumea Blajinilor - cei care ii ajuta constant pe oameni sa fie buni si drepti si care lupta impotriva marilor distrugeri, cutremure, diluvii, scufundarea pamantului sau intunecarea Soarelui si a Lunii.

Traditii populare

In traditia populara Sfantul Gheorghe este cunoscut sub numele de San-George. Este considerat a fi un zeu al vegetatiei, protector al naturii inverzite, al vitelor si al oilor.

In spiritualitatea populara, intre San-George si Samedru (Sfantul Dumitru) exista o intelegere cosmica. Se spune ca atunci cand broastele canta pentru prima oara, San-George ia cheile de la Samedru pentru a deschide drumul naturii spre viata.

In dimineata zilei de San-George, capul familiei, intotdeauna un barbat, asaza la stalpii portilor si ai caselor, la ferestrele si usile caselor si grajdurilor, in gradini si pe mormintele din cimitire ramuri verzi. Astfel, se credea ca oamenii, vitele si semanaturile erau protejate de fortele malefice.

Ramurile verzi erau pastrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri impotriva bolilor. Ele erau puse si in hrana animalelor, in credinta ca acestea vor fi protejate de puterea duhurilor rele.

In ajunul zilei de San-George, fetele de maritat credeau ca isi pot vedea ursitul daca priveau, in aceasta noapte, intr-o cofa plina cu apa.

Exista si obiceiul ca in dimineata zilei de 23 aprilie, fetele sa puna in mijlocul drumului brazde verzi, impodobite cu coronite, pentru a observa care fecior va calca peste ele. Daca flacaii ce le erau dragi nu calcau pe coronite, fetele credeau ca in acel an se vor casatori. Brazdele si coronitele erau pastrate peste an, pentru a se face cu ele farmece de dragoste sau pentru a fi folosite ca remediu in ameliorarea diferitelor boli.

Tot in dimineata zilei de 23 aprilie, fetele mergeau pe furis in padure pentru a culege matraguna si navalnic. Aceste plante erau puse in pod sau sub streasina, in credinta ca ele le vor aduce petitori bogati.

Flacaii cautau in dimineata zilei de 23 aprilie, iarba fiarelor, planta miraculoasa ce putea sa sfarame lacatele. In ajunul sarbatorii, tinerii mergeau intr-o dumbrava cu o cofa cu apa neinceputa. Vasul era ascuns intr-un loc doar de el stiut. La rasaritul soarelui fiecare privea in cofa cu apa. Daca in vas se afla un fir de iarba, credeau ca se vor casatori cu fata iubita. Dimpotriva, daca in apa se afla o floare uscata, era semn ca tanarul nu se va insura in acel an, iar daca gaseau pamant, se credea ca feciorul va muri in curand.

Femeile casatorite mergeau in padure si culegeau plante doar de ele stiute (mulgatoare, untul vacii), pe care le adaugau in hrana animalelor, in credinta ca vacile vor da mult lapte si de buna calitate.

Nimeni nu avea voie sa doarma in aceasta zi deoarece se credea ca acel care incalca interdictia, avea sa fie somnoros intregul an.

Urzicatul era un alt obicei practicat de San-George. Exista convingerea ca prin urzicat oamenii vor fi mai ageri, mai harnici si mai sanatosi de-a lungul intregii veri care urma sa inceapa.

Dintre toate obiceiurile enumerate, in comunitatile satesti contemporane se mai pastreaza doar obiceiul impodobirii stalpilor de la poarta cu ramuri verzi.

Gabriela Firea, acuzată că joacă ”la două capete”. Candidat AUR: ”Nu se decide dacă îşi doreşte să fie primar sau europarlamentar”

Mihai Enache, candidatul AUR la Primăria Capitalei, îi cere Gabrielei Firea să oprească jocul politic "la două capete" şi să se retragă de pe lista PSD - PNL pentru alegerile...

Mai mult de jumătate dintre români votează la europarlamentare cu partidul preferat la primărie. Ce procente ar putea obține partidele SONDAJ

PSD este creditat cu 28,4% din intenţiile de vot la alegerile pentru consiliile locale, PNL cu 26,7%, AUR cu 14,4%, conform unui sondaj realizat de INSCOP la comanda News.ro, în luna aprilie,...