CEDO, sindicalismul preotesc si nevoia de responsabilitate in Biserica (Opinii)

Statul roman a fost obligat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) sa recunoasca Sindicatul "Pastorul cel Bun", infiintat in 2008 de un grup de preoti din Mitropolia Olteniei, o decizie care poate influenta grav relatia dintre romanii ortodocsi si propria Biserica Ortodoxa, precum si "status quo"-ul ierarhiei bisericesti.

Miscarile post-decembriste cu iz reformator din BOR isi pot revendica originea in Grupul de Reflectie pentru Innoirea Bisericii, infiintat in ianuarie 1990, grup din care faceau parte PC Protosinghel Daniel Ciobotea, ca presedinte, Arhimandritul Bartolomeu Anania, Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu, Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Pr. Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchis, precum si cativa credinciosi mireni: Sorin Dumitrescu, Horia Bernea, Teodor Baconschi.

La scurt timp dupa infiintarea grupului, Patriarhul Teoctist se retrage temporar din scaunul patriarhal, iar in Sinodul Bisericii se adopta mai multe hotarari care au echilibrat, in cele din urma, raportul de forte intre sustinatorii Preafericitului si membri grupului de reflectie.

Ziarul "Romania Libera" anunta, in martie 1990, un alt eveniment oarecum definitoriu pentru inceputurile miscarilor necanonice din randul preotimii romanesti post-decembriste, anume organizarea la Institutul Teologic din Bucuresti a unei autoproclamate Conferinte Nationale a Preotilor din Biserica.

In cadrul conferintei, 300 de preoti au decis, prin vot democratic (sic!) unanim, constituirea Conferintei ca "forum preotesc consultativ in interiorul Bisericii", cu recunoasterea autoritatii Sfantului Sinod ca for decizional.

Dincolo de originea istorica, de documentele programatice oficiale, daca privim la efectele in comunitate, un lucru este cert - reformismul si sindicalismul din Biserica sunt straine duhului ortodoxiei, tot asa cum straine sunt de exemplu setea dupa bogatie si slava desarta a unora dintre clerici sau sminteala de a ucide pruncii in pantec prin care femeile romance "crestine" au ajuns sa ocupe locul 3 in clasamentul avorturilor din Uniunea Europeana.

Aceste rataciri, impreuna cu degradarea morala si haosul din viata cetatii romanesti, cu imputinarea neamului romanesc la 19 milioane de indivizi, cu un minus de peste doua milioane in numai un deceniu, sunt printre cele mai grave efecte ale descrestinarii poporului roman.

Aparitia unui sindicat preotesc - acceptat lejer de CEDO, ca institutie reprezentativa a unei Europe secularizate, si cu stangacie combatut la inalta instanta de reprezentantii statului roman - nu face decat sa confirme descrestinarea romanilor a carei vinovatie o purtam, inainte de toate, noi, slujitorii Bisericii.

Trebuie sa ne asumam aceasta grava responsabilitate.

Sindicalismul si reformismul modernizator care aprind imaginatia unora dintre clerici si mireni nu schimba cu nimic in bine situatia. Alaturi de bunul simt care nu ne ingaduie sa ne inchipuim cum ar putea intra un preot in greva - va refuza sa spovedeasca un muribund sau sa boteze un prunc aflat in primejdie de moarte, va ignora sa faca filantropie ajutand un copil orfan cu o bucata de paine ori nu va sluji Sfanta Liturghie in semn de protest pentru ca asa i-a dat ordin sindicatul? - aducem ca argument, pentru preotii "sindicalisti", ca fapta lor nu este crestina, si unul din numeroasele Canoane ale Bisericii:

"Daca oricare Cleric, sau Monahi s-ar afla, ori congiurati, ori fac fatrii, ori inchegand mestesugiri asupra Episcopilor, sau Clericilor celor impreuna cu ei, cu totul sa cada din treapta lor". (Canonul 18 al Sfantului si a Toata Lumea Ortodoxa al Patrulea Sobor). Sa mai amintim si de juramantul depus la hirotonia intru preot?

Daca privim spre credinciosi, vom afla ca in popor inca circula vorba "sa faci ce zice popa, iar nu ce face popa", o trista dovada ca exista mari neputinte in incercarea de a deschide, prin pastoratie, calea romanilor catre Hristos, neputinte care nu pot fi inlaturate nici de "sindicalism" si nici de "modernizare".

Biserica este chemata sa schimbe chipul lumii, iar nu lumea sa schimbe chipul Bisericii. Evident ca este o mare greseala sa acceptam in Biserica oricare dintre cele doua cai ale ratacirii: calea bogatiei si slavei lumesti a reformismului - cu modernizari care transforma treptat Biserica intr-o mega-organizatie neguvernamentala cu tendinte de consortiu comercial - sau calea agresiva a sindicalismului preotesc - care nu este altceva decat duhul vrajbei si al dezbinarii.

Slujirea noastra este reincrestinarea societatii romanesti, ce poate fi transformata, in Hristos, dintr-o societate a apostaziei, saraciei si minciunii, intr-o comunitate crestineasca a credintei, prosperitatii si adevarului.

Un singur lucru ne lipseste, curajul credintei la care ne indeamna Hristos: "In lume necazuri veti avea; dar indrazniti. Eu am biruit lumea!" (Ioan 16, 33)

Ipoteza unui ministru cu privire la tezaurul dacic. „Să aflăm dacă furtul a fost orchestrat pentru a manipula filonul naționalist în prag de alegeri”

Într-o postare intitulată „opinie personală”, ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a comentat furtul tezaurului dacic din muzeul din Olanda. Burduja spune că „trebuie să aflăm...

Lucrurile „ciudate” sesizate de un fost ministru al Culturii în cazul furtului pieselor din tezaurul dacic. Unde ar trebuie îndreptată atenția în modul în care au acționat hoții

Fostul ministru al Culturii Raluca Turcan a declarat că sunt 'lucruri ciudate' în cazul furtului pieselor din tezaurul dacic. Ea a spus că atenția merită îndreptată spre faptul că...