Desi banul este ochiul dracului, trebuie sa recunoastem ca el ii tenteaza in aceeasi masura si pe slujitorii Domnului.
Altfel nu-mi explic cum de le-a dat prin minte acestora sa reediteze molitfelnicul stramosesc tocmai acum, in iulie 2013, si sa introduca acolo cateva amendamente noi, printre care si "Sfestania pentru binecuvantarea unui vehicul".
Mi se pare foarte subtire argumentatia ca amendamentele le-a gasit editorul in editii stravechi sau in niste incontrolabile carti grecesti, parca anume pregatite pentru automobilistii de astazi. Cel putin asa au comunicat cei care s-au ocupat cu ultima updatare a molitfelnicului.
Cu aceasta ocazie, presa a si anuntat posesorii de autovehicule ca se pot adresa la preot, ca sa le binecuvanteze, asa cum se duc la service sa le schimbe uleiul. Taxa este ab libitum, adica de la fiecare, dupa posibilitati si nu dupa capacitatea cilindrica sau dupa puterea motorului, ca la RCA.
In fond, nu e nimica rau in asta, o binecuvantare nu poate sa strice. In cel mai rau caz poate sa nu ajute. O clipa m-a dus chiar un gand de recunostinta adresat catre prea sfintii ierarhi, care s-au gandit cu atata generozitate sa ne fereasca de rele la drum.
Dar, gandind ceva mai practic, incep sa ma intreb de ce se obosesc domniile lor cu fiecare masina in parte, cand ar putea face treaba incomparabil mai eficient, in mod centralizat: sa mearga direct la furnizor sau la importator si sa sfinteasca acolo toate masinile, pentru ca noi sa le cumparam gata sfintite. N-ar fi OK?
N-ar fi. Preotii nu pot lucra nici cu furnizorul, nici cu importatorul, care nu platesc niciun banut, fara chitanta fiscala. Nu ca ar fi evazionisti slujitorii Domnului, dar nu emit chitante. Sfintirile intra in acelasi regim cu parastasurile, cu nuntile, cu botezurile si cu manelele. Se lucreaza direct de la om la om, fara intermediul ANAF.
Deci capitolul acesta este inchis. Asa cum fiecare primeste un numar de inmatriculare individualizat la propria sa masina, tot individualizata i se face si sfestania. Ca la sfanta pomenire.
Si cu asta pot fi de acord, as fi primul care ar duce masina la sfintit, daca mi-ar spune cineva pentru ce o fac. Cu alte cuvinte, care e scopul: voi fi ocrotit de accidente sau nu e loc de nicio ocrotire, dar pot fi sigur ca, in cazul cand ma lovesc frontal cu altul nesfintit, eu voi pleca direct in Rai, iar el, nesfintitul, va lua drumul Gheenei?
Din pacate, nimeni nu da vreo explicatie si nici nu e indicat sa pui prea multe intrebari, in conditiile cand intelepciunea stramosilor a lasat peste veacuri mesajul: crede si nu cerceta.
Sa fim intelesi, sunt credincios, nu iau numele Domnului in desert - fereasca Dumnezeu - dar mi se pare normal ca, oficiind aceasta frumoasa si nobila prestatie, Sfanta Biserica sa centralizeze datele, sa ia legatura cu alte organe abilitate si sa comunice anual prin presa cate din accidentele inregistrate s-au produs in masini sfintite si cate in cele nesupuse sfintirii. Macar sa stim o socoteala.
Pentru ca, sincer sa fiu, negasind in prostia mea raspuns la atatea probleme cate ma framanta, incep sa ma intreb daca merita sa-l deranjez pe parintele, ca sa vina si sa-mi sfinteasca masina. N-ar fi mai simplu sa chem un lautar, ca sa-i cante cateva manele?