E dimineata. Ies din bloc sa ma duc la serviciu. Incerc sa ma strecor prin culoarul ingust format intre gard si masinile trase de vecini pe trotuar. Ma intreb de ce prefera ei sa blocheze strada, din moment ce s-a facut parcare noua in spatele blocului. Probabil nu vor sa plateasca, zic eu, si, pe undeva ii inteleg. Intretinerea unui jeep costa mult, si asigurarea, si spalatoria, si motorina pentru weekendurile la munte. Daca mai platesti si parcarea ...
Ocolesc un morman de excremente de caine amplasat in mijlocul trotuarului. E clar, iar are probleme cu digestia rotweiller-ul doamnei de la patru. Si pe dumneaei incerc sa o inteleg. Daca toate spatiile verzi au fost imprejmuite de primarie cu gardulete, unde sa se usureze bietele animale? Bine ca e lumina afara si vad pe unde calc, pentru ca experienta imi spune ca nu va fi singurul morman pe care il voi intalni.
Ajung in statie. De doua luni de cand iau tramvaiul 19 ma tot intreb ce e in mintea celor care aleg sa arunce chistoacele peste pietrisul dintre linii, nu in cosul de gunoi instalat in apropiere. Macar daca le-ar arunca pe strada, sa poata fi maturate, socotesc eu. E un semn de revolta impotriva RATB, imi explic. Daca tot asteptam atata in statie, de ce sa nu ne batem joc si noi de ei, nu?
Urc in tramvai. Greu. Trag aer in piept, umflu muschii si ii imping furioasa pe cei care raman in usa desi nu vor cobori la prima. Pe pustiul cu casti in urechi nu ma supar, e chiar amuzant felul disperat in care se uita dupa un controlor. E atat de evident ca sta in usa sa se poata arunca in caz de urgenta incat il ocolesc fara sa ii dau coate. I le dau insa domnului gras care ramane protapit la intrare, convins ca e de neclintit. Il imping pentru ca il recunosc, coboara aproape de capat, inaintea mea. Probabil ca ma injura dar nu il aud. Si eu mi-am pus casti, preventiv.
Ma lipesc de geamul aburit de transpiratia pasagerilor. Mai am pana la slujba asa ca aleg un locsor ferit, sa nu incurc calatorii. Fata care s-a inchinat de trei ori in dreptul bisericii de la colt il injura acum de toti sfintii pe prietenul ei, prin intemediul mobilului. Inseamna ca s-a inchinat doar de teama pedepselor divine de care a aflat din manualele de religie, ma amuz eu. Pe cat e de machiata pe atat e de nervoasa. Desi player-ul meu e dat tare, nu pot sa nu aud ca tanarul e un magar, si un nesimtit si ca beeep si beeep ...Calatorii se uita la ea si par a-i da dreptate. Cum sa nu te implici, sa nu iti dai cu parerea, daca tot asisti vrand-nevrand la discutie? Ma gandesc ca doar furia o impiedica sa o remarce pe batrana livida care sta in picioare in dreptul ei, atarnata de bara, altfel cu siguranta i-ar ceda locul.
Oprim intr-o statie. Privirea imi este atrasa de o gospodina de la etajul trei sau patru al unui bloc din apropiere, care scutura de zor o patura peste balcon. Dedesubt, doi domni la costum se felicita reciproc, strangandu-si mana. Tocmai au parafat o intelegere, cred eu, dupa expresiile de satisfactie de pe fata lor. Pe aceasta gospodina chiar nu o inteleg. Mi se pare o chestie de bun simt sa te uiti in jos inainte de a scutura ceva, asta in conditiile in care chiar trebuie sa o faci. La distanta de vreo doua balcoane, surpriza! In plin centrul Capitalei, avem parte de o expozitie neasteptata de sosete si ... chiloti atarnati pe sarma de rufe. Macar daca ar fi fost bikini, nu tetra.
Simt ca incep sa ma enervez. As vrea sa nu mai observ toate aceste lucruri, sau macar sa nu ma mai afecteze. Nu pot sa imi explic de ce, dupa optsprezece ani de democratie, asa originala si de tranzitie, sau cum o mai fi fost ea, multi dintre dragii nostri concetateni refuza cu obstinatie sa se supuna regulilor civilizatiei. Macar de la televizor, din telenovele si tot ar fi trebuit sa invete cate ceva in privinta respectului fata de cei din jur. Nu mai vorbesc de educatia pe care ar fi trebuit sa o primeasca in familie si la scoala.
Si atunci? De ce sunt unii romani atat de reticenti cand trebuie sa se alinieze la standardelor acestor vremuri? Daca ar fi chestionati cu privire la ce inseamna sa fii civilizat, cu siguranta ar raspunde ca la carte, ar vorbi despre valori, atitudine, mentalitate, cultura, politete, altruism, responsabilitate, onestitate etc.
Pe de alta parte toate statisticile arata ca milioane de romani au trecut macar o data granitele, in vacanta sau la munca, deci au intrat in contact si cu alte comunitati, au cunoscut si alte legi scrise sau nescrise care guverneaza relatiile dintre oameni. Nici in strainatate nu este totul impecabil, mai ales in orasele turistice, dar exista, totusi, un prag al bunului simt. Si nu vorbesc numai de curatenie, ma refer si la conduita celor din jur.
Am asistat de curand la o dezbatere televizata in care unul dintre invitati spunea ca, in strainatate, poti sa ii identifici foarte usor pe turistii romani. Pentru ca vorbesc tare in public, arunca hartiile pe jos, scuipa, iau intotdeauna mai multe pliante de la hotel decat le trebuie, iar in cazul in care au mancarea inclusa in sejur, isi umplu farfuriile, chiar daca stiu ca nu vor putea manca tot.
Care este motivatia unui asemenea comportament? De ce incalcam reguli elementare pe care le cunoastem cu totii foarte bine? Sigur, lipsurile suferite in timpul comunismului ar putea constitui, in unele cazuri, o explicatie, dar nu pot fi toate justificate astfel. Ce scuza poate avea un adult, indiferent de traumele suferite pe timpul lui Ceausescu, pentru faptul ca se scobeste in nas in public, imagine neplacut de des zarita pe geamul limuzinelor de lux blocate in traficul bucurestean? Vorbim, in acest caz, despre aroganta, nepasare, infumurare, despre dispretul fata de cei din jur, care, nu-i asa, nu ii cunosc si de altfel nici nu conteaza, pentru ca nu au potenta lor financiara si nici valoarea lor de piata?
Sigur ca pentru rufele indecent expuse la uscat am putea scapa ieftin aplicand scuza balcanismului care ne-a dominat atatia ani. Dar ce ne facem cu problemele personale expuse tot mai frecvent in public prin utilizarea noilor mijloace de comunicare? Poate fi o explicatie plauzibila debandada din invatamantul romanesc, dezinteresul tot mai mare al profesorilor sau compromiterea lor tot mai frecventa de catre elevi, pentru trivialitatile incredibile care ies de pe buzele, altminteri impecabil rujate, ale adolescentelor din ziua de azi?
Sigur ca nu. Si atunci revenim la scuza primordiala: romanii au alergie la reguli, la legi, de orice natura ar fi ele, pe care nu le respecta decat daca se tem de cineva sau daca le e frica de repercursiuni. In Romania nu functioneaza biciul rusinii, si, din pacate nici cel al autoritatilor. Daca cineva ar sugera ca posibila solutie pentru starpirea nesimtirii amenzile usturatoare, luand exemplul societatilor occidentale, cu siguranta ne-ar bufni rasul. Pai, cine sa le dea? Politistii, care devin atat de indulgenti dupa o mica atentie si care au fost nevoiti sa revina asupra drasticelor modificari din codul rutier, dupa ce au constientizat ca romanii vor plati oricat dar tot vor incalca regulile de circulatie?
Bineinteles ca nu. Si atunci? Cine si cum va avea mai mult succes in "civilizarea" romanilor? Elitele intelectuale? Nu cred. Par a fi prea incitate de jocul politic si prea interesate de propriul succes, ca sa mai aiba timp si de educarea maselor. Si apoi, nefiind in cautare de voturi, de ce s-ar obosi? Pe de alta parte nici nu ar avea unde sa predea acest tip de lectii. Tinand cont ca lumea citeste din ce in ce mai putin, veti spune: La televizor! si apoi veti izbucni iar in ras. Pentru ca veti constientiza faptul ca, oricat de multe posturi de televiziune ar exista, telecomanda va intepeni tot la OTV, iar intre o emisiune cu Andrei Plesu si una cu "Vacanta Mare", din nefericire, 78,3% din cetatenii acestei patrii vor alege vulgaritatea.
Cu siguranta se vor gasi unii care sa spuna ca un alt presedinte ar imbunatati mult situatia, deoarece, pentru ei, Traian Basescu duce in spinare toate pacatele acestei natii. Dar de cate mandate ar avea nevoie chiar si un sef ideal de stat, pentru ca soferii sa nu mai parcheze pe liniile de troleibuz, blocand circulatia ceasuri intregi, si pentru ca, indiferent cati brazi gigantici de Craciun vom mai inalta de aici incolo, in urma noastra sa nu mai ramana tone de gunoaie?
Ma gandesc cu amaraciune, ca totusi, comunismul sau socialismul, sau ce-o fi fost el, trebuie sa fie vinovat pentru toate aceste triste intamplari si ca regimul ceausist a strivit in unii dintre noi mare parte din calitatile cu care am fost binecuvantati de Dumnezeu.
Poate ca, de frica, romanii nu au pierdut definitiv, ci au ascuns atat de bine bunul simt in ungherele sufletului lor, incat au uitat unde l-au pus.
Cum il gasim?
